Antisemitismul: o acuzaţie sensibilă, un dosar fabricat

Conform dezvăluirilor făcute de preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, procurorii s-au folosit de Comunitatea Evreilor pentru a fabrica un nou dosar la adresa MISA

de Angela Anghel

De când Suedia i-a acordat statutul de refugiat lui Gregorian Bivolaru, s-a creat la nivel internaţional un puternic curent de opinie favorabil Mişcării pentru Integrare Spirituală în Absolut. Acuzaţia de anti-semitism lansată recent la adresa noastră, prin intermediul presei, este o tentativă disperată de a frâna acest val de simpatie de care MISA beneficiază acum, abordând o temă la care Occidentul este foarte sensibil. De data aceasta, acuzatorii s-au ales doar cu un efect de bumerang. Chiar şi cei mai sceptici observatori ai evenimentelor au avut toate motivele să spună: este prea de tot, cine îi vrea pe cei din MISA vinovaţi cu orice preţ?  

Acuzaţia de antisemitism nu este de ultimă oră

Să revedem sumar firul evenimentelor, pentru a nota similarităţile care ne fac să spunem că această nouă acuzaţie a fost fabricată special “pentru cazuri de forţă majoră”. În martie 2004, când au început brutalele percheziţii în locuinţele yoghinilor, anchetatorii nu aveau nici o acuzaţie, nici o probă şi nici un învinuit, deşi monitorizau şcoala de yoga de ani de zile. S-au formulat apoi acuzaţii răsunătoare şi aberante, dar absenţa probelor îi împinge pe procurori să construiască în continuare dosare.

Vă amintiţi că la început s-au vehiculat multe acuzaţii la adresa MISA, care de care mai fanteziste şi mai oripilante. Dar despre anti-semitism nu s-a auzit nici un cuvânt până în mai-iunie 2005. Pe 23 iunie 2005 la Biblioteca MISA s-au prezentat patru persoane, spunând că sunt de la Poliţia Economică. Erau în căutarea unor broşuri despre francmasonerie scrise de Gregorian Bivolaru şi vroiau să ştie dacă mai sunt comercializate. MISA nu deţinea astfel de broşuri şi nici nu le comercializa, spre marea dezamăgire a celor patru care se autosesizaseră degeaba. S-au mulţumit să plece spunând că dacă ar fi găsit acolo broşurile în cauză am fi avut mari probleme din cauza conţinutului lor antisemit.

Pe 29 august 2005, cotidianul Averea „dezvăluie” faptul că la Parchet există o plângere depusă în luna mai de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România cu privire la patru publicaţii cu conţinut aşa-zis antisemit tipărite de MISA. Este vorba de patru cărţi care îi au ca autori pe Gregorian Bivolaru, Camelia Roşu, Viorel Roşu şi Ovidiu Buruiană. Toate cele patru volume au fost publicate cu mult înainte de 2002, anul în care a intrat în vigoare o Ordonanţă care reglementează chestiunile legate de antisemitism, şi au fost ulterior retrase din circulaţie. Dintre cele patru volume în cauză, trei sunt anti-masonice şi nicidecum antisemite, doar cel de-al patrulea promovează idei negaţioniste şi ar fi putut intra sub incidenţa Ordonanţei 31 dacă ar fi fost scris după 2002.

Timp de câteva luni, nimeni nu mai spune nimic de antisemitism. Şi poate nici nu ar fi spus dacă Suedia nu i-ar fi acordat azil lui Gregorian Bivolaru. În ianuarie 2006 acelaşi ziar Averea, atrage atenţia celor interesaţi că mai există încă două direcţii insuficient exploatate pentru a-l incrimina pe Gregorian Bivolaru. Una dintre ele este ipotetica plângere a Federaţiei Comunităţilor Evreilor din România din mai 2005. Averea declanşează o nouă campanie de presă şi  publică o grămadă de zvonuri, dezinformări şi minciuni legate de aceste noi linii de acţiune. Majoritatea ziarelor şi televiziunilor nu se mai lasă păcălite şi se feresc să preia informaţiile inflamante din ziarul Averea, dar menţionează „noul dosar” în care Gregorian Bivolaru şi alte trei persoane sunt acuzate de antisemitism.

