Alfie Evans, victimă a monstrului care a devenit democrația
Pentru că refuza să moară a fost, se pare, omorât – afirmă ziarul italian La Nuova Bussola Quotidiana
Imensa majoritate a românilor habar nu au despre povestea exemplară și extraordinară a micuțului Alfie, eroul care cu adevărat s-a jertfit pentru ca noi să începem să vedem, să înțelegem, să ne opunem și să transformăm această lume hidoasă a sângelui și a morții spre care suntem împinși. Și ne ajută să înțelegem în măsura în care cunoaștem chinurile la care a fost supus, modul în care acestea și execuția sa au fost decise, și responsabilii pentru ele. Dar, pentru că mulți nu știu detaliile anterioare ultimelor sale zile, înainte de a prezenta tratamentul bestial, inuman, din zilele în care acesta, deși trebuia să moară, se încăpățâna să trăiască, chinuri cum niciun cel mai odios criminal condamnat la moarte nu a suferit vreodată, iată coordonatele principale ale acestei povești:
– La câteva luni după naștere, în noiembrie 2016, Alfie este internat la spitalul Alder Hey cu probleme, zic doctorii neurologice, este intubat și trecut pe hrănire intravenoasă.
– Deși nu au niciun diagnostic, peste numai o lună se propune deconectarea și moartea copilașului.
– În ciuda opoziției părinților, spitalul atacă în justiție și obține – de la un judecător simpatizant deschis al LBGT-ismului, avortului și eutanasiei – chiar dacă nu are niciun diagnostic clar, pe motivația „fazei terminale”, decizia de „execuție” a lui Alfie.
– Toate încercările părinților, apelurile în justiție, la guvern, la regină sunt sortite eșecului.
– În final, aceștia ajung la papa Francisc, care intervine public în favoarea copilului, statul italian îi acordă cetățenia, spitalul Bambin Gesu din Roma se oferă să-l preia fără costuri, este trimis un avion. O ambulanță cu medici și asistente italiene așteaptă în afara spitalului, neprimind autorizația de intra, deciziile de ultimă oră ale justiției. Același judecător, apoi Curtea de apel, refuză permisiunea ca Alfie, acum și cetățean italian, să fie luat de italieni.
Alfie trebuie să moară. El trebuie să moară în Marea Britanie. Mai mult, trebuie să moară în chinuri la spital. Părinții nu au dreptul nici să-l ia să moară acasă.
La Nuova Bussola Quotidiana este ziarul care a făcut posibilă întâlnirea dintre tatăl lui Alfie, Tom Evans și papa Francisc. Este și ziarul care ne dezvăluie ultimele aranjamente ale slugilor demonilor ce stăpânesc Marea Britanie și întregul Occident, pentru a-l omorî pe copilul care, prin voia lui Dumnezeu, se încăpățâna să trăiască.
Vă prezentăm în continuare traducerea articolului apărut în acest ziar pe data de 1 mai 2018:
„Nu știm cât ar mai fi trăit Alfie dacă ar fi fost tratat și îngrijit corespunzător, nu știm dacă testele suplimentare ar fi avut ca rezultat un diagnostic și ar fi condus către un tratament… Ceea ce este sigur, totuși, este că noi nu putem spune că acest copil a murit numai pentru că susținerea vieții lui a fost îndepărtată.
Fără îndoială, cel mai mare scandal, din tot ceea ce s-a petrecut cu micuțul Alfie în timpul în care a stat în spitalul Alder Hey, este că a fost intubat și ventilat 15 luni și că i-a fost refuzată o traheostomie, pentru că după numai la o lună după internarea sa (decembrie 2016), doctorii deciseseră că el trebuie să moară fără ca măcar să încerce să ajungă la un diagnostic. În realitate, chiar dacă ziarele au scris că Alfie suferea de o maladie mitocondrială, nu există nicio bucățică de dovadă medicală care să dovedească acest lucru.
