Angajament şi iubire conştientă într-un cuplu spiritual

de Melania Radu
 

„A iubi o altă fiinţă umană: poate cea mai dificilă dintre sarcinile noastre, testul suprem, înfăptuirea faţă de care orice altă înfăptuire este doar o pregătire.”- Rainer Maria Rilke
„Timpul pe care nu-l petrecem iubind este un timp pierdut.”- Tasso
„Iubirea cere totul pentru că are acest drept.” – Beethoven

 

Momentul de început al unei relaţii de iubire este un moment magic în care porţile sufletului se deschid, lăsând să se întrevadă esenţa divină din fiecare. Recunoscându-se în acest fel, cei doi încep să se iubească şi să-şi croiască împreună un drum tocmai către acea esenţă divină care i-a atras, de fapt, către Dumnezeu.

Aspiraţia mai mult sau mai puţin conştientă a fiecăruia către desăvârşire, către starea de întreg, către starea androginală, se conturează tot mai clar odată cu trecerea timpului. De aceea, relaţiile asumate pe termen lung, cu toate că par mai dificile şi mai solicitante, aduc prin profunzimea şi bogăţia lor mai mulţi sorţi de izbândă pentru împlinirea acestei aspiraţii decât relaţiile de scurtă durată, trecătoare şi superficiale.

Fiecare relaţie este o lecţie despre ceea ce avem nevoie să învăţăm la momentul respectiv, indiferent de ceea ce credem noi că ne trebuie. Ele sunt oglinzi care ne arată care parte din noi înşine are cea mai mare nevoie de atenţia şi de grija noastră în acel moment. Pe măsură ce relaţia se maturizează, cei doi au prilejul să asimileze aspecte ale fiinţelor lor care erau doar latente la începutul relaţiei.

Este nevoie de mult curaj pentru asumarea acestei căi. Moştenim multe prejudecăţi, neîncredere în propriile sentimente şi reprimare a lor. Eventualele tensiuni care apar îi sperie pe unii, însă este o greşeală ca acestea să fie confundate cu eşecul şi să fie evitate. Ele reprezintă sentimente profunde şi vechi, care ies la suprafaţă şi au nevoie sa fie acceptate şi purificate spiritual. Acestea fac parte din calea asumată şi modul în care ne raportăm la ele ne determină evoluţia. Tot mai mulţi oameni îşi dau seama că a înlocui persoana iubită nu reprezintă soluţia problemelor de cuplu.

Intenţie, asumare, angajament

În mod poate paradoxal, focalizarea asupra scopului dorit (ignorând etapele care trebuie parcurse până la el) este mai puţin eficientă decât focalizarea asupra procesului de atingere a acestuia, asupra acţiunilor concrete din care este alcătuit. Scopul poate fi atins tocmai acţionând. Angajamentele bazate pe asumarea acţiunii se referă la aspecte care pot fi controlate, cum ar fi respectarea adevărului, a promisiunilor, deschiderea sufletească faţă de celălalt. Dacă ne asumăm angajamente referitoare la acţiuni, este ca şi cum am desena pe o hartă drumul exact către scopul dorit. Acesta devine astfel o posibilitate reală.

În lucrarea The Conscious Heart (Inima conştientă), autorii Kathlyn şi Gay Hendricks enumeră şapte tipuri importante de astfel de angajamente, care ajută la aprofundarea unei relaţii şi la creşterea stării de mulţumire sufletească. Ele pot fi exprimate în modul următor:

1. Mă angajez să-mi împlinesc atât nevoia de apropiere cât şi pe cea de separare şi autonomie, să-mi descopăr şi să-mi respect ritmul în care aceste nevoi alternează şi de asemenea să descopăr şi să respect acest ritm şi la ceilalţi.

2. Mă angajez să mă exprim fără să las nimic la o parte. Aceasta înseamnă să spun adevărul despre orice, inclusiv despre sentimentele, fanteziile şi acţiunile mele. Mă angajez să spun adevărul în mod clar şi de necombătut, în loc să-mi exprim opiniile, credinţele şi prejudecăţile. Mă angajez de asemenea să ascult fără să judec ceea ce oamenii îmi spun.

3. Mă angajez să-mi asum responsabilitatea vieţii mele, inclusiv a fericirii personale, a stării de bine şi a scopurilor pe care le am în viaţă. Absolv pe oricine, în viaţă sau nu, din prezent ori din trecut, de orice influenţă asupra sentimentelor şi acţiunilor mele.

