Alexandra Henrion-Caude: „Utilizarea moleculei mARN la oameni sănătoși este nebunie curată. Suntem într-un experiment total!” (II)

Într-un interviu excepţional pentru TV Liberté, Alexandra Henrion-Caude, genetician expert în ARN, avertizează asupra pericolelor reale la care este supusă omenirea prin acest efort accelerat de vaccinare în masă, pe care îl consideră un experiment total.

Citiţi prima parte a acestui articol

Reporter: Orice am crede despre această „urgență sanitară”, este sigur faptul că vaccinul este în Franța din 27 decembrie. Multor persoane le-a fost deja administrat vaccinul Pfizer.

Alexandra Henrion-Caude: Vă opresc. Ați văzut când au început injecțiile?

Rep.: Da, am văzut. Era ziua mea de naștere.

A H-C: În ce zi era?

Rep.: Pe 27 decembrie.

A H-C: Da, dar în ce zi a săptămânii?

Rep.: Duminică.

A H-C: Nu e banal, nu?

Rep.: E original. Ca să profite Moriset de duminică.

A H-C: E totuși surprinzător. M-a surprins această dată de duminică. Eu sărbătoream Sfânta Familie, dumneavoastră vă sărbătoreați ziua de naștere. Deci n-a fost aleasă cea mai frumoasă dată, cea de 27 decembrie. Pe mine m-a intrigat pentru că în Israel e la fel, sunt șocați, pentru că vaccinează în ziua de Sabat. E ceva eminamente lipsit de respect față de legea de bioetică, vedem că e ceva ce nu respectă omul așa cum este.

Rep.: Urgența primează!

A H-C: Urgența primează, cum spuneți. Era important să înceapă duminică, pe 27, și nu luni, pe 28.

Rep.: Ar fi fost teribil! Ați contribuit la vulgarizarea termenului de „terapie genică” pentru a evoca aceste vaccinuri. La fel a făcut și profesorul Christian Perronne. Îmi puteți explica de ce preferați acest termen?

A H-C: Nu prefer acest termen. Constat că termenul „vaccin” nu este adaptat la ceea ce facem.

Rep.: Precizez că o să ne concentrăm pe vaccinul Pfizer. E important ca toată lumea să înțeleagă că nu vorbim despre toate vaccinurile, ci doar de Pfizer.

A H-C: Există un aspect care e valabil pentru toate vaccinurile: principiul însuși. Dincolo de indicația care există de a vaccina oamenii, dacă ținem cont de curbele de mortalitate pe care vi le-am arătat și de faptul că după ce a trecut vârful epidemic nu se mai petrece nimic, avem într-adevăr o problemă îngrijorătoare cu aceste vaccinuri anti-coronavirus. Cu siguranță, vaccinurile vă fac să produceți anticorpi, dar anticorpii aceștia erau interferențele virale despre care v-am vorbit puțin simplificând aspectele în iulie. Acești anticorpi pot fi niște anticorpi drăguți care neutralizează, sau niște anticorpi răi care vor facilita intrarea virusului. De aceea, după prima doză observăm o creștere a numărului de cazuri de coronavirus, așa cum am văzut în diferite țări. Tocmai am văzut în Israel 4.500 de cazuri de coronavirus după injectarea primei doze. Astfel încât Academia de medicină s-a alertat în privința acestei situații…

Rep.: Asupra posibilității de a prelungi timpul între cele două doze, mi se pare. În comunicatul de presă titlul este „Lărgirea intervalului între cele două doze de vaccin împotriva covid-19”.

A H-C: Da, dar când vă uitați la fraza comunicatului și la detaliile din interiorul articolului, ei explică puțin de ce anume se tem. Și se exprimă la un timp verbal francez pe care eu nu îndrăznesc niciodată să-l folosesc, anume viitorul. Eu știu că Academia de medicină nu face nimic la întâmplare, au pus bine în evidență importanța vitaminei D în timpul crizei, a epidemiei, deci își îndeplinesc bine rolul de lansatori de alertă, dacă pot spune așa, și folosesc viitorul ca să spună că…

Rep.: „Pe plan colectiv, obținerea unei acoperiri vaccinale extinse, însă, fragilizată de un nivel slab de imunitate…”

A H-C: Un nivel slab de imunitate.

Rep.: „…va constitui un teren favorabil pentru a selecționa apariția unuia sau mai multor variante (de virus) care vor scăpa imunității induse prin vaccin.”

A H-C: Este destul de clar pentru noi, în jargonul nostru. Înseamnă că politica guvernului de a decide să injecteze masiv prima doză (de vaccin) fără să știe din punct de vedere logistic când urmează să administreze a doua doză și de asemenea fără să asigure o monitorizare alertând persoanele care sunt într-un context de imunitate scăzută, riscă efectiv nu doar să le pună în pericol din moment ce spun clar că…

Rep.: Spun că „neapărat să se prescrie întărirea măsurilor de protecție pentru acești subiecți și să se evite creșterea prea mare a intervalului dintre cele două injecții pentru cei cu vârsta peste 50 de ani”.

A H-C: Iată că, efectiv, această imunitate slabă pe care o vor avea îi face în mod particular vulnerabili la infecție. De ce? Pentru că există acest fenomen de ADE (amplificare dependentă de anticorpi) completat de ERD – bolile respiratorii amplificate. Aceasta înseamnă că se știe faptul că în momentul în care vaccinăm împotriva coronavirusului, există riscul de a agrava boala. Este un aspect asupra căruia oamenii de știință au atras puternic atenția, arătând că este nevoie de un consimțământ informat specific pentru vaccinul anticoronavirus. Adică, nu este problema vaccinului, problema este din momentul în care vom vaccina împotriva coronavirusului. Acesta este un aspect important care depășește Pfizer.

Revenind la Pfizer și la ceea ce ei numesc vaccin ARNm. Nu se numea așa, nu i se spunea vaccin ARN, ci terapie genică pe bază de ARN. Lucrez de 12 ani în acest domeniu, pot să spun că sunt o îndrăgostită de ARN, o adeptă convinsă a puterii ARN-ului de a face enorm de multe lucruri, până în punctul în care am fost editor asociat la o revistă științifică numită Current Gene Therapy (Terapia genică actuală) dedicată ARN-ului. Deci, dacă e cineva cu adevărat interesat să trateze prin ARN, aceea sunt eu.

Rep.: Și mai ales sunteți cineva care nu este refractar la folosirea ARN-ului.

A H-C: Nu! Altfel, aș face altceva, nu-i așa?

Rep.: Bineînțeles. Este important pentru că nu este o chestiune dogmatică.

A H-C: Bineînțeles. Nici despre vaccinuri, nici despre ARN. Din contră, sunt extrem de nefericită pentru ceea ce se petrece tocmai pentru că efectiv cunosc toată această literatură și potențialul ARN-ului, iar pe de altă parte, administrarea lui la persoane sănătoase mi se pare o nebunie! Cu adevărat, cred că este de neconceput ținând cont de versatilitatea acestei molecule de ARN, de capacitatea ei de a interacționa cu o multitudine de molecule, să fie tăiată în fragmente care la rândul lor pot să facă tot felul de lucruri etc.

A utiliza această moleculă la oameni sănătoși, din punctul meu de vedere, este nebunie curată. De altfel, iată, am progresat în ce privește tratamentele pe bază de ARN în VEGF (vascular endothelial growth factor), dar nu am reușit. Nu încă. Deci, vedeți? Dacă nu reușim, încă, nici măcar la bolnavi, atunci a-l implementa la persoane sănătoase este nebunie. Nu este o nebunie absolută, ci este o nebunie în circumstanțele actuale de zeci de ani de dezvoltare, de cunoștințe care se acumulează.

Rep.: Din nefericire sau din fericire, ceea ce afirmați este teama de a vedea producându-se efectele secundare, dar pe termen lung.

A H-C: Da.

Rep.: Pentru că marea problemă astăzi este că se vorbește despre efecte secundare care vor apărea după câteva ore, zile sau câteva săptămâni după injectare, dar putem să ne gândim de asemenea că ar putea avea consecințe mai târziu, cum s-a mai petrecut. Putem crede că poate avea consecințe mai târziu.

A H-C: Da, da. În orice caz, pentru a reveni asupra termenului de terapie genică, acesta nu mi se pare exact. De ce? Este termenul pe care l-am folosit pentru că nu găseam altul, pentru că e cuvântul pe care-l folosim noi. Însă, terapia genică se adresează bolnavilor.

Rep.: Absolut.

A H-C: Asta este nuanța. Deci, nu este o terapie genică, nu este niciun vaccin pentru că nu răspunde niciunei categorii de definiție a vaccinului pe care o cunoaștem până în prezent. Este o informație genetică. Dacă într-adevăr se va folosi termenul „vaccin” pentru a nu-i deruta pe oameni, atunci să se spună vaccin genic experimental. Este foarte important să se păstreze cuvântul „genic”, pentru că altfel suntem în situația în care inducem persoana în eroare.

Scopul fiind acela de a vă injecta o informație genetică în trup. Acest aspect să fie clar pentru toată lumea! Așa cum știți am făcut roșii OGM. Unei roșii OGM îi injectez o informație genetică, deci vă voi injecta o informație genetică. Nu este a dumneavoastră, nu este umană, aparține unui virus. Vă cer, deci, să produceți o proteină a unui virus! Suntem într-un experiment total din moment ce nu cunoaștem toate efectele secundare care pot să apară pe termen scurt, mediu și lung al unui astfel de experiment.

Rep.: Tocmai pe acest plan, ar fi cazul să existe ceva care să ne dea siguranță în toate situațiile: farmacovigilența.

A H-C: Famacovigilența pe care Franța a pus-o în aplicare?

Rep.: Teoretic. În mod normal, sunt repertorizate toate efectele secundare după vaccinare ca și cele în urma administrării oricărui medicament, mi se pare.

A H-C: Da. Ei bine, această farmacovigilență este într-adevăr problematică. În Franța ea a fost concepută ca să raporteze doar cazurile care nu au fost listate dinainte printre efectele secundare care ar fi putut să apară, evenimentele adverse care ar fi putut să apară, din protocolul Pfizer.

Rep.: Pentru precizie, dacă îmi permiteți, voi cita fraza de pe situl ANSM despre farmacovigilență: „Anchetă de farmacovigilență și comitet de monitorizare”, la paragraful – „Obiective și metodologie”, prima frază este „Obiectivul monitorizării în farmacovigilență este acela de a detecta efectele indezirabile noi și/sau grave neidentificate în testele clinice.”

A H-C: Iată! Deci, e definitiv. Sper că au pus rapid la punct o dimensiune despre farmacocinetică ce nu era studiată, farmacodinamică, despre efectele genotoxice (toxice asupra genomului dvs., asupra ADN-ului), pentru că toate aceste aspecte nu fuseseră evaluate în protocol. Dar în mare suntem de acord că dintr-o dată au restrâns câmpul (de investigație). Ar putea, într-adevăr, să declare sus și tare în fața populației franceze că „farmacovigilența noastră nu a detectat nimic”! Sigur că nu a detectat nimic din moment ce nu i-a detectat pe cei 2,7% care sunt incapabili să lucreze și să-și desfășoare activitatea zilnică. Iar 2,7% sunt, totuși, mulți.

Rep.: Asta este ceea ce s-a raportat în testele Pfizer.

A H-C: CDC-ul a raportat despre vaccinul Pfizer. 2,7%, adică mult mai mult decât un risc în caz de covid de a ajunge incapabili să-și desfășoare activitatea cotidiană normală, incapabili să lucreze. La o populație, la o națiune care deja nu se situează bine în ceea ce privește capacitatea de producție, de muncă, a asuma un astfel de risc este uluitor! Dar în mod evident despre asta nu veți auzi vorbindu-se în Franța. Doar vești bune, din moment ce sunt deja repertoriate!

Rep.: Există un mic detaliu care merge în sensul a tot ce am explicat. L-am primit acum câteva săptămâni pe maestrul Di Visio, avocatul lui Didier Raoult care ne explica faptul că a depus o plângere pentru că el considera că a administra vaccinurile persoanelor în vârstă de peste 75 de ani înseamnă a-i considera cobai. Împărtășiți acest punct de vedere?

A H-C: Dar găsim acest aspect chiar în rapoartele Adunării Naționale care exprimă foarte clar că eficacitatea vaccinului Pfizer nu a fost evaluată la populația în vârstă de peste 75 de ani. Deci, plecând de aici, orice vaccin administrat unui subiect de peste 75 de ani intră, efectiv, în categoria cobai din moment ce nu se știe care ar putea fi eficacitatea. Colegii vor putea să strige spunând: „ne imaginăm că..”, „putem deduce că…”, dar imaginația și estimările mi se par problematice, mai ales la companiile (farmaceutice) care nu sunt ușă de biserică.

Când ai fost condamnat la o amendă de 2,3 miliarde de dolari pe motiv că ai comunicări de marketing frauduloase la 13 medicamente, putem în mod rezonabil să spunem că dacă ei nu au testat eficacitatea vaccinurilor la cei de peste 75 de ani, noi ar fi cazul să fim foarte prudenți. Dar independent de situația celor de peste 75 de ani, așa cum v-am explicat, din moment ce experimentul este în curs de desfășurare, oricum și ceilalți sunt cobai. În orice caz, sunt cobai cu câteva date în cifre în plus.

Rep.: Cu mai multă vizibilitate.

A H-C: O vizibilitate moderată din moment ce 95% produc anticorpi, însă, fără să știm dacă sunt anticorpi facilitanți sau neutralizanți. Deci, fără să știm dacă vă veți crește șansele de a face o formă agravată a bolii, o formă severă.

Rep.: Alexandra Henrion Caude ajungem la sfârșitul acestei emisiuni. Aveți sentimentul…

A H-C: Deja?

Rep.: Da. Au trecut mai mult de 50 de minute.

A H-C: Cred că voi reveni, pentru că nu am spus tot ce voiam să spun.

Rep.: Aveți sentimentul că luptați singură? Asta readuce în discuție puțin începutul emisiunii când spuneați că aveați un comitet științific numeros în jurul dumneavoastră. Cum vă explicați că în continuare oamenii de știință nu „coboară în arenă”.

A H-C: Este nevoie de curaj pentru a face asta. Sunt toți acolo, suntem toți, mai mult de 30.000 de medici. Nu e puțin, totuși. Suntem 100.000 de cetățeni. Este vertiginos. Niciodată nu am adunat (atât de mulți). Suntem la nivel internațional comparabili cu declarația de la Great Barrington, la care a aderat un număr de mai multe zeci de mii de medici, ceea ce, în plan științific, din câte știu, niciodată nu a mai existat o concentrare atât de mare de persoane. În schimb cei care deschid gura sunt puțini. De ce? Din cauza cenzurii. Video-urile mele de pe YouTube în două ore și jumătate au fost cenzurate, contul meu de facebook a fost închis, o postare a mea de pe Linkedin a fost ștearsă. Deci, vedem că nu doar Trump este cenzurat, există și un cuvânt științific care este cenzurat. Acesta este un prim aspect. Al doilea este că există și o dimensiune a curajului. Efectiv accepți să o încasezi din plin, iar pe mine nu mă deranjează. De ce?

Rep.: Mie îmi place asta.

A H-C: Nu mă laud și nu provoc, dar am șansa, și poate nu este cazul tuturor colegilor mei oameni de știință, ca 100% din articolele mele științifice să fie citate în mod regulat. Deci, toate lucrările mele au servit la ceva și nu trece o zi fără ca una dintre ele să fie citată. În fiecare zi. Înseamnă că este reală contribuția mea științifică. Și nimeni nu poate avea un cuvânt de spus pentru faptul că am sau nu am părul așa, sau despre faptul că am o credință. Mi se pare de necrezut că unii colegi au îndrăznit să se lege de credința mea, pentru că mi se pare că e ceva personal. Dacă aveam nevoie să fac un „comming out” despre subiect nu aveam nevoie de vechii mei colegi.

Vedeți, există o discreditare adusă cuvântului cu adevărat scandaloasă. Eu nu-i critic. În primul rând am multă dragoste și afecțiune față de ei cu adevărat și mi-o păstrez. Cred că putem să nu fim de acord, dar să nu fii capabil să dezbați, să nu accepți confruntarea înseamnă deja fugă, înseamnă, deja, că te simți slab. Celălalt aspect este că ni se pun etichete: acel cuvânt pe care refuz să-l pronunț, poate fi antivaccinist sau altceva. Dar vi se pune o etichetă pentru a vă neutraliza. Nu este o modalitate (corectă) de a proceda, pentru că la nivel științific lucrările mele servesc și vor continua să servească, sper, mulți ani.

Trag un semnal de alarmă în problema legii bioetice care este foarte, foarte, foarte gravă pentru că senatorii, parlamentarii nu sunt informați, au aceeași narativă și este imperativ să se informeze. Am avut șansa să fiu audiată de Comisia pentru probleme sociale din Senat și efectiv descopereau o mulțime de noutăți. Pentru că nu vorbește nimeni, nu spune nimeni, de exemplu, despre această mare descoperire, că un studiu arată că în timp ce respirați după ce ați fost vaccinat împotriva gripei, eliminați de 6 ori mai multe particule virale prin respirație.

