profesor yoga Gregorian Bivolaru
1. Reala justiţie implică să îi dai fiecăruia ceea ce i se cuvine, după ce în prealabil ai descoperit Adevărul.
2. Atunci când urmează să judeci şi mai ales atunci când aspiri să deliberezi asupra aproapelui tău ce este învinuit, este cel mai bine să te pui în prealabil pe tine însuţi, fie chiar şi pentru câteva minute, în locul aproapelui tău ce este învinuit, urmărind la scurt timp după aceea, să-l pui pe cel învinuit în locul tău. Acţionând în felul acesta, punctul tău de vedere asupra învinuitului se va transforma considerabil şi se va îmbogăţi.
3. Nu există justiţie superioară Adevărului.
4. Justiţia reală este Adevărul Divin în acţiune.
5. Adevărata justiţie dumnezeiască este ceva ce trebuie să fie şi să rămână cât mai aproape de compasiune.
6. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, justiţia este fondul de aur al oricărei societăţi umane.
7. Justiţia este un contract, uneori tacit, ce este încheiat între oameni, nu are importanţă în ce loc şi în ce epocă, şi implică să nu cauzăm noi înşine suferinţe celorlalţi şi nici să nu suferim noi înşine nedreptăţi de la ceilalţi.
8. Justiţia este şi rămâne o virtute esenţială ce este impusă pentru a menţine în armonie deplină societatea umană.
9. În numele justiţiei apare în mod spontan în noi temerea vie de a nu ni se lua ceea ce de fapt ne aparţine.
10. Întotdeauna, fără excepţie, justiţia implică reciprocitate. Spre a găsi cu uşurinţă şi într-un mod practic norma şi măsura, este suficient să inversăm, fie chiar şi pentru cinci minute, părţile.
11. Adevărata justiţie stabileşte şi respectă dreptul celui slab şi neajutorat.
12. Justiţia este o sui-generis pâine a poporului de care adeseori acesta a fost înfometat.
13. Adevărata justiţie implică în acelaşi timp atât o idee vie, cât şi multă căldură sufletească.
14. Niciodată justiţia nu trebuie să fie nici mama cea fecundă a nedreptăţilor, nici cea mai mare dintre încăpăţânate.
15. „Am călătorit sub soare şi am văzut că adeseori la locul de judecată se află fărădelegea şi în locul dreptăţii se află nedreptatea.” Septua Ginta, citat din Biblie.
16. Ia aminte căci niciodată nu trebuie să faci greşeala de a-i judeca pe oameni după aparenţe.
17. Trebuie să ne obişnuim ca, pe cât posibil, să judecăm, atunci când este necesar, atât oamenii cât şi situaţiile, dintr-o perspectivă benefică, fecundă şi favorabilă, indiferent de situaţie.
18. Atunci când aspiri cu adevărat să cunoşti o fiinţă umană din ce în ce mai profund, priveşte-o cu ochii plini de candoare ai unui copil, pentru că un copil ştie în mod spontan să privească şi să oglindească o fiinţă umană fără patimă şi fără ură, întocmai ca un adevărat judecător.
19. Merită să luăm aminte că numai Dumnezeu ne va judeca după moarte pentru toate faptele noastre, chiar dacă aici pe Pământ suntem mai mereu supuşi judecăţii oamenilor.
20. Este bine să luăm aminte şi, pe cât posibil, să nu judecăm niciodată pe nimeni şi nimic după aparenţe.
21. Să reflectăm, oare ce sunt, în realitate, societăţile umane fără justiţie, altceva decât nişte tâlhării deghizate?
22. Într-un regim politic ce este corupt, justiţia este moartă.
23. Tot aşa precum o linie dreaptă nu mai are niciodată nevoie de îndreptare, aşa nici justiţia cea divină şi adevărată nu are niciodată nevoie de justificări.
24. Justiţia ce este subordonată politicii devine la scurt timp după aceea un izvor otrăvit de nedreptate, răutăţi şi suferinţă.
25. Luaţi aminte, că toţi aceia care vor să judece bine trebuie să asculte mai întâi, cu multă atenţie şi luciditate, fiinţa umană care este acuzată.
26. Aproape întotdeauna judecătorul care se pripeşte este periculos, căci poate să dea sentinţe nedrepte.
27. Înţelept şi admirat va fi judecătorul care ascultă cu multă atenţie, analizează tot ceea ce este aşa cum se cuvine şi apoi, în final, decide şi oferă o sentinţă dreaptă.
28. Întotdeauna faptele reale sunt în permanenţă acelea care îl definesc şi totodată îl judecă pe om. Întotdeauna, fiecare fiinţa umană poate fi judecată aşa cum se cuvine după faptele sale.
29. Aşa cum nu este cu putinţă să judecăm arborele doar după scoarţă, fără a ne înşela, tot aşa nu trebuie niciodată să ne luăm după aparenţe.
30. Judecă-i întotdeauna pe ceilalţi exact aşa cum tu însuţi ai vrea să fii judecat dacă te-ai afla, eventual, într-o situaţie asemănătoare cu acela care este învinuit.
31. Tot ceea ce este mai oribil în această lume este justiţia crudă şi nemiloasă ce este complet separată de compasiune.
32. Adeseori este cu putinţă să obţinem justiţia pentru ceilalţi, dar uneori este aproape imposibil să o obţinem pentru noi înşine.
33. Există unele situaţii bizare în care ceea ce pare a fi justiţie se pune în mişcare întocmai ca o maşinărie, care după ce a primit un impuls de la o fiinţă umană rău intenţionată, continuă apoi să se învârtească ca de la sine şi îl zdrobeşte apoi sub tăvălugul ei nemilos pe cel nevinovat.
34. Reala justiţie trebuie să fie Adevărul cel viu în acţiune.
35. În multe situaţii, iubirea de dreptate nu este altceva decât teama de a nu suferi nedreptăţi.
Citiţi şi:
Bucuria de a trăi Adevărul
O poveste cu tâlc la care merită să reflectaţi fiecare dintre voi
yogaesoteric
28 aprilie 2010
Also available in:
English