„Agenda 21” pentru o sclavie durabilă

Aproape toată lumea a auzit de „dezvoltare durabilă”, un concept sforăitor urmat, de obicei, de un torent de vorbe goale și un căscat pe măsură din partea audienței. Sună bine, căci toată lumea iubește progresul și dezvoltarea, mai ales dacă e sustenabilă.

În fine, definiția oficială pare (deși nu este) chiar atractivă: „dezvoltarea care urmărește satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”.

Este greu de imaginat cum ar arăta nevoile generației 2200, astfel încât consumul nostru prezent să nu le afecteze, dar asta e deja o chestiune de detaliu.

Termenul cu pricina a devenit faimos în urma conferinței ONU de la Rio de Janeiro și a fost dezvoltat în documentul subsecvent „Agenda 21”. Tot aici își au originea entuziasmul și dedicația ecologistă a mulțimilor progresiviste din ultimii 20 de ani.

Dacă vă întrebați de unde atâta îngrijorare pentru natură la numeroși tineri, răspunsul e Agenda 21, chiar dacă majoritatea habar nu are de acest document.

„Este un plan comprehensiv de acțiune ce urmează să fie pus în aplicare la nivel global, național și local de ONU, guverne naționale și grupuri importante în toate domeniile unde oamenii au impact asupra mediului”, se arată în document.

Și cum orice acțiune umană influențează mediul, deducem că nu va scăpa nimic de sub umbrela acestui program. Însă partea cu adevărat interesantă începe abia când vezi ce se ascunde în fapt sub fațada ecologistă.

În primul rand, te izbește ideea că drepturile personale, precum dreptul la proprietate, este necesar să fie restricționate, uneori chiar anulate. Harvey Ruvin, Vicepreședinte al ICLEI (o organizație apendice a ONU în acest domeniu) a declarat că „drepturile personale va fi necesar să facă un pas înapoi pentru colectiv”.

În al doilea rând, pentru a nu lasă niciun dubiu asupra orientării ideologice, ni se spune limpede că „ideea potrivit căreia accesul la piețe va reuși prin sine să reducă sărăcia este greșită”. Cum nu există o variantă de mijloc între stat și piață, rezultă că singurul mijloc prin care poate fi redusă pauperizarea și protejat mediul îl reprezintă o autoritate centrală. Dar, atenție, căci această autoritate vă fi transnațională și se va ocupa de redistribuția resurselor la nivel global. Din acest motiv, afluența (desigur, câtă mai e) societăților occidentale e nevoie să fie redusă. „Stilurile de viață curente ale clasei de mijloc din țările bogate – ce presupun un consum ridicat de carne, folosirea carburanților, a aerului condiționat la serviciu și acasă, zone rezidențiale – nu sunt sustenabile. Este nevoie de o schimbare care să ducă la întărirea sistemelor multilaterale, incluzând aici Națiunile Unite”, afirmă Maurice Strong, fostul subsecretar al ONU, cel care a pledat, printre altele, și pentru obținerea unei licențe pentru a putea avea copii. Iar aici este atins unul dintre punctele cele mai importante ale Agendei 21, pentru că scopul evident îl reprezintă remodelarea completă a spațiului urban și rural.

Proiectul Wildlands al ONU are drept obiectiv resălbăticirea zonelor naturale afectate de prezența umană. Nu vă gândiți neapărat la teritorii afectate de poluare, ci la orice urmă de interferență, precum drumuri, case, electricitate etc. Cu alte cuvinte, idealul îl reprezintă eliminarea oamenilor din aceste zone și îngrămădirea lor în spații bine delimitate. Teoria conspirației, veți spune. Nu chiar. Capitolul 28 al Agendei 21: „Pământul … nu poate fi tratat ca un activ obișnuit, în posesia indivizilor. Controlul public al pământului este, din acest motiv, indispensabil. Guvernul trebuie să mențină o jurisdicție completă și să exercite o suveranitate totală asupra terenului având drept obiectiv planificarea liberă (?) a așezărilor umane”.

Tinta explicită, cel puțin în ceea ce privește SUA, deși după aceea toată lumea bună va urma, este ca jumătate din teritoriu să fie epurat de prezența oamenilor. Gânduri prea îndrăznețe? Nici măcar… În Florida, guvernul a achiziționat deja 28% din pământul disponibil.

Ce se va petrece cu oamenii? Aici intervine partea a doua din Agenda 21 și dezvoltarea durabilă: Creșterea Isteață („Smart Growth”). În linii mari, planul este de a înghesui oamenii precum vitele în comunități urbane cât mai dense. În cuvintele unui activist Smarth Growth: „oamenii vor fi în cuști, iar animalele se vor uita”. Într-un limbaj mai puțin metaforic, presupoziția „științifică” este că aglomerările urbane vor determina scăderea poluării. Adică, iei oamenii de pe unde se petrece să-i găsești, îi închizi în orașe („no cars allowed”) și astfel reduci problemele de mediu.

„Proprietatea privată este necesar să fie abolită pentru a construi comunități tip balot, unde oamenii vor fi nevoiți să trăiască unii peste alții în zone mixte, la o distanță de mers pe jos de școală și muncă, eliminând astfel nevoia de transport, altele decât biciclete, autobuze și metrou ușor. În această viziune, nu se va mai putea construi pe pământ de la țară și acesta va fi restituit sălbăticiei”, declară un oficial american din Massachusetts.

Heritage Foundation a demolat cu mai multe studii empirice ideea că densitatea ridicată produce mai puțină poluare, în cazul în care cineva se întreabă dacă ecologia este cea care îi mână în luptă pe activiștii ONU.

Un alt capitol relevant al Agendei 21 îl constituie parteneriatele public-private pentru susținerea obiectivelor. Fundația pentru o Societate Deschisă, plus alte două ONG-uri finanțate de George Soros, printre altele, sunt implicate în programul Națiunilor Unite. Ecuația nu ar fi completă dacă nu ar cuprinde și o secțiune de educație pentru dezvoltare durabilă, deoarece nu poți pune în aplicare un asemenea plan fără o îndoctrinare masivă. Pentru mai multe informații despre acest aspect, puteți accesa site-ul Ministerului Educației Naționale din România.

„În linii mari, oamenii mai educați, care au venituri mai mari, consumă mai multe resurse decât oamenii mai puțin educați, care au venituri mai reduse. În acest caz, o educație sporită crește amenințarea la adresa sustenabilității”, este o declarație stupefiantă din documentul ONU Educația pentru Dezvoltare Durabilă.

Nimeni nu mai poate nega că se urmărește îndobitocirea oamenilor, folosindu-se de cele mai penibile fumigene. Se speră că Agenda 21 va putea fi implementată cât mai ușor, prin banii publici (care explică abundența de fundații, programe, organizații ecologiste) și reeducarea completă a populației.

La noi în țară deja mai toate primăriile, de la Babadag la Baia Mare, au preluat programul și ideile…

Din toate cele de mai sus se întrevede destul de clar un tablou în care drepturile de proprietate nu mai contează. Și cum fără drepturi de proprietate nu există libertate, consecința politicilor ONU va fi o societate ultratotalitară, în numele politicilor de mediu și al creșterii durabile. Așa că, de câte ori auziți aceste cuvinte, gândiți-vă la iadul din Minunata Lume Nouă, și nu la Arcadia.

Citiți și:
Ce se ascunde în spatele manifestului globalist promovat de Organizația Naţiunilor Unite sub denumirea de Agenda 21
Ecologie, control populațional și Noua Ordine Mondială

yogaesoteric
21 decembrie 2021