Deci, pe cei care spun că se vaccinează pentru a proteja populația îi avertizez asupra comunicatului de presă al Academiei de Medicină care spune clar că există riscul de a provoca emergența de noi variante. Și nu asta s-a văzut în Africa de Sud, în Anglia și în cele din urmă în toate țările care vaccinează? De fiecare dată se vorbește despre o variantă nouă, în același timp. Spune Academia de Medicină.

Rep.: Ne punem întrebarea, în orice caz.

A H-C: Pun această întrebare. Iar al doilea aspect este acest studiu cu aceste particule (virale), în cazul gripei e adevărat, dar mecanismele virale sunt adesea comparabile. Deci, iată! Am văzut o criză, am văzut o negare a instituțiilor și realizărilor lor. Senatul a avut totul scris în raportul lor H1N1, era analizat și decorticat totul în această problemă a vaccinurilor, a politicilor de laborator etc. Nu înțeleg de ce nu s-a ținut cont. Există un refuz al expertizei: dl. Didier Raoult de la IHU Marsilia și toți colegii mei oameni de știință care nu sunt ascultați, a fost un refuz al îngrijirilor, iar asta este foarte grav!

Pentru că există un tratament posibil pentru covid-19. Există chiar mai multe. Înainte vorbeam numai despre hidroxiclorochină. De fapt, există duo-ul macrolidă – zinc, adică antibioticul zithromax + zinc, cu sau fără hidroxiclorochină (duo sau trio). Există ivermectina și multe alte soluții care sunt mai puțin cunoscute și mai puțin studiate. Ce este ivermectina? Este un antiparazitar. După o singură doză terminați afacerea. În orice caz, e foarte interesant. Iată, deci, că soluții de tratament există și sunt molecule pe care le cunoaștem de multă vreme. Este și clofoctolul care era sub formă de supozitoare când era administrat chiar și copiilor și care a fost retras de pe piață, cu toate că Institutul Pasteur spune că era extraordinar. Să ne întrebăm de ce nu este folosit?

Iată, deci, că soluții există. Vaccinarea, o repet, prezintă anumite probleme. ARN-ul poate deveni ADN, iar ADN-ul poate să se integreze în genom. De unde știu că Pfizer știe că există acest risc? Pentru că au tratat pacienții cu HIV separat. Ce au pacienții cu HIV? Îmi veți spune că sunt imunodeprimați. Da. Și sunt purtători ai unui retrovirus care conține transcriptaza inversă, iar aceasta este capabilă să transforme ARN în ADN și există, astfel, un risc de integrare.

Rep.: Ni se explică faptul că este imposibilă această inversare.

A H-C: Ni se explică și am fost stupefiată că foști colegi de la Institutul Imagine Necker au o imagine îngustă și răspund în același interviu din Franceinfo spunând că nu este posibil, dar vorbesc totuși de pacienți HIV, deci știu că unele persoane pot avea virus. Ceea ce poate nu știu este că putem avea virusuri care nu sunt HIV, virusuri tăcute, spumavirusuri (spumaretrovirusuri) care pot furniza transcriptaza inversă. De unde să știu eu dacă aveți sau nu spumavirus? Nu știu pentru că este silențios, nu provoacă simptome. Deci, nu știm. În mod evident spunem că nu știm.

Iar dacă, într-adevăr, nu există niciun risc de transmitere la descendenți, atunci de ce există pagini și pagini întregi în protocolul Pfizer dedicate faptului că este foarte important să fii sub anticoncepționale sau să ai raporturi (sexuale) protejate sau chiar să faci vasectomie – în cazul bărbaților? Cu alte cuvinte, exprimă foarte clar în protocolul lor să nu existe riscul de sarcină, indiferent că e vorba de femeie sau bărbat. Nu este ceva banal. Cum să explicăm aceasta dacă nu prin faptul că există riscul transmiterii la generația următoare?

Rep.: Vă mulțumesc! Cu această ocazie informez telespectatorii că ați înființat un canal Youtube care funcționează pentru moment, cred că se numește Alexandra Henrion-Caude și un cont Twitter pe care îl găsim rapid căutând Henrion Caude. Deci, dacă doriți să urmăriți…

A H-C: @CaudeHenrion cu C mare și H mare.

Citiți și:
Profesorul Christian Perronne despre vaccinul anti Covid-19: Există un risc real de a ne modifica pentru totdeauna genele…
Noile vaccinuri nu sunt vaccinuri…

yogaesoteric
25 iunie 2021