Aforisme şi cugetări (II)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Citiţi aici prima parte a acestui articol.

39. Fiinţa umană care este cu adevărat bună şi pură în toate privinţele îi vede în mod spontan pe ceilalţi, care sunt în realitate buni, ca fiind buni şi, tocmai de aceea, ea nu se înşală niciodată în această privinţă.

40. Atunci când o picătură de apă se contopeşte cu apa unui râu, cum se va putea numi aceasta? S-ar putea spune că în felul acesta, acea picătură devine, prin contopire, cea care tocmai s-a pierdut pe sine pentru a se regăsi astfel unificată în Realitatea misterioasă a MARELUI TOT.

41. Încă de la începuturi, DUMNEZEU i-a poruncit fiinţei umane să caute cunoaşterea care îi va dezvălui Adevărul Ultim Divin. Cunoaşterea Adevărului Ultim Divin iluminează apoi în veşnicie interiorul universului fiinţei umane şi face să dispară pentru totdeauna întunericul ignoranţei. Puţini sunt aceia care ştiu că, în realitate, fiinţa umană a venit pe această lume pentru a obţine cunoaşterea Adevărului Ultim Divin. Cunoaşterea profundă şi deplină a Adevărului Ultim Divin îl ajută totodată pe om să se cunoască în profunzime pe sine. În absenţa cunoaşterii divine, cel mai adesea fiinţa umană este întocmai ca un animal.

42. Fiinţa umană care se cunoaşte într-un mod profund şi intim în Esenţa sa ultimă, Îl descoperă totodată, în felul acesta, pe DUMNEZEU în centrul universului ei lăuntric.

43. Cunoaşterea adevărată de sine implică o analiză atentă şi lucidă a propriei fiinţe şi ea este în strânsă legătură cu calitatea viziunii.

44. Atunci când deocamdată nu reuşeşti să te cunoşti suficient de bine şi profund pe tine însuţi, perceperea inefabilă a lui DUMNEZEU este aproape imposibilă.

45. Esenţa cea nebănuită a cunoaşterii este şi rămâne Adevărul Ultim Divin, iar Adevărul Ultim Divin este o necesitate stringentă a sufletului.

46. Dragii mei, vă rog să nu pierdeţi niciodată din vedere că, dacă tot vă hrăniţi trupurile de mai multe ori pe zi, este totodată stringent necesar să nu vă înfometaţi conştiinţa şi nici sufletul.

47. Imensa bogăţie spirituală rezolvă până la urmă cu uşurinţă toate necazurile noastre lumeşti. Ea este totodată o cheie divină ce deschide chiar şi cele mai solide lacăte.

48. Fii întotdeauna foarte răbdător. Ia aminte că până la urmă răbdarea îţi va fi înzecit răsplătită. Răbdarea exemplară îţi permite să triumfi până la urmă asupra tuturor dificultăţilor.

49. Pentru fiinţele umane care sunt foarte răbdătoare şi fac multe fapte bune, pentru acelea există întotdeauna o nebănuită răsplată, căci în cazul lor DUMNEZEU le oferă iertarea Sa.

50. Răbdarea înseamnă totodată aşteptare senină şi fără griji.

51. Răbdarea cea profundă şi exemplară este tovarăşa înţelepciunii.

52. Sticla este întocmai ca şi piatra şi la fel ne apare şi perla. Amândouă au aproape aceeaşi culoare şi chiar se aseamănă, dar atunci când sunt prezentate bijutierilor se vădeşte imediat diferenţa imensă ce există între ele.

53. Femeile armonioase şi superbe nu trebuie să fie niciodată mândre de frumuseţea lor, deoarece nimeni nu poate să-şi păstreze complet nealterată frumuseţea pe măsură ce timpul se scurge în această lume. Privind cu atenţie în jurul nostru, descoperim că nici ramurile nu rămân veşnic verzi într-o superbă grădină şi nici florile ce se află acolo nu sunt de-a pururi înflorite şi strălucitoare.

54. Aşa-zisa prietenie ce se bazează doar pe lăcomie, meschinărie şi făţărnicie, nu este durabilă.

55. Un aspect semnificativ ce ilustrează procesele de rezonanţă ocultă şi influenţa lor:
Cei întristaţi îi ascultă plini de curiozitate pe cei foarte trişti.
Cei bucuroşi îi ascultă plini de bucurie pe cei foarte bucuroşi.
Atunci când cel întristat suspină şi se văicăreşte, cel fericit se simte perturbat şi manifestă
spontan tendinţa să se retragă.
Cei falşi şi făţarnici îi ascultă cu multă atenţie pe cei falşi şi făţarnici.
Atunci când analizăm cu atenţie şi luciditate aceste aspecte, devine cu putinţă să înţelegem cum este posibil ca întotdeauna falşii aspiranţi să fie atraşi într-un mod aproape irezistibil şi să aibă, în cele din urmă, parte de Ghizi spirituali falşi. În felul acesta se confirmă încă odată acel proverb care spune: „Cine se aseamănă se adună“.

