Apariția alfabetului – O revoluție intelectuală

Grecii antici recunoșteau că au învăţat alfabetul de la fenicieni. Poate fi determinat contextul istoric în care a luat naştere această invenţie excepțională? Scrierea alfabetică este considerată, în prezent, un sistem simplu şi evident. Este primul element pe care-l învaţă copiii la şcoală. Cu toate acestea, mai mult de un mileniu şi jumătate s-a scurs între crearea celei dintâi scrieri în Mesopotamia şi inventarea alfabetului, eveniment considerat o revoluție intelectuală.

Într-adevăr, dacă apariţia scrierii s-a făcut în mod independent, în mai multe regiuni (Mesopotamia, Valea Indusului, China şi sub formă elementară, America precolumbiană), inventarea alfabetului a fost unică. Toate alfabetele au derivat, dacă nu din punctul de vedere al semnelor, cel puţin din cel al concepţiei intelectuale, din forma care a luat naştere în mileniul al II-lea î.H. în regiunea ţărmului Siriei de astăzi, a Libanului şi a Palestinei. Învăţaţii din Grecia antică menţionau în lucrările lor că au preluat de la fenicieni semnele pe care le denumeau phonikea grammata (litere feniciene): ei evocau istoria mitică a lui Cadmos, fiul regelui din Tyr, care a ajuns în Grecia în căutarea Europei, sora sa, răpită de Zeus, preschimbat în taur.

Potrivit legendei antice, Cadmos s-a stabilit în Grecia şi i-a învăţat pe localnici alfabetul. Ca de obicei, mitul exprimă o viziune înfrumuseţată a realităţii; fenicienii, navigatori renumiţi, şi-au „exportat” scrierea în toate aşezările din bazinul mediteranean (o inscripţie de pe un monument din Sardinia datează din secolul IX-lea î.H.).

Între veacurile al X-lea și al VIII-lea î.H., datorită relaţiilor dintre negustorii fenicieni şi cei greci, aceştia din urmă au învăţat să întrebuinţeze alfabetul fenician. Ei şi-au însuşit nu numai principiul scrierii, dar şi forma și numele literelor: aleph (prima literă, avea sensul „bou”) şi beth (desemna substantivul „casă”) au devenit în limba greacă alpha şi beta, în aceste două litere avându-şi originea termenul „alfabet”. Și celelalte litere ale alfabetului grec sunt de provenienţă feniciană: gamma (gimmel – cocoaşă), delta (daleth – uşă). Din alfabetul fenician, compus din 22 de semne, au derivat celelalte alfabete, antice sau actuale; prin intermediul limbii aramaice s-au format scrierile ebraică, arabă și cea din nordul Indiei.

Alfabetul grecesc se află la baza celui latin şi chirilic. Chiar şi în situaţia în care semnele au fost creaţie proprie, principiul a fost acelaşi cu al invenţiei feniciene. Dorind să traducă Biblia în limba armeană, episcopul Mesrop a realizat un alfabet pentru discipolii săi, inspirându-se din modelul grecesc. Bazându-se pe aceeaşi metodă, mult mai târziu, misionarii creştini din Canada au inventat un alfabet pentru indigeni.

Scrierea alfabetică reprezintă un progres extraordinar faţă de sistemele utilizate anterior. Spre exemplu, locuitorii din Mesopotamia şi din Egipt combinau semne cu valoare fonetică (denumite fonograme) cu semne care desemnau cuvinte sau idