Aforisme despre geniu şi genialitate (II)

 
de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiți prima parte a articolului
 

Un geniu spiritual poate să se bucure de admiraţie; unui geniu poate să i se recunoască autoritatea şi ideile geniale numai acolo unde există deja un grup suficient de mare de fiinţe umane capabile să-i aprecieze, aşa cum se cuvine, aportul şi să-i pună în practică învăţăturile, convingându-se în felul acesta, din ce în ce mai mult, de valoarea lor. Este de la sine înţeles că toate acestea nu vor fi niciodată posibile atunci când un astfel de geniu spiritual apare şi trăieşte într-un trib de vânători din Africa.
 
O răbdare imensă dublată de o atenţie stăruitoare, precum şi o intuiţie pătrunzătoare sunt ingredientele indispensabile care fac cu putinţă să se trezească în fiinţa umană genialitatea.

Fiecare revelaţie importantă, fiecare adevăr divin inedit ce ne este oferit, fiecare tehnică tantrică secretă ce, deloc întâmplător, ne este pusă la dispoziţie, prezintă anumite faţete tainice uimitoare care ni se dezvăluie cu uşurinţă destul de repede, când avem trezit înlăuntrul nostru geniul necesar sau ni se revelează ulterior şi ne umplu de uimire atunci când experimentăm cu atenţie, cu răbdare prin intermediul gramului de practică.

Anumite reguli lipsite de valoare, precum şi unele dogme ori tabuuri prosteşti care, dincolo de aparenţe ne apar absurde şi osificate sunt percepute ca obstacole de un geniu mare şi tocmai de aceea el îndrăzneşte nu numai să le încalce, dar chiar şi să le zdrobească, pentru a-i ajuta pe oameni să se înalţe cât mai repede către ceea ce este divin, inedit şi sublim.

Fiinţele umane care se folosesc mai mereu de un protocol lipsit de genialitate sau de înţelepciune nu ajung niciodată prea departe. La celălalt pol se situează geniile mari care dovedesc o răbdare uimitoare, intuiţie uluitoare, atenţie stăruitoare, practică mult, sintetizează apoi totul prin propria lor experienţă matură şi se bazează înainte de toate pe inspiraţia ce le vine de la Dumnezeu şi pe eforturile susţinute care le ajută să ducă tot ceea ce întreprind la bun sfârşit.

O activitate genială nu implică să descoperim fără de încetare pământuri noi, dar în anumite cazuri presupune să explorăm atent, răbdător, intuitiv şi sistematic tot ceea ce unii predecesori au început deja să exploreze, dar s-au oprit, din diferite motive, la coaja aparenţelor care ascund adevărurile tainice şi esenţiale.

Adevăratul geniu ştie întotdeauna să utilizeze cu o mare înţelepciune nativă, cu multă răbdare şi cu o uimitoare intuiţie condiţiile cele mai neobişnuite şi diverse.

Există fiinţe umane care chiar dacă au caracter nu sunt înzestrate cu geniu. În anumite condiţii caracterul poate să contribuie în mare măsură la trezirea genialităţii, dar geniul nu poate să contribuie – cu anumite excepţii – la apariţia unui caracter admirabil.

Ceea ce face înainte de toate ca o fiinţă umană să devină şi să fie considerată un geniu sunt mai ales ideile ei complet noi, uimitoare, considerate, pe bună dreptate, revoluţionare, epocale. Aceste idei geniale sunt trăite din plin de asemenea fiinţe umane, într-un mod profund şi total, până la apariţia unei stări inefabile de identificare deplină. Ceea ce caracterizează marile genii este faptul că ele devin vectorii unor idei noi şi geniale ce se manifestă din plin prin intermediul lor.

Există unele situaţii în care un calambur în mod evident uimitor reprezintă totodată un necesar punct de joncţiune între un imbecil şi un geniu. Un astfel de punct nu poate fi însă descoperit decât de fiinţele umane înzestrate cu inteligenţă.

Trebuie să ai mult talent pentru a face pe mulţi oameni să râdă în hohote la auzul cuvintelor tale meşteşugit alese. Dar trebuie să ai geniu pentru a amuza pe unii oameni într-un mod superior, unic, prin intermediul stărilor de suspans cu totul aparte pe care le generezi de fiecare dată cu atâta măiestrie, cât şi cu bună ştiinţă.

Mai ales atunci când par a trăi exact ca toată lumea, geniile mari îşi manifestă într-un mod tainic superioritatea evidentă pe care o au asupra oamenilor obişnuiţi.

Este şi se dovedeşte cu totul altceva să manifeşti un geniu evident la 18 ani şi talent la 85 de ani.

O mare problemă ce apare în viaţa unora dintre noi este suferinţa pe care o cauzăm în mod intenţionat, căci nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că orice metafizică, oricât ar fi ea de ingenioasă sau oricât ar părea de genială, nu justifică şi nu scuză pe fiinţa umană care răneşte în mod intenţionat inima unui om pe care îl iubeşte.