Cum se construiesc dosarele MISA

Primul dosar fabricat împotriva lui Gregorian Bivolaru are multe puncte nevralgice. Acest dosar îl acuză pe Gregorian Bivolaru, printre altele, de întreţinerea unei relaţii sexuale cu o minoră. Mădălina Dumitru, singura minoră găsită în locuinţele percheziţionate în 18 martie 2004, a fost terorizată pentru a i se smulge o declaraţie incriminatoare. Constrânsă de ameninţările procurorilor, ea a scris o declaraţie dictată afirmând că ar fi avut o relaţie cu Gregorian Bivolaru, însă odată scapată de sub teroare a denunţat abuzurile la care a fost supusă de anchetatori. Deci acuzatorii au rămas fără parte vătămată.

Al doilea punct nevralgic al dosarului este chiar infracţiunea imputată. Legea prevede că 16 ani este vârsta de consimţământ, adică persoanele care au peste 16 ani pot avea relaţii sexuale, cu condiţia să îşi dea consimţământul. Iar în România majoritatea adolescenţilor de azi îşi încep viaţa sexuală cu câţiva ani sub această vârstă. Mădălina Dumitru avea 17 ani şi 8 luni şi nici măcar nu întreţinuse relaţii sexuale cu Gregorian Bivolaru. Oricum nu ar fi intrat sub incidenţa legii. Soluţia găsită de procurori a fost să îl prezinte pe acesta ca fiind profesorul fetei, care s-a folosit de ascendentul oferit de această poziţie pentru a o seduce. Interesant este că în toate documentele Procuraturii, Gregorian Bivolaru este trecut ca având ocupaţia de redactor la Revista Yoga Magazin, şi numai atunci când vine vorba de relaţia cu Mădălina este considerat profesor. O afirmă şi avocatul  Dan Apostol în emisiunea Ştirea zilei din 13 ianuarie 2006, de la postul TV Antena 3.  

S-au găsit apoi alte două „minore”, mai puţin minore, dar mai mult dispuse să joace rolul de victime ale lui Gregorian Bivolaru. Apărea însă o mare problemă. Ele erau de mult majore. Aşa că în momentul în care procurorii „binevoitori” le-au întrebat dacă nu cumva vor să joace rolul părţii vătămate, cele două şi-au dat brusc seama că au fost abuzate în urmă cu câţiva ani.

În cazul traficului de persoane s-a procedat după aceeaşi reţetă. Sute de cursanţi au fost chemaţi la Procuratură şi întrebaţi dacă nu cumva vor să depună plângeri pentru că au fost exploataţi şi folosiţi de liderii MISA. Nu vroiau, pentru că nu îi exploata nimeni. În schimb au depus plângeri împotriva procurorilor care au încercat să determine mărturii mincinoase şi să se folosească de ei.  Cu chiu cu vai, din câteva sute de oameni interogaţi, şase-şapte au fost convinşi să depună mărturii mincinoase în dosarul care îi acuză pe instructorii de yoga, în mod aberant, de trafic de persoane.

Pentru a fi credibili, procurorii au cerut firmei Croma SRL care aparţine psihologului Tudorel Butoi să depună la dosar un studiu despre grozăviile care se fac la MISA şi cum le este spălat creierul yoghinilor. Tudorel Butoi nu a avut nimic împotrivă în a scrie un raport „profesionist”. Domnia-sa are probabil o imaginaţie fertilă, căci a scris acest studiu fără a intervieva nici un yoghin.

