Aforisme şi cugetări (II)

 

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Citiţi prima parte a articolului

46. Fiinţa umană care în permanenţă învaţă de la tot şi de la toate cele care o înconjoară şi care, în plus, ştie că nu ştie totul, dacă se menţine într-o astfel de atitudine, învaţă fără încetare şi astfel ea ajunge să ştie din ce în ce mai mult.

47. Lumina soarelui de la amiază nu-i serveşte ca să vadă aceluia care are ochii închişi şi nici aceluia care are ochii acoperiţi cu şapte văluri negre.

48. Atunci când o fiinţă umană ce este adorată ajunge să iubească şi ea intens, constant şi fără măsură, descoperă în felul acesta locul tainic în care ea există în inima fiinţei de sex opus ce o adoră.

49. Fiinţele umane ce sunt mai mereu foarte fericite, dar şi fiinţele umane care dăruiesc multă fericire fiinţelor umane ce merită aceasta, descoperă astfel că fericirea copleşitoare pe care o trăiesc le conferă, totodată, o excelentă stare de sănătate.

50. Este necesar ca fiinţele umane de sex opus care se iubesc să îndrăznească să-şi mărturisească neîntârziat sentimentele şi apoi este minunat ca ele să se îmbrăţişeze adeseori pline de iubire. Mai mult decât atât, este necesar ca ele să se sărute nu numai pe gură şi pe ochi, ci chiar şi pe zonele erogene, spre a-şi oferi în felul acesta una alteia o cât mai mare încântare amoroasă şi plăcere.

51. Fiecare stare de ură ne tulbură fiinţa, ne afectează trupul şi ne îmbătrâneşte, iar fiecare zâmbet spontan şi sincer ne transformă într-o manieră benefică trupul şi ne întinereşte.

52. Pentru marea majoritate a fiinţelor umane, a vorbi apare ca o imperioasă nevoie, dar a asculta cu multă atenţie tot ceea ce o fiinţă umană spune, urmărind în acelaşi timp să comunici în mod empatic cu universul ei lăuntric, toate acestea sunt o artă pe care puţine fiinţe umane o stăpânesc.

53. În fiecare iubire reciprocă, constantă, copleşitoare şi legendară, unele dintre aspectele uimitoare care apar şi se manifestă sunt şi rămân, totodată, pentru cei doi iubiţi, un mister fermecător.

54. Iubirea intensă, iubirea îmbătătoare, constantă şi supremă nu implică doar să ne exprimăm sentimentele, căci o astfel de iubire se dezvăluie ca atare când energia subtilă, sublimă a iubirii se manifestă în valuri, fiind din plin simţită de către fiinţa umană de sex opus ce este iubită în felul acesta.

55. Fiinţa umană ce se pierde în pasiunea ei benefică ce adeseori o copleşeşte este în realitate mai puţin pierdută decât fiinţa umană în care orice pasiune binefăcătoare deja a dispărut.

56. Francheţea nu implică doar să ne grăbim să spunem orice gândim, căci în realitate ea implică să gândim în mod profund şi cu luciditate tot ceea ce spunem.

57. Viitorul va fi întotdeauna minunat pentru toate fiinţele umane care în permanenţă acţionează într-o manieră benefică şi dumnezeiesc integrată acum, în prezent.

58. Dacă vreţi într-adevăr ca aspiraţiile voastre benefice să se realizeze, nu fiţi leneşi şi nu vă complăceţi în inacţiune, în inerţie.

59. Ispitele există, ele apar la momentul potrivit, iar cei slabi lunecă şi apoi cad în ispită, în timp ce cei fermi, puternici, bravi şi eroici nu cedează niciodată tentaţiilor şi, în felul acesta, ei triumfă, în cele din urmă, asupra ispitelor.

60. În cazul unei mari iubiri ce este intensă, constantă şi exemplară nu avem nevoie doar să fim trup lângă trup sau cap lângă cap, căci într-o astfel de iubire devine esenţial să fuzionăm într-un tot mirific ce se expansionează plin de euforie în nemărginire, datorită energiei subtile, sublime a iubirii ce se revarsă în valuri neîncetate, în şi prin fiinţele celor doi iubiţi.

61. Femeile schimbătoare, superficiale, fluctuante şi proaste fug cel mai adesea surprinzător de repede dintr-o relaţie minunată de iubire, deoarece ele consideră în mod tâmp că au o permanentă nevoie de distracţie. Astfel de femei nu revin niciodată după aceea într-o astfel de relaţie, pentru că, în mod paradoxal, ele se schimbă doar în rău şi nu resimt o imperioasă nevoie de fericire.

62. Iubirea ce este reciproc împărtăşită şi care este constantă şi copleşitoare este o experienţă paradisiacă ce ne îndumnezeieşte. O astfel de iubire se manifestă prin intermediul unei energii subtile, sublime ce se revarsă în şi prin fiinţa noastră expansionată şi care vine de la Dumnezeu. O astfel de iubire diminuează şi apoi se sfârşeşte atunci când ambii iubiţi (sau chiar numai unul dintre ei) încetează să mai fie ancoraţi şi nu se mai menţin în momentul cel magic al începutului, îndepărtarea fie a unuia, fie a amândurora de momentul cel magic al începutului marchează apoi sfârşitul relaţiei lor de iubire, iar acest sfârşit este definitiv atunci când cei doi încetează să mai trăiască în tainica lume comună a celor care se iubesc.

63. Iubirea ce apare fulgerător între două fiinţe umane de sex opus, de îndată ce ea este intensă, profundă, constantă şi copleşitoare, ne face astfel să descoperim că este o iubire adevărată, iar în felul acesta ea ni se dezvăluie ca fiind o iubire legitimă.

64. Atunci când o fiinţă umană se lasă acaparată de o stare de uşurătate, ea se lasă totodată într-un mod insidios acaparată de delăsare şi de indiferenţă.

65. Este întotdeauna minunat să fim pregătiţi spre a ne lăsa surprinşi într-un mod plăcut de tot şi toate cele care apar la momentul potrivit în viaţa noastră de zi cu zi.

66. Începutul înţelepciunii presupune să devenim capabili să descoperim tot ceea ce este nou şi încântător în ceea ce la prima vedere pare a fi comun, vulgar şi obişnuit. Atunci, de îndată ce devine cu putinţă să ne interiorizăm şi să ne centrăm în esenţa cea dumnezeiască a fiinţei noastre, ajungem apoi să descoperim că, în realitate, în universul nostru lăuntric există în germene tot ceea ce ne dorim sau către care aspirăm.

67. Pentru cel înţelept este evident că o fiinţă umană nu poate avea o legătură trainică şi o comunicare rodnică cu aproapele său dacă deocamdată nu a reuşit să aibă o comunicare de acest gen cu ea însăşi.

68. Iubirea intensă, profundă, copleşitoare şi constantă nu vrea să ştie mai nimic despre trecut şi nu este aproape deloc interesată de viitor, căci o astfel de iubire este fără încetare proaspătă şi mereu nouă.

69. Spaţiul unei vieţi este, dincolo de aparenţă, acelaşi, fie că îl parcurgem fiind foarte fericiţi şi cântând, fie că îl parcurgem fiind mai mereu nefericiţi, suferind şi plângând.

70. Pentru un yoghin profund transformat spiritual şi avansat nu există decât semne prevestitoare fericite, căci în cazul lui, orice ar apare, de el şi numai de el depinde să extragă din orice experienţă a vieţii sale lecţii binefăcătoare.

71. Perfecţiunea nu implică doar să facem ceva măreţ şi frumos, căci dincolo de aparenţe perfecţiunea implică să facem ceea ce avem de făcut cu măreţie şi cu frumuseţe.

72. Pentru fiinţele umane pline de umor şi care sunt totodată înzestrate cu mult bun-simţ, este binevenit să-şi rezerve obiceiul de a râde măcar a doua zi – în hohote – de feluritele idei prosteşti pe care le-au avut în cursul zilei anterioare.

73. Să luăm aminte că nu este nicio ruşine să preferăm – oricât de des – stările copleşitoare de fericire ce sunt în mod dumnezeiesc integrate.