În marea majoritate a cazurilor, pentru a ţi se recunoaşte geniul fie aşa cum trebuie, fie aşa cum este necesar, trebuie să fii deja mort. Asta se petrece deoarece e necesar să treacă ceva timp până când oamenii descoperă aportul excepţional al unui geniu.

În imensa majoritate a cazurilor, geniile dovedesc cu prisosinţă faptul că sunt înzestrate cu un simţ practic uimitor, cu totul aparte, care analizat cu multă atenţie se dovedeşte o înţelepciune practică admirabilă care ajunge uneori să devină legendară.

Fiinţele umane mediocre cărora le este frică de ridicol îşi pun singure oprelişti şi nu vor trece niciodată dincolo de limitele penibile în care se cantonează. Chiar dacă sunt înzestrate în mod evident cu talente excepţionale, astfel de oameni nu vor îndrăzni niciodată să şi le manifeste şi chiar dacă sunt înzestrate în germene cu geniu, se vor complace, cu toate acestea, în inerţie, în insignifianţă şi în mediocritate.

Un adevărat geniu mare este capabil nu numai să evalueze, ci să şi utilizeze cu o mare ingeniozitate atât ceea ce pare nesigur, cât şi ceea ce, la prima vedere, pare a fi hazardat. Graţie capacităţii sale cu totul extraordinare de sinteză, geniul este capabil să folosească într-un mod creator şi înţelept toate informaţiile interesante care, la prima vedere, par contradictorii şi inutilizabile.

Fiinţele umane îşi pot transmite sângele, dar nu pot să-şi transmită genialitatea care s-a trezit deja în universul lor lăuntric (singura excepţie sunt anumite practici tantrice secrete ce fac totuşi posibilă transferarea genialităţii în universul lăuntric al unei fiinţe umane care manifestă o aspiraţie intensă şi profundă şi care va face posibilă o astfel de altoire ocultă). Atunci când reuşesc să-şi dinamizeze structura supramentală (VIJNANAMAYA KOSHA), practicanţii sistemului yoga maturi spiritual şi perseverenţi devin capabili să-şi trezească şi să-şi dinamizeze într-un ritm accelerat genialitatea. În cazul unor fiinţe umane în care a fost deja trezit învelişul supramental (VIJNANAMAYA KOSHA), înmugurirea şi înflorirea spiritualităţii este ceva inevitabil şi ireversibil.

Fiinţele umane mediocre în care s-au trezit anumite manifestări demoniace sunt într-un mod bizar şi la prima vedere inexplicabil deranjate şi de superioritatea morală a unei fiinţe umane profund transformate spiritual şi de cel în care s-a trezit în mod considerabil starea de geniu. Din nefericire, astfel de oameni inferiori nu sunt niciodată dispuşi să ierte superioritatea rarelor fiinţe umane care le depăşesc fie prin înzestrările lor morale, fie prin geniu.

Atunci când unele fiinţe umane lunecă din ce în ce mai mult şi mai adânc în cumplite stări demoniace şi depăşesc la un moment dat o anumită limită este cu putinţă ca în universul lor lăuntric să se trezească cumplitul geniu al răului, iar asta le face apoi să se cufunde în mod inevitabil în îngrozitoare abisuri infernale.

Un gust ales, plin de bun simţ, rafinat, genial este expresia intuiţiei cu totul aparte care îl caracterizează pe geniu.

Dacă privim cu atenţie şi luciditate în jur descoperim că răutatea şi, mai ales, manifestarea ei se află la îndemâna multor indivizi. Când apuci pe această pantă nu este nimic mai uşor decât să observi starea de ridicol ce caracterizează unii oameni sau un viciu pe care îl au şi apoi să-ţi baţi joc de toate acestea cu multă răutate şi, eventual, cu o inteligenţă veninoasă. În schimb trebuie să fi trezit deja în universul tău lăuntric anumite calităţi superioare, o anumită putere de pătrundere a intuiţiei şi a inteligenţei pentru a fi capabil să înţelegi fie anumite revelaţii geniale, fie ideile noi şi valoroase ale unui geniu sau virtuţile admirabile înmugurite în anumiţi oameni.

Geniul este totodată un important punct de pornire a ceva nou şi uimitor.

Mai ales celor proşti şi răutăcioşi geniul li se pare cel mai adesea un eretic şi tocmai de aceea asemenea oameni se mobilizează plini de ură şi îndârjire împotriva lui.

Cel mai adesea geniile mari îşi anunţă apariţia prin intermediul unor capodopere care sunt întotdeauna pe măsura harului lor. Oamenii care sunt capabili să le recunoască, îşi dau astfel seama că au în faţă un geniu creator epocal care şi-a luat zborul şi se înalţă pe firmament.