Este, cu siguranță, jenant faptul că tuburile pentru ventilarea lui Alfie au fost înlocuite numai după 5 luni de la aplicarea lor și că ele erau în acel moment pline de mucegai, după cum a arătat tatăl său cu un teanc de fotografii (unele publicate de către Bussola), ceea ce dovedea numeroasele neglijențe de la spitalul din Liverpool. Mariella Enoc, președinte al Bambin Gesu, care a fost împiedicată să intre în camera lui Alfie din spital, a fost profund afectată după ce le-a văzut. Și totuși, toate acestea fiind adevărate, Alfie nu a murit numai din această cauză.
Alfie a fost supus unui tratament teribil după ce ventilația asistată i-a fost îndepărtată. Dat fiind faptul că plămânii săi erau obișnuiți să fie dilatați mecanic, doctorii ar fi trebuit să-l „dezvețe” de acest lucru în mod gradat, astfel încât să nu-i provoace moartea imediată. Dar aceasta nu s-a petrecut chiar dacă el a contractat o infecție pulmonară după oprirea dispozitivelor.
Din acest motiv, după cum i-a spus lui Thomas un medic italian cu care acesta era în contact, Alfie ar fi trebuit tratat imediat cu antibiotice, lucru care i-a fost refuzat. În mod uluitor, în ciuda acestui fapt, el a respirat fără niciun ajutor multe ore, căci doctorii i-au refuzat chiar și o mască cu oxigen necesară pentru a-i susține respirația, care, în orice caz, era autonomă.
Prin urmare, în seara zilei de luni, 23 aprilie, după ce ventilarea asistată a fost întreruptă la ora 21.15 GMT, Thomas a lansat un apel pentru ca cineva să aducă oxigen la spital, dar bariera de polițiști de la intrare a făcut imposibil ajutorul din afară. Ca urmare a apelului disperat, unul din avocații familiei, Pavel Stroilov, a reușit să intre în spital. Odată cu el au încercat să intre alți 6 oameni, unul având o mască de oxigen, dar aceștia au fost împiedicați. Femeia cu masca a avut ideea genială să arunce masca peste polițiști până la avocat, care a dus-o părinților și aceștia lui Alfie, care deja se luptase ca un leu, dovedind că ceea ce spusese avocatul spitalului în fața judecătorului (în timpul audierilor acesta asigurase că Alfie va muri imediat ce ventilatorul va fi fost îndepărtat) era complet greșit.
Din nou, doctorii au încercat să-l lase pe copil fără mască, sub motivul că nu era un echipament al spitalului, dar Thomas a arătat că protocolul de deces aprobat de judecătorul Hayden nu vorbea de lipsirea de oxigen sau de hrană. Cu aceleași motive, el i-a forțat să-l alimenteze pe micuțul care nu mai primise nimic de 36 de ore. Ei, da, Alfie, a cărui inimă fusese deja supusă la o solicitare mare după îndepărtarea ventilației, fusese lăsat nehrănit 36 de ore!
Dar chiar când a început să primească hrană, aceasta a fost menținută la nivel minim. Și totuși, Alfie a continuat să trăiască timp de 4 zile, apărat de părinții săi de amenințările doctorilor, deschizând ochii din timp în timp și reacționând. Apoi, în schimbul abținerii de la declarații în presă, spitalul i-a promis lui Thomas mai mult oxigen și hrană. Cu două ore înainte de moartea micuțului, saturația cu oxigen era de 98 și bătăile inimii de aproximativ 160, stabile, astfel încât Thomas a fost convins că va fi lăsat să-și ia copilul în curând acasă (după cum îi spusese administrația spitalului vineri după amiază). Înainte să moară, Thomas a fost chemat la o neobișnuită vizită de noapte și, în timp ce în cameră erau doar Kate, mama, și un alt membru al familiei, a intrat o asistentă care a spus că îi va da lui Alfie 4 medicamente – nimeni nu știe ce medicamente – pentru a-l trata. Peste 30 de minute nivelul de saturație cu oxigen scăzuse la 15, iar două ore mai târziu Alfie era mort.