Similar, procurorii au cerut rapoarte şi plângeri împotriva MISA şi altor organizaţii sau instituţii. Evident că s-au orientat către cele mai „dezinteresate” în a ne discredita. Printre acestea se numără Mario Sorin Vasilescu, cel care de ani de zile se prezintă drept singura autoritate în materie de Yoga din România. Prin presă se vehiculează şi rapoartele unor preoţi, recunoscuţi pentru fanatismul cu care de câte ori au ocazia se declară împotriva practicii Yoga în general. Nu a cerut nimeni punctul de vedere al unor instituţii cu adevărat apte să aprecieze activitatea MISA, cum ar fi Federaţia Internaţională de Yoga.

Procurorii au încercat să implice şi Comunitatea Evreilor

În cazul acuzaţiei de anti-semitism adusă lui Gregorian Bivolaru şi altor trei yoghini, procurorii au folosit aceeaşi metodă. Dovada ne-o aduce chiar Aurel Weiner, deputat şi preşedinte al Federaţiei Comunităţii Evreilor din România. În data de 23 ianuarie el este invitat la emisiunea „Miezul problemei” de pe Naţional TV alături de Monica Dascălu, instructor Yoga în cadrul şcolii MISA şi Sorin Ovidiu Bălan, jurnalist de investigaţii, una din cele mai înverşunate voci în campania mediatică din 2004.

La această emisiune Aurel Weiner face publică o afirmaţie năucitoare. La insistenţele moderatorului, după mai multe eschivări nereuşite, Weiner recunoaşte că de fapt procurorii sunt cei care au solicitat indirect să se facă plângerea şi se dezice de ea! Asistăm practic la o dovadă publică a faptului că procurorii au încercat să se folosească de Comunitatea Evreilor din România pentru a ne incrimina. Iată câteva pasaje din emisiune:

Moderator: Ajungem şi la Aurel Weiner. Domnule deputat, ştiţi deja despre ce este vorba, dumneavoastră sunteţi practic promotorul pe undeva al acestei atitudini.
Aurel Weiner: Eu, în primul rând  vreau să fac o precizare. Nu suntem promotorul. Federaţia Comunităţii Evreilor din România nu este promotorul veunei campanii anti-MISA, întrucât cunoştinţele noastre despre MISA sunt foarte modeste, aproape nule. Am venit în contact cu MISA după ce ni s-au adus în faţă cele patru broşuri despre care…
Moderator: Cine vi le-a adus în faţă?
Aurel Weiner: …au ajuns la noi… important este…
Moderator: E important…
Aurel Weiner: Important, pentru că mai de mult, şi mă miră că distinsul participant la această dezbatere, instructor de Yoga spune că sunt nişte lucrări mai de demult. Hai să spun exact, dacă Ordonanţa 31…
Moderator: Din 2002!
Aurel Weiner: Din 2002, da. Deci este vorba de 2002, unde este clar că antisemitismul, xenofobia, cultul personalităţilor care au adus daune păcii şi omenirii, umanităţii era în funcţiune. Noi am aflat despre aceste broşuri în 2005. Iată că este un decalaj de timp în care acţiona foarte clar Ordonanţa despre care vorbim.
Moderator: Am înţeles, dar materialele despre care vorbim v-au fost aduse dinspre Procuratură, urmând ca dumneavoastră să…
Aurel Weiner: Da, exact. Şi atunci ca să fiu foarte exact în afară de faptul că n-a fost nici măcar un punct de vedere final al Federaţiei Comunităţii Evreilor din România, ci am dat aceste broşuri în grija unei analize foarte atente a specialiştilor noştrii de la  Centrul de Studii a Istoriei Evreilor din  România, aşa se numeşte..
Moderator: Aţi afirmat sau aţi recunoscut că Procuratura este cea care v-a sesizat existenţa acestor broşuri.
Aurel Weiner: Da, exact.
Moderator: Dar nu credeţi că cei din procuratură au încercat să vă implice într-un joc pe care l-aţi ignorat până atunci?
Aurel Weiner: Eu, nu, efectiv nu am avut cunoştinţe de el, noi nu am fost în contact cu MISA . Înc-o dată vreau să vă spun n-am asistat la şedinţe MISA, nu am cercetat bibliotecile MISA şi n-am participat la convorbirile dintre….
Moderator: Dar totuşi, putem presupune că pe undeva Procuratura sau procurorii au încercat să implice negăsind prea multe capete de acuzare la adresa MISA şi a lui Gregorian Bivolaru, să implice Comunitatea Evreilor în acest joc, ştiind că totuşi o comunitate cu mare, cum să zic eu, putere pe undeva, cu o recunoaştere internaţională, în condiţiile în care în Occident există o sensibilitate la problema antisemită? […]
Sorin Ovidiu Bălan: Eu cred, nu ştiu, părerea mea. Un pic exagerăm, ducem lucrurile un pic cam prea departe. Din patru cărţi incriminate văd că trei dintre ele spun că francmasoneria care nu ştiu ce nenorociri face…Eu cred că în locul domnului Weiner ar fi trebuit să fie aici dl. Chirovici, marele maestru.
Moderator: Sau alţii..
Aurel Weiner: În mod cert, n-am nimic cu masoneria.
Moderator: Deci nu sunteţi mason?
Aurel Weiner: Absolut.

