Americanii au creat un «duet de aur»: «Războiul împotriva drogurilor» & «Războiul împotriva terorismului»…
… Pentru a alimenta apoi cu sume incredibile o şleahtă de infractori financiari internaţionali
Nu există publicaţie americană să nu vorbească despre corupţie într-o ţară sau alta, de mecanisme şi pierderi majore din cauza corupţiei, dar totul este regizat în aşa fel încât să mascheze colapsul cadrului legal din SUA şi corupţia rampantă la nivel înalt.
Atât în SUA cât şi în Canada, se repetă într-una că poliţiştii de pe stradă nu sunt corupţi, cei ce dau împrumuturi de la bănci nu sunt corupţi, întregul aparat de stat şi liderii instituţiilor de stat şi chiar militare nu sunt corupţi, politicienii nu primesc şpagă şi nu pot fi corupţi şi aşa mai departe. Dar dacă vă deplasați cu automobilul personal prin zonele împădurite şi cu lacuri ale Americii şi Canadei, veți vedea nişte „oaze” de bogăţie extinse, aflate în marea majoritate în proprietatea unor lideri ai instituţiilor de stat, şefi din poliţie, politicieni şi aşa mai departe. Aceasta te pune pe gânduri, pentru că ei au salariile relativ mici, dar totuși îşi permit ceea ce puţini oameni de afaceri pot să o facă.
Prima reacţie ar fi să îi respectăm pentru modul cum au ajuns să fie exemple ale unei societăţi lipsite de corupţie, dar când vedem yachturile, vaporaşele, vilele nenumărate şi proprietățile bogate din jurul acestora, ne întrebăm de unde vin.
Ne întrebăm cine ia banii din traficul de droguri şi ne minunăm că un simplu taximetrist cu câţiva ani de experienţă ştie toate locurile unde se vând şi se cumpără droguri, de la marijuana la cele mai grele şi mai mult sau mai puţin sintetice droguri, dar, în acelaşi timp, poliţiştii nu ştiu unde se efectuează aceste tranzacţii. De ce nu doresc aceşti poliţişti să lucreze ca şoferi de taxi o perioadă, ca să descopere toată lumea interlopă şi locurile care distrug sute, mii şi sute de mii de tineri în fiecare oraş? Păi, nu au de ce să dorească acest lucru, atâta timp cât ei se alimentează din acea zonă „economică”, şi nu cu puţin, după care bravează în birouri şi admonestează pe oricine oferă o atenţie secretarei.
S-a vorbit de cruciada americană împotriva drogurilor în Afganistan, dar nu vedem pe „sticlă” nicio măsură luată şi nicio incendiere a lanurilor de mac din Afganistan, lăsând în continuare ca aceste recoltele să aducă moartea a milioane de tineri şi umplerea buzunarelor a câtorva sute, poate chiar mii de participanţi la proces, din partea autorităţilor „incoruptibile”.
Foarte rar auzim de corupţie în Afganistan şi de mii de ori mai mult auzim de corupţie în Franţa, Germania, Italia şi alte ţări din UE.
Revenind în America, peste 10.000 de cetăţeni au murit numai în anul 2014 datorită supradozelor de heroină, în primul rând datorită unei educaţii precare dar şi unui preţ de vânzare destul de mic.
În ciuda retoricii politicienilor, care anunţă acţiuni de eradicare a pieţei negre a drogurilor, oficialii americani nu fac altceva decât să înlesnească comerţul cu droguri ilegale. În anii ʼ50, americanii au permis ca opiumul să fie mutat, procesat şi comercializat în tot Triunghiul de Aur din sud-estul Asiei, în timp ce trupele militare americane activau în zonă, pregătindu-i pe taiwanezi să lupte împotriva Armatei Populare Chineze – evident fără şansă – dar o manevră pentru a supraveghea producţia ilegală de droguri. În anii ʼ80, CIA a furnizat ajutor grupării nicaraguane anticomuniste Contras, tocmai pentru a facilita transportul şi comerţul cu droguri chiar în… SUA.
În 2008, când Drug Enforcement Agency (DEA) a fost dată afară din Bolivia, producţia de cocaină a scăzut constant an după an, concluzia fiind că atâta timp cât armata americană era în zonă, consumul şi transportul drogurilor, prin intermediul navelor militare aeriene sau chiar la sol, era crescut.
http://www.mintpressnews.com/cocaine-production-plummets-after-dea-kicked-out-of-bolivia/209065/
În 2012, un oficial al guvernului mexican spunea într-o alocuţiune că CIA şi alte „instituţii” ale luptei împotriva drogurilor din SUA, în loc să lupte împotriva traficanţilor de droguri, au început mai degrabă să conducă acţiunile de comercializare a drogurilor şi să devină parteneri ai cartelului drogurilor.
http://www.aljazeera.com/indepth/features/2012/07/2012721152715628181.html
În Afganistan, este imposibil şi pentru un copil de grădiniţă să creadă că o ţară sub ocupaţie americană totală, cu sateliţii puşi pe zona afgană, cu trupe şi gărzi de supraveghere, cu drone de monitorizarea a tuturor mişcărilor, cu avioane de supraveghere a munţilor Tora Bora, poate ascunde producţia de droguri, și în acelaşi timp patronii plantaţiilor de mac şi alte plante care stau la baza fabricării drogurilor să devină din ce în ce mai bogaţi din comerţul cu drogurile. Ce minciuni sfruntate pot să spună americanii, că nu au posibilitatea de a supraveghea spaţiul aerian, când chiar avioanele lor transportă drogurile de la aeroporturi special amenajate către consumatorii americani şi vestici pofticioşi!