56. Frica şi nehotărârea oamenilor oneşti face adeseori cu putinţă triumful şi chiar impunerea impertinentă a oamenilor de nimic.

57. Omule, merită să te gândeşti încă de pe acum ce vei câştiga în final săvârşind atâtea păcate sau greşeli. Ia aminte, căci va fi cu putinţă să-i înşeli pe mulţi oameni, dar este totodată necesar să te gândeşti că, în cele din urmă, toate acestea le vei lua cu tine din această lume atunci când o vei părăsi pentru totdeauna (prin aşa-zisa moarte).

58. A vorbi cu mult patos despre anumite adevăruri spirituale în faţa oamenilor sceptici, cu inimile împietrite şi nesinceri este întocmai ca şi cum ai pregăti o aleasă prăjitură şi ai servi-o porcilor.

59. Ce dobândeşti, în cele din urmă, atunci când „muşti“ cu îndârjire, la rândul tău pe acela care, fiind animat de ură, te „muşcă“? Evită să mai faci vreodată aceasta şi salvează-te începând de astăzi de consecinţele ineluctabile ale faptelor tale nesăbuite, căci trebuie să nu pierzi niciodată din vedere că exact ceea ce semeni, aceea vei culege, mai devreme sau mai târziu, la momentul potrivit.

60. Chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, mai devreme sau mai târziu moartea este iminentă pentru noi toţi, dar trebuie să nu uităm că ea nu le poate face niciun rău acelora care deja au atins starea de sfinţenie.

61. Doamne DUMNEZEULE, atunci când Tu îţi manifeşti în anumite momente compasiunea Ta nemărginită, mulţi păcătoşi sunt salvaţi. Dacă însă, la un moment dat, ai face fulgerător dreptate pe această planetă, chiar şi cei plini de orgoliu şi răutate ar tremura de groază.

62. Un milion de obiecte care sunt pline de frumuseţe vor deveni până la urmă toate ţărână. Ştiind aceasta, un yoghin avansat iubeşte în aşa fel încât să fie pomenit şi amintit în veşnicie ca un exemplu demn de urmat.

63. Un yoghin avansat îşi trăieşte într-un anumit mod sublim şi divin integrat viaţa, astfel încât, atunci când este aproape de ceilalţi, toţi să se bucure din plin de tovărăşia sa, iar când este departe, toţi să-i ducă dorul din cauza despărţirii.

64. DUMNEZEU TATĂL nu ia niciodată de la nimeni susţinerea credinţei, dacă acea fiinţă umană nu renunţă ea însăşi în prealabil la ea.

65. Luaţi aminte că, datorită compasiunii Sale nesfârşite, DUMNEZEU TATĂL ignoră milioanele de fapte rele ce provin de la cei răi şi continuă să-i hrănească şi să-i lase în viaţă. El face în permanenţă aceasta, chiar şi atunci când ei nu bănuiesc că sursa existenţei lor în această lume este în realitate DUMNEZEU TATĂL.

66. Adevăratul căutător ce parcurge cu atenţie, aspiraţie şi perseverenţă o cale spirituală autentică nu va rămâne niciodată cu sufletul sau cu mâna goală. Sărmana fiinţă umană care părăseşte, până la urmă, cu sufletul şi cu mâna goală o cale spirituală autentică demonstrează, într-un mod indirect, în felul acesta, că de fapt nu a fost perseverent, nu a avut aspiraţie şi nu a căutat cu adevărat.

67. Nimeni în afara celor răi şi demoniaci nu se poate eschiva cu îndârjire şi insolenţă de la respectarea legilor divine universale şi a poruncilor lui DUMNEZEU. Cei drepţi şi buni la suflet sunt cu toţii robii poruncilor pline de înţelepciune ale lui DUMNEZEU.

68. Atunci când ne vine ceasul morţii, DUMNEZEU ne ia înapoi viaţa, şi atunci întreaga scenetă a existenţei noastre se termină.

