Ambasada SUA din Irak, considerată un simbol al democraţiei şi libertăţii, a fost construită prin muncă forţată

 
de Mihai Vasilescu

În septembrie 2007, SUA şi-a inaugurat ambasada de la Bagdad, prezentând-o ca pe un simbol al triumfului democraţiei şi libertăţii în Irak. Întinzându-se pe o suprafaţă egală cu cea a Vaticanului, aceasta este cea mai mare şi cea mai costisitoare ambasadă din lume. Ziaristul independent David Phinney a dezvăluit că pentru construirea acestei adevărate fortăreţe, administraţia americană a utilizat traficul de persoane. Muncitorii din Asia de Sud au fost trataţi ca nişte sclavi. Ştirea publicată de el sub titlul „O fortăreaţă americană se ridică în Bagdad: muncitori din Asia au ridicat prin muncă silnică cea mai mare ambasadă din lume” a apărut însă doar pe internet. Mass-media controlată de francmasonerie a trecut sub tăcere această ştire zguduitoare.


Mii de emigranţi, recrutaţi din Filipine, India sau Pakistan sunt înşelaţi, ţinuţi în condiţii insalubre şi trataţi ca nişte sclavi, chiar în mijlocul „zonei verzi” din Bagdad, aflată sub controlul Departamentului de Stat al SUA. Agenţia de presă Associated Press preferă să treacă sub tăcere această situaţie cutremurătoare, vorbind doar despre „cei 5500 de americani şi irakieni care lucrează la ambasada SUA din Irak şi care sunt mult mai numeroşi decât în orice altă misiune diplomatică americană din lume”. Nu se menţionează însă nimic despre traficul de persoane. 3000 de muncitori aduşi din Asia trăiesc şi muncesc în condiţii subumane şi sunt reţinuţi în acest lagăr de muncă forţată împotriva voinţei lor.

La construirea ambasadei SUA din Irak au lucrat sclavi din Asia

Una din companiile angajate pentru construirea noii ambasade a SUA este First Kuwaiti Trading & Contracting (FKTC) din Kuweit, cunoscută pentru faptul că foloseşte munca forţată în ţări aflate pe teatrul de război. În Irak, FKTC a primit mai multe miliarde de dolari de la guvernul SUA pentru contracte de construcţii.

Foşti angajaţi americani ai FKTC (printre care şi un director, John Owen) i-au dezvăluit ziaristului independent David Phinney că această firmă opreşte paşapoartele persoanelor aduse din Asia de Sud şi apoi le ţine pe aceste persoane cu forţa în adevărate lagăre de muncă silnică în Bagdad.

În demisia pe care a înaintat-o în iunie 2006, John Owen semnalează conducerii FKTC şi Departamentului de Stat al SUA că managerii de pe şantierul ambasadei îi bat în mod curent pe lucrători şi nu respectă măsurile de protecţie a muncii, punând vieţile şi sănătatea acestora în pericol. El se plânge de condiţiile insalubre de lucru şi de locuit, dar şi de frecventele cazuri de malpraxis medical din campusurile de muncă în care sunt ţinuţi muncitorii. Aceştia sunt plătiţi, arată Owen, cu 10 până la 30 de dolari pentru o zi de lucru care durează de regulă 12 ore.

Rory Mayberry, unul din medicii angajaţi de FKTC pentru a asista echipele de construcţii de la ambasadă, vorbeşte chiar de câteva decese apărute din cauza condiţiilor improprii de viaţă şi de lucru de pe şantier sau din vina medicilor.

Oficialii americani sunt la curent cu aceste abuzuri şi nu iau nicio măsură

John Owen i-a mai dezvăluit ziaristului David Phinney şi faptul că oficialii din Departamentul de Stat al SUA, care supervizează lucrările de construcţie a ambasadei, cunosc foarte bine aceste abuzuri, dar nu fac nimic pentru a le stopa. Din contră, „când 17 muncitori au vrut să fugă escaladând zidul ambasadei, spune el, un oficial american a cerut să fie imediat încercuiţi de soldaţi şi închişi.”

După ce a publicat această ştire, Phinney a fost contactat de mai mulţi foşti angajaţi ai FKTC care susţin aceleaşi lucruri ca Owen şi Mayberry. De altfel, astfel de practici sunt la ordinea zilei în Irak, în companiile care au contracte cu americanii. În aprilie 2006, Pentagonul a cerut o anchetă care a confirmat că firma Halliburton/KBR funcţiona pe aceleaşi principii. Raportul Pentagonului vorbeşte despre: „dovezi ale faptului că firma confiscă ilegal paşapoartele muncitorilor, utilizează practici de angajare înşelătoare, pretinde celor ce îşi caută de lucru taxe de recrutare exagerate, nu asigură condiţii minime de viaţă lucrătorilor şi încalcă procedurile privind emigranţii în Irak.”

Un alt raport din 2006 realizat de „Joint Contracting Command in Baghdad to All Contractors” (Comandamentul pentru toţi contractorii din Bagdad) descoperă aceleaşi lucruri: „s-au constatat practici aplicate pe scară largă, cum ar fi reţinerea ilegală a paşapoartelor lucrătorilor şi împiedicarea acestora să îşi schimbe angajatorul.”

Cu toate acestea, Departamentul de Stat al SUA, cel care plăteşte firmele respective, nu a luat nicio măsură şi nu a stabilit nicio pedeapsă pentru a împiedica astfel de practici, măcar în zona pe care o controlează în Bagdad. „Din nefericire, nu numai că nicio firmă contractantă nu a fost penalizată, dar cele mai multe dintre ele sunt recompensate cu noi contracte de milioane de dolari,” concluzionează Phinney.

Vă recomandăm să citiţi şi:
Topul celor mai importante ştiri cenzurate (1) 
Dreptul fundamental la libertate individuală este azi de domeniul istoriei
Marea înşelătorie a aşa-ziselor atentate teroriste din 11 septembrie 2001

yogaesoteric
30 martie 2008