America a creat imaginea că luptă în Afganistan împotriva terorismului, dar a transformat această ţară într-un stat şi o economie dependente în totalitate de producţia de droguri, un „narco state”.
În vara anului 2000, liderul taliban Mullah Mohammad Omar a anunţat o interzicere totală a cultivării macului pentru producerea opiului şi în final a heroinei. În plus, liderul taliban a enunţat o lege prin care cei ce sunt prinşi cultivând plante pentru a produce droguri, vor fi bătuţi şi plimbaţi legaţi la mâini prin oraşe sau comune, mânjiţi pe faţă cu ulei uzat de motor. Următoarea primăvară, singura zonă din Afganistan care producea opiu era zona de nord-est a ţării, care de data asta era controlată de… NATO.
Imediat după 9/11 2001, maestrul Bush a anunţat cu surle şi trâmbiţe începerea războiului împotriva terorismului. Începerea bombardamentelor a făcut ca talibanii să se refugieze din zonele lor şi să se ascundă, în felul acesta fermierii pierzând susţinerea financiară acordată de talibani pentru culturile agricole alimentare şi nu pentru droguri. În acest fel, fermierii au fost nevoiţi să reînceapă cultivarea plantelor pentru producerea opiului şi heroinei, care odată cu venirea americanilor a luat o amploare de neimaginat şi fermierii au început să prospere, în timp ce în America moartea albă aducea din ce în ce mai mulţi tineri la cimitirele din oraşele americane.
În 2002, producţia de plante în vederea fabricării opiului şi heroinei a înregistrat un nivel record, de peste 3.400 tone de drog. Deci războiul împotriva terorismului condus de americani în Afganistan a adus industria opiului la cote inimaginabile şi a „revitalizat” economia afgană defunctă. Până în 2014, Afganistanul a produs de două ori mai mult opiu decât în 2000, iar în anul 2015, cu soldaţii americani lăsaţi de Obama pentru a supraveghea culturile, se producea peste 90% din producţia de opiu la nivel mondial.
Astfel au „democratizat” americanii Afganistanul şi au creat o economie „prosperă”. Era foarte clar că atât DEA, FBI şi Ministerul Justiţiei ştiau cu exactitate ce se întâmplă în Afganistan şi cum trebuie să mărească producţia de opiu. Ei toţi ştiau şi ştiu care sunt aliaţii lor în Afganistan în ceea ce priveşte producţia şi comercializarea opiului.
Columbia lui Escobar arată ca o grădină de legume din spatele casei, comparativ cu ceea ce se petrece în Afganistan… asta în condiţiile în care americanii au declarat şi încurajat un război total împotriva corupţiei… mai precis a celor ce nu aderă la „principiile” lor şi corupţia „Made în USA”.
Unde pleacă drogurile din Afganistan? În primul rând în cele cinci ţări vecine cu Afganistanul, după care o parte a producţiei pleacă în Europa, Asia şi Orientul Mijlociu, pe pieţe deja de notorietate.
Europa se „aprovizionează” cu cantităţi foarte mici de droguri din America de Sud, unde CIA are un alt cartier general şi la fel în Mexic, care inundă piaţa din sudul SUA cu heroină şi opiu.
Preţurile acestor droguri sunt în cădere peste tot datorită dibăciei americanilor în a le produce, iar în acest moment, atât heroina cât şi opiul sunt foarte ieftine pe piaţa neagră şi fac din ce în ce mai multe victime, înclinate să le consume din diferite motive. Heroina, generatoare de dependenţă și unul dintre cele mai mortale droguri, poate fi găsită ușor pe străzile americane şi canadiene, preţul unui pliculeţ fiind între 4 şi 5$.
Între 2002 şi 2013, numărul celor decedaţi datorită consumului de heroină în supradoze s-a mărit de patru ori. În 2014, peste 10.000 de americani au murit numai în America datorită supradozelor de heroină.
Oare am putea să adăugăm aceste persoane decedate datorită heroinei „importate” de autorităţile americane pentru „satisfacerea” propriului popor, la cei peste 3.500 de soldaţi americani care au murit în Afganistan, sau să îi adăugăm celor peste 26.000 de soldaţi afgani ucişi pe câmpul de luptă, în dorinţa americanilor de a controla comerţul cu opiu şi heroină?
Heroina nu este consumată numai de cei săraci şi răvăşiţi de gândurile sărăciei, ci în mare măsură de cei bogaţi şi cu salarii destul de mari, iar numărul femeilor consumatoare este în creştere semnificativă.
Populaţia tânără din Afganistan prezintă şi ea, în ultima perioadă, o înclinare către consumul de heroină şi pe piaţa neagră afgană se găseşte heroină la preţuri foarte mici.
Cele două războaie generate de americani, cel împotriva terorii şi cel împotriva drogurilor, reprezintă un circ tipic american, având ca elemente principale corupţia şi violenţa, care nu fac decât să pună vieţile oamenilor în pericol. Dacă românii doresc un astfel de sistem şi o societate a cărei formă să o modeleze „piaţa” americană a drogurilor, un astfel de „succes” este garantat alături de „afaceriştii” americani.
Citiţi şi:
Un cartel mexican al drogurilor sub protecţia americană a CIA
Zece aşa zise «teorii» şocante ale conspiraţiei care până la urmă s-au dovedit a fi pe deplin adevărate
Quo Vadis acum, America?
yogaesoteric
27 ianuarie 2017