4. Atunci când mă voi confrunta cu alegerea între a fi fericit ori a fi defensiv, mă angajez să aleg fericirea. Mă angajez să fac această alegere mai ales în situaţiile în care o atitudine defensivă (sau agresivă) ar părea mai justificată, în care este evident că am dreptate şi că celălalt greşeşte.

5. Mă angajez să învăţ să mă iubesc şi să mă apreciez pe mine însămi şi de asemenea şi pe cei cu care am relaţii apropiate.

6. Mă angajez să-mi exprim în totalitate creativitatea şi să-i inspir şi pe cei din jurul meu să-şi exprime în totalitate creativitatea.

7. Mă angajez ca starea de sărbătoare să fie dominantă în relaţiile mele. În special, mă angajez să celebrez esenţa divină din mine însămi şi din ceilalţi.

Teama, inamicul nr.1

Puterea intenţiei şi a asumării este atât de mare încât face să apară la suprafaţă fricile cele mai profunde: teama de moarte, teama de a nu pierde iubirea, teama de a nu merita iubirea, teama de a nu pierde controlul asupra propriei vieţi, teama de bătrâneţe, teama de a nu fi în stare să-ţi porţi de grijă, teama de a nu-ţi pierde creativitatea, teama de singurătate, teama că ceva nu este în regulă cu tine.

Teama ne contractă şi ne întrerupe legătura cu propriul sine şi cu inimile celor din jur, ne face chiar să-i învinovăţim pe ceilalţi pentru ceea ce nu înţelegem. Uităm atunci să ne iubim şi să iubim; uităm că alţii ne iubesc, ei devenind în mintea noastră „inamicul”. Soluţia este să-ţi dai seama ce anume îţi provoacă frica şi să o exprimi cu claritate, urmărind apoi să purifici aceste sentimente iraţionale.

Frica are patru moduri de manifestare, fiind totodată mecanisme ancestrale de supravieţuire: fuga, lupta, încremenirea şi slăbiciunea fizică.

Fuga, chiar dacă nu este o fugă fizică, presupune retragerea energetică din relaţie şi nu trebuie confundată cu retragerea spirituală. Cei care au această tendinţă trebuie să înveţe să-i reziste, conştientizându-şi nevoile şi exprimându-le cu claritate.

Atitudinea defensivă sau agresivă este într-un fel înrudită cu energia erotică şi poate fi confundată cu aceasta. De aceea este de ajutor discernământul pentru a conştientiza şi a clarifica situaţiile în care apare furia datorată fricii.

Cei pe care frica îi încremeneşte nu mai pot gândi, vorbi ori acţiona. În aceste cazuri, o simplă modificare a poziţiei, o mişcare, o respiraţie profundă pot debloca fiinţa din starea de paralizare şi o pot readuce la starea sa normală.

Slăbiciunea fizică este caracterizată printr-o stare de confuzie şi lipsă de energie, ca un leşin. Cei care se confruntă cu astfel de stări pot foarte simplu să iasă din ele şi să revină în momentul prezent prin concentrarea asupra unei senzaţii fizice: contractarea unui muşchi, sărituri pe loc, genoflexiuni.

Există patru tipuri de greşeli pe care le putem comite din cauza fricii: angajamente false, asumarea unor acţiuni imposibil de înfăptuit, neasumarea responsabilităţii, promisiuni inconştiente care apoi vor fi încălcate.

Toate ne împing într-un cerc vicios şi ne menţin în sfera ternă a efemerului, a limitatului, a separării. Adică tocmai acolo de unde iubirea ne face să evadăm, dezvăluindu-ne gradat farmecul, magia, frumuseţea ce există în noi şi în întregul univers. Ea ne conduce la unitatea perfectă în care contrariile coexistă în armonie, la esenţa ultimă, eternă şi beatifică a fiinţei noastre, unindu-ne cu Inima lui Dumnezeu, însăşi sursa din care a provenit.

Relaţiile noastre nu sunt doar cele de cuplu ori iubirile romantice; sunt şi relaţiile de serviciu, relaţiile de familie şi chiar relaţia noastră cu întregul macrocosmos. În toate acestea, însă, există o singură alegere pe care o avem de făcut: aceea de a ne deschide inima în faţa iubirii şi a adevărului.

Citiţi şi:
Cuplul spiritual 
Pregăteşte-te pentru o întâlnire cu deliciile amorului 
În cadrul relaţiilor amoroase, urmăriţi să vă cunoaşteţi cu frenezie şi adoraţie unul pe celălalt 

yogaesoteric
martie 2008