Toate femeile, fără nicio excepţie, au deja în universul lăuntric sămânţa unui geniu. Prin trezirea plenară a stării de SHAKTI, devine posibil cu uşurinţă să fie trezită în femeie starea de geniu, dacă îşi dinamizează într-un mod adecvat structura supramentală (VIJNANAMAYA KOSHA). Pentru asta, fiecare femeie trebuie să înveţe cât mai repede cum să-şi trezească şi să-şi utilizeze cu înţelepciune comoara ascunsă şi geniul latent care sălăşluieşte în matricea dintre picioare. Datorită ignoranţei în care se complac însă, cele mai multe femei de pe această planetă nu sunt capabile să intuiască sau să-şi dea seama că au fost în mod nativ înzestrate de Dumnezeu să practice cu mare uşurinţă continenţa sexuală. Explorarea atentă, perseverentă şi sistematică a acestei comori nebănuite este lesne posibilă, mai ales prin intermediul fuziunilor amoroase ce se bazează pe iubire reciprocă, continenţă sexuală deplină, sublimarea armonioasă a energiilor subtile rezultante şi pe transfigurare.

Apariţia unui geniu se recunoaşte pur şi simplu atunci când observăm capacitatea sa în mod evident extraordinară de a reduce tot ceea ce pare a fi complicat la o simplitate diamantină divină, admirabilă şi esenţială. Când un mare geniu a ajuns deja să-şi dea seama că inspiraţiile sale provin de de la Dumnezeu, va descoperi nu numai resurse inepuizabile, ci şi o creativitate nesfârşită ce poate deveni admirabilă şi legendară.

Cel mai adesea nebănuită, există totuşi pe această planetă o clasă de fiinţe umane care, deşi par excentrice, iar în anumite situaţii ajung să fie considerate nebune de oamenii obtuzi şi opaci, sunt totuşi indispensabile pentru transformarea creatoare şi evoluţia întregii lumi. Ele sunt marile genii care sunt deocamdată nerecunoscute şi nebănuite.

Câţi dintre noi, cei care beneficiem zilnic de apă caldă în locuinţa noastră suntem capabili să apreciem la justa sa valoare pe acela care a avut o idee genială ce a permis să fie inventată distribuirea apei calde la discreţie, dovedind prin asta că era un geniu autentic? Câţi dintre noi, cei care ne apropiem de o chiuvetă şi îi răsucim robinetul pentru a avea apă caldă suntem, măcar pentru câteva secunde conştienţi că acest secret – care pentru noi toţi este acum banala apă caldă – nu a dispărut pentru totdeauna cu el…? Analizând din aproape în aproape, merită să ne dăm seama că tot aşa se prezintă actualmente lucrurile şi cu descoperirea continenţei sexuale pe care, după cum ştim, aproape toate femeile o realizează fără a şti, de fapt, şi ce este în realitate.

Facem un prim pas către trezirea stării de genialitate atunci când devenim mult mai atenţi asupra a tot ce ne înconjoară şi uităm aproape complet să ne mai exercităm simţul critic. Există din nefericire unii oameni care nu-i admiră cu adevărat decât pe scriitorii pe care nu i-au citit încă sau sunt dispuşi să aprecieze doar actriţele ale căror filme nu le-au văzut. În felul acesta pot să-i crediteze ca fiind înzestraţi cu un geniu absolut, în loc să fie vrând nevrând determinaţi să le recunoască un relativ talent.

A gândi în mod inteligent este extraordinar de dificil pentru un prost, iar a gândi în mod genial este imposibil. În schimb a gândi prosteşte este firesc şi foarte uşor pentru el.

Un geniu îi învaţă pe oameni noi modalităţi ingenioase, aspecte pe care nu le-a învăţat de la nimeni, pentru că ceea ce le oferă el oamenilor se dezvăluie la momentul potrivit prin fiinţa sa, datorită inspiraţiei sale geniale. Ceea ce un geniu reuşeşte să ofere tuturor fiinţelor umane care sunt pregătite să înţeleagă, să asimileze şi să folosească pentru a evolua devine, în cele din urmă, un bun al tuturor semenilor. Descoperirile unui geniu contribuie într-o anumită măsură la creşterea, la dezvoltarea şi la înflorirea umanităţii pe multiple planuri. Astfel devine cu putinţă ca omenirea să facă paşi repezi şi siguri pe calea cunoaşterii.

Pentru un mare geniu spiritual lumea există şi spre a i se oferi noi şi noi descoperiri geniale care îi vor umple de uimire şi admiraţie pe oamenii care vor fi capabili să le recepteze, aşa cum se cuvine.

Articol preluat din Revista YOGA – Starea de geniu poate fi trezită prin practica yoga?

Citiţi şi:

Menirea ultimă a omului este înţelepciunea (1)

Misterele genialităţii

 

yogaesoteric
12 noiembrie 2015

 

Also available in: Français