74. Este întotdeauna minunat să călătoreşti, fiind foarte fericit şi însufleţit de speranţe îndreptăţite, înainte de a ajunge la ţelul dumnezeiesc pe care în prealabil ţi l-ai propus.

75. Dincolo de aparenţe, ceea ce este dificil este tocmai ceea ce poate fi făcut imediat, iar imposibilul care în realitate este posibil reprezintă tot ceea ce implică să investim puţin mai mult timp şi mult entuziasm.

76. Yoghinul avansat nu rămâne niciodată fixat în mod excesiv în trecut şi nu visează niciodată într-un mod excesiv şi fantasmagoric cu privire la viitor. Un astfel de yoghin îşi concentrează într-un mod ferm şi constant conştiinţa mai ales asupra momentului prezent.

77. Atunci când sunt privite din punctul de vedere al lui Dumnezeu, chiar şi marile capodopere nu sunt niciodată decât nişte tentative mai mult sau mai puţin fericite de a imita conştient sau inconştient suprema perfecţiune şi frumuseţe dumnezeiască.

78. Bunul Dumnezeu nu-şi bate niciodată joc, El nu deplânge niciodată şi nu detestă niciodată nimic din tot şi toate cele care există, căci doar El şi numai El este capabil să înţeleagă pe deplin tot şi toate cele ce au fost, ce sunt şi ce vor exista în eternitate.

79. Întotdeauna, fără nicio excepţie, toate cuvintele pe care nu le-am rostit sunt şi rămân în veşnicie florile mirifice ale tăcerii.

80. Savantul nu este doar omul care ne oferă unele răspunsuri elaborate, căci este totodată necesar ca el să fie acela care formulează anumite întrebări esenţiale.

81. Atunci când este privită din punctul de vedere al unui înţelept, şansa dumnezeiască este în realitate o necesitate enigmatică, iar fericirea este o vocaţie.

82. Devine cu putinţă să ştim cu mult mai mult despre o fiinţă umană atunci când interacţionăm în mod intim cu ea, în cadrul unui joc amoros ce se bazează pe continenţă sexuală perfectă, pe iubire reciprocă, pe o transfigurare exemplară şi pe consacrarea prealabilă a roadelor, decât dacă am alege să petrecem cu aceeaşi fiinţă umană un an, purtând aproape fără încetare doar conversaţii.

83. Pentru un maestru tantric, viaţa nu este niciodată doar o problemă ce este necesar să fie rezolvată, ci ea este o realitate complexă, plină de taine, care clipă de clipă este necesar să fie experimentată într-o manieră cât mai plăcută, ce este dătătoare de alese fericiri.

84. Este esenţial să ne dăm seama că nu este deloc înţelept să tăiem legăturile atunci când putem să desfacem cu multă atenţie, cu răbdare şi cu luciditate, nodurile.

85. Atunci când calea spirituală pe care o urmăm într-un mod entuziast şi perseverent este autentică, ea ne conduce în cele din urmă către un acelaşi ţel dumnezeiesc suprem. Este însă întotdeauna esenţial ca respectiva cale spirituală pe care o urmăm să ne trezească sufletul şi să facă să înmugurească şi chiar să înflorească în universul nostru lăuntric înţelepciunea cea tainică a inimii.

86. Referitor la încercările spirituale majore care apar la momentul potrivit atunci când parcurgem o cale spirituală autentică, este esenţial să ne dăm seama că atunci când survine o anumită încercare spirituală majoră, este deja prea târziu să ne pregătim exact atunci sufletul şi fiinţa să o asume aşa cum este necesar.

87. În realitate, tot ceea ce nu se va modifica niciodată este doar faptul că aproape totul este pe cale să se modifice, fie mai mult, fie mai puţin.

Citiţi şi:

Gânduri luminoase şi cuvinte vii pentru yoghinii începători şi avansaţi

Aspecte oculte esenţiale referitoare la judecata critică, acuzatoare, superficială şi răuvoitoare (prima parte)

 

yogaesoteric
23 noiembrie 2017