Vedeţi deci cum disperarea procurorilor de a ne incrimina este atât de mare încât fabrică un nou dosar care are la bază nişte cărţi scrise în urmă cu 8-10 ani, deci cu mult înainte ca legea care reglementează antisemitismul să intre în vigoare. Drept pentru care au trimis aceste cărţi Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, fără să precizeze că este vorba de cărţi scoase de pe piaţă cu ani în urmă…

Mai mult, pentru a putea crea totuşi o acuzaţie pe această bază ei ajustează lucrurile ca şi în celelalte dosare. Consideră şi prezintă presei aceste broşuri ca fiind materiale didactice utilizate la cursurile MISA, sperând să poată interzice aceste cursuri pe motiv că propagă idei antisemite. Nu le va merge însă pentru că tot ceea ce afirmă ei sunt doar nişte interpretări. Aceste broşuri nu sunt utilizate în cadrul cursurilor şi nici nu au mai fost editate din 1998.  În plus, există mai mulţi cetăţeni israleni care practică Yoga în cadrul MISA de mai mulţi ani. Aceştia au ţinut să îşi manifeste indignarea faţă de aceste acuzaţii aberante, spunând că singurele discriminări la care au fost supuşi sunt cele ale autorităţilor. 

Vedem cum până în acest moment s-au luat la rând aproape toate infracţiunile din Codul penal. Am fost acuzaţi pe rând de infracţiuni sexuale, pedofilie, deţinere de materiale pornografice, trafic de fiinţe umane, încălcarea drepturilor de autor, prostituţie, sechestrare de persoane, destrămare de familii, tulburarea liniştii publice, evaziune fiscală, spălare de bani,  consum şi trafic de droguri, provocarea de tulburări fizice şi psihice, ameninţarea cu moartea a celor care doresc să părăsească MISA, crime, deţinere de arme, ameninţarea siguranţei naţionale, spionaj, terorism şi acum de antisemitism. Ce mai rămâne? Şi când îşi vor da seama procurorii asmuţiţi împotriva noastră că tocmai acest exces de zel în a inventa noi acuzaţii îi aruncă în ridicol şi îi demască?

Citiţi şi:
Coincidenţă, exces de zel sau intimidare? În zilele de miting mereu se mai petrece şi altceva
O nouă tentativă de asociere a MISA cu extrema dreaptă, fascismul şi antisemitismul

Vă invităm de asemenea să vizionaţi videoclipul cu mărturiile cetăţenilor israleni care practică Yoga în cadrul MISA (link pe homepage).

4 februarie 2006
yogaesoteric

Also available in: English