69. În această lume a materiei (UNIVERSUL MATERIAL) în care trăim cu toţii, tot ceea ce răsare trebuie să apună şi tot ceea ce este născut trebuie până la urmă să moară. Tu nu ştii când va veni momentul în care vei respira pentru ultima oară înainte să-ţi dai duhul, aşa că ia aminte, căci nimic din ceea ce există în universul tău lăuntric sau în trupul tău nu trebuie să trezească în tine starea de mândrie.

70. Viaţa în această lume este trecătoare, nesigură şi temporară. Ştiind aceasta, nu fii niciodată mândru pentru că încă mai respiri. Viaţa ta ca fiinţă umană este trecătoare şi în plus, ea este scurtă şi nesigură. La scurt timp după momentul morţii, trupul acesta, de care mulţi dintre noi ne îngrijim excesiv de mult, se va întoarce în cele din urmă în ţărână şi apoi va deveni, în final, ţărână.

71. „Dincolo de ameninţările înfricoşătoare ale Iadului şi de speranţele îmbătătoare ale Paradisului, ceva este totuşi absolut sigur – această viaţă este scurtă, şi în momentul morţii descoperim că ea a zburat prin aer, întocmai ca o scânteie. Tot ceea ce este absolut sigur este existenţa lui DUMNEZEU, iar restul sunt doar iluzii, aspecte efemere şi minciuni. Floarea cea minunată care odată a înflorit, moare apoi pentru totdeauna, atunci când este tăiată. Ştiind toate acestea, este tocmai de aceea necesar să profităm cât mai mult de fiecare ocazie favorabilă ce ni se oferă. Este minunat să nu ratăm niciodată binele pe care putem să îl facem aici şi acum, înainte să coborâm fiecare dintre noi în ţărână. După clipa morţii, în final, vom fi ţărână în ţărână şi undeva sub ţărână se va afla trupul nostru trecător. Atunci trupul nostru se va afla acolo în ţărână, fără vin, fără cântece, fără cântăreţi. Toate acestea le adresez acum tuturor acelora pe care i-am iubit cel mai mult şi care şi-au trăit aşa cum se cuvine viaţa, iar în cele din urmă, ei vor fi şi vor rămâne pentru noi toţi doar nişte amintiri minunate. Fiecare dintre ei şi-au băut paharul o dată sau chiar de mai multe ori înainte, şi apoi unul câte unul s-au dus dintre noi în Marea Linişte ca să se odihnească în lumea de dincolo.“ (versuri de Omar Khayyam).

72. Cel înţelept nu se asociază niciodată cu cei răi, făţarnici şi falşi, iar oamenii răi, făţarnici şi falşi fug întocmai aşa cum fuge diavolul de tămâie de prezenţa omului foarte bun şi înţelept. În nebunia, răutatea şi rătăcirea lor, astfel de fiinţe umane perverse cred cu îndârjire că cel înţelept este un om fals şi rău. Pentru astfel de oameni rătăciţi, năuci, roşi de ură, de resentimente şi de îndoieli demoniace, care sunt nişte perverşi, totul este răsturnat. În viziunea lor strâmbă, răsturnată şi bizară, binele este rău, iar răul, evident, este pentru ei un mare bine, pe care se grăbesc să îl îmbrăţişeze.

73. Răul cu răul şi binele cu binele se atrag întotdeauna şi, în mod tainic, se însoţesc.

74. Tot ceea ce se manifestă într-un mod clar şi evident nu mai are niciodată după aceea nevoie să fie dovedit. Manifestarea evidentă este şi rămâne întotdeauna pregnant edificatoare.

75. Gândurile, intenţiile, aspiraţiile şi dorinţele noastre se nasc, chiar şi atunci când nu bănuim aceasta, în focarul cel tainic al inimii. Ştiind aceasta, trebuie să avem în vedere că dacă acest focar (focarul cel tainic al inimii) este pur, atunci gândurile, intenţiile, aspiraţiile şi dorinţele noastre vor fi în mod spontan pure. Luaţi aminte, căci dacă focarul cel tainic al inimi noastre nu este pur, atunci devine cu uşurinţă posibil ca gândurile, intenţiile, aspiraţiile şi dorinţele noastre să fie impure şi viciate.

Material preluat din Caietul spiritual al Simpozionului Internaţional de Yoga Costineşti 2009.

Citiţi şi:
Sfaturi pline de înţelepciune pentru cei care au îmbrăţişat calea binelui divin
Acordă-i lui Dumnezeu primul loc în viaţa ta!

yogaesoteric
1 februarie 2010

Also available in: English