Nu știm cât ar mai fi trăit Alfie dacă ar fi fost tratat și îngrijit corespunzător, nu știm dacă testele ulterioare ar fi avut ca rezultat un diagnostic și ar fi condus către însănătoșire, nu știm nici măcar dacă nu cumva Alfie a fost adus în această stare în timpul internării într-un spital a cărui reputație anterioară nu este departe de a fi una monstruoasă. Ceea ce este sigur, totuși, este că noi nu putem spune că acest copil a murit din cauza îndepărtării dispozitivelor de supraviețuire.
După cum reputatul genetician și director științific al spitalului Bambin Gesu, Bruno Dalla Dallapiccola, a afirmat „micul Alfie nu va putea să supraviețuiască mult timp fără hrănirea intravenoasă. Fără hrănire, supraviețuirea poate varia de la câteva ore la câteva zile”. Desigur, „timpul de supraviețuire depinde de starea inițială a pacientului”, deși în cazul lui Alfie „nu o putem spune cu precizie”. Oricum, Dallapiccola a concluzionat „indiferent dacă copilul continuă să respire independent, acum lipsa hranei reprezintă o urgență”.
Chiar și cunoscutul genetician italian Angelo Selicorni a afirmat, la două zile după ce ventilația asistată fusese îndepărtată, că: „Detașat de la aparate copilul a rezistat multe ore fără nicio intenție de a muri”. Această schimbare, a continuat el, „ridică semne de întrebare privind cât de «terminală» cu adevărat este starea sa”.
Alfie, deja slăbit și supus unui tratament violent, a fost lipsit de antibioticele necesare pentru a trata infecția de plămâni și apoi de oxigen și de hrană timp de multe ore… Ceea ce este evident, este faptul că pentru doctori viața lui Alfie a fost „fără importanță”, deci efortul și costul implicate nu meritau să fie susținute și, în mod automat, abordarea medicală a fost eliminarea sa.
Sună ca și cum toate acestea sunt rodul unei imaginații prea bogate? În 2012, a avut loc o dezbatere aprinsă ca urmare a plângerilor pacienților implicați în Liverpool Care Pathaway, programul pentru tratamentul finalului de viață, în mare dezvoltare atunci în Marea Britanie. O asistentă de la spitalul Alder Hey a adresat o scrisoare Ministerului Sănătății, denunțând modul în care copii și bebelușii sunt lăsați să moară. „Să mori de sete este teribil și este de neconceput ca unii copii să fie nevoiți să moară în felul acesta. Părinții lor sunt la o răspântie și sunt forțați să aleagă această cale, căci doctorii le spun că oricum copiii lor mai au doar câteva ore de trăit. Dar este dificil să prezici moartea și am văzut, de asemenea, copii care au revenit la viață după ce LCP a fost pornit apoi oprit”. „Am văzut, de asemenea un copil de 14 ani cu cancer, murind cu limba lipită de cerul gurii atunci când doctorii au refuzat să-l mai hidrateze. Moartea lui a fost chinuitoare pentru el și pentru noi asistentele. Aceasta este eutanasie introdusă pe ușa din față.”
Ceea ce a reușit martirajul lui Alfie, dincolo de a transforma multe inimi, este că ne-a forțat să ne unim împotriva acestui monstru, să privim la brutalitatea sistemului de eugenie deghizat ca democrație. Un sistem cu o putere nelimitată asupra persoanei este considerat o religie civilă de către politica și justiția englezească. Puterea sa sfărâmă atâtea vieți fragile și răspândește o mentalitate utilitaristă, împotriva căreia este necesar să începem să luptăm, dacă nu vrem să sfârșim în același fel. Dar cine știe, poate că poveste lui Alfie va dezveli mai mult, pentru că mulți dintre noi au încă o întrebare fără răspuns: ce poate justifica determinarea furibundă a spitalului de a-l omorî și frica de ideea ca acest copil să fi fost transferat în altă parte? Ce îngrozea atât de tare spitalul Alder Hey?
(Articolul original în italiană: Ecco come hanno fatto morire Alfie)
Citiți și:
Cazul Alfie Evans: Statul împotriva cetățeanului. O analiză de Bogdan Stanciu
Isteria șocantă a civilizaţiei: Eutanasierea copiilor este legală în Belgia
yogaesoteric
16 ianuarie 2019