Antioxidanţii naturali care îţi prelungesc viaţa (II)

Cercetările moderne asupra proceselor metabolice au pus în evidenţă rolul deosebit de important al substanţelor cu efect antioxidant în menţinearea unei bune funcţionări a organismului. Degradarea care apare odată cu vârsta, diminuarea performanţelor sistemului imun precum şi degradarea accentuată ce se observă în cazul bolilor degenerative sau a cancerului, se datorează în mare parte supunerii trupului la un stres oxidativ permanent ca urmare a multitudinii de substanţe chimice pe care le introducem în organism prin alimentele şi băuturile pe care le consumăm şi prin aerul tot mai poluat pe care îl respirăm.

Tocmai de aceea, pentru menţinerea structurilor organismului în stare de bună funcţionare, este necesar ca în alimentaţia noastră să fie prezente legume, fructe, seminţe, uleiuri bogate în antioxidanţi naturali.

Citiți prima parte a articolului.

Coenzima Q10 (CoQ10)

Asemănătoare unei vitamine, coenzima Q10 participă la respiraţia celulară generând energie. Literatura de specialitate afirmă că 95% din energia organismului este generată cu ajutorul CoQ10. Organele cu necesarul energetic cel mai mare, cum sunt inima, ficatul, rinichii, au şi cele mai mari concentraţii celulare de CoQ10. Celulele îşi sintetizează propriile „stocuri” de CoQ10, dar concentraţia acestei enzime în celule este susţinută şi de aportul alimentar.

Calea prin care coenzima Q10 este sintetizată intracelular are o porţiune comună cu calea de biosinteză a colesterolului. Din acest motiv, anumite medicamente folosite pentru scăderea colesterolului, cum ar fi statinele, modifică şi nivelul CoQ10. Acest inconvenient nu apare însă în cazul utilizării remediilor naturale anti-colesterol.

În ciuda unui interes ştiinţific pronunţat asupra coenzimei Q10, au fost realizate destul de puţine studii pentru evaluarea conţinutului acestei enzime în diverse alimente.

Vă oferim mai jos o listă a principalelor alimente care conţin CoQ10.

Pentru o persoană adultă, necesarul zilnic de CoQ10 se consideră a fi 1200 mg.

Seleniul

Este un mineral foarte important pentru acţiunea sa antioxidantă, participând la  neutralizarea radicalilor liberi din interiorul organismului.
Se găseşte în special în germenii de grâu, cerealele integrale, nuci (mai ales  nucile de Brazilia), ciuperci, ouă, ceapă şi usturoi. Este eficient în prevenirea bolilor degenerative, a cancerului şi a bolilor cardiovasculare.

Seleniul, element chimic al cărui nume provine de la grecescul selene – „lună”, este un micronutrient esenţial pentru om şi animale, dar în cantităţi mai mari decât este necesar devine toxic pentru organism. Anumite plante acumulează seleniu ca metodă de apărare faţă de animale, altele au nevoie de seleniu pentru a creşte, ele fiind indicatori pentru prezenţa acestui element în sol.
Distribuţia geografică a seleniului în sol variază mult, de la regiuni cu deficit de seleniu – China, sud-estul Siberiei, la regiuni bogate în seleniu – Irlanda, Israel, nordul Australiei, vestul SUA.

În organismul uman, seleniul intră în compoziţia enzimelor antioxidante. Cercetătorii afirmă că seleniul este un imunomodulator activ, iar ca antioxidant este mult mai puternic decât vitaminele E, C, A, betacaroten, dar mult mai toxic decât acestea la doze care depăşesc limita normală. Ca antioxidant prezent în fluidele sexuale masculine, seleniul protejează motilitatea spermatozoizilor şi fertilitatea masculină.

În acelaşi timp, seleniul este un factor important de protecţie biologică, antioxidantă a ADN-ului şi cromozomilor, a pereților vasculari şi a lipoproteinelor de densitate joasă (LDL), protejându-ne astfel de cancer, ateroscleroză şi boala ischemică coronariană, după cum reiese dintr-un studiu publicat în Jurnalul Ucrainian de Biochimie. S-a observat că acţiunea anti-tumorală a seleniului se bazează şi pe  citotoxicitatea şi efectul anti-proliferativ pe care le are faţă de celulele maligne.

Seleniul ajută, de asemenea, la acţiunea hormonilor tiroidieni în celulele care îi utilizează, luând parte la conversia tiroxinei (T4) în triiodotironină (T3).

Atât seleniul, cât şi vitamina E sunt necesare pentru protejarea funcţionării ficatului de acţiunea radicalilor liberi. S-a mai observat că seleniul poate fi folosit pentru protecţia împotriva inflamaţiei mucoasei respiratorii induse de alergeni la persoanele care suferă de astm bronşic.

Destul de recent, în anul 2012, o echipă de cercetători coreeni a publicat în Molecular Medicine Reports un articol referitor la acţiunea seleniului în funcţie de concentrația sa în organism: este antioxidant când se află în limite normale şi pro-oxidant când depăşeşte limita normală. Ei au observat că pragul dincolo de care seleniul devine toxic este foarte apropiat de concentraţia normală, necesară pentru a avea efecte benefice.

De asemenea, această echipă a observat că limita de siguranţă a dozei de seleniu depinde de mai mulţi factori și din acest motiv, este dificil de stabilit un nivel exact, de siguranţă, pentru seleniul din dietă.

Rezultatele cercetărilor au arătat că o cantitate zilnică de seleniu mai mică de 10μg conduce la o boală a muşchiului inimii numită boala Keshan sau la o osteo-artropatie numită boala Kashin-Beck. Aceste boli sunt maladii obişnuite în regiunile din China, Tibet şi sudul Siberiei unde dieta este săracă în seleniu, concentraţia acestuia în sol fiind foarte scăzută. Studiile clinice au arătat, de asemenea, că deficitul de seleniu se asociază şi cu îmbolnăvirea mai frecventă cu anumite virusuri, cum sunt virusul hepatitei B, virusul hepatitei C, Coxackie B, cu progresia infecţiei HIV, cu scăderea fertilităţii masculine şi cu un risc sporit de a face cancer, depresie sau cretinism.

Dozele mai mari de 1mg/zi conduc la intoxicaţie cu seleniu – afecţiune numită selenoză – manifestată prin respiraţie cu miros de usturoi, căderea părului, degradarea unghiilor, oboseală, iritabilitate, gastroenterită, probleme neurologice, dermatită. În cazuri extreme poate apare ciroză hepatică, edem pulmonar şi chiar deces.

Doza adecvată de seleniu se consideră de către majoritatea oamenilor de ştiinţă a fi de aproximativ 100μg/zi la adulţi. Aceasta ajută la susţinerea activităţii puternic antioxidante pe care seleniul o exercită, dacă este în limite normale, în organism.
 
Citiți a treia parte a articolului

Citiți și:

Cerealele, un aliment universal 

Fructe de iarnă: nucile 
 

yogaesoteric
28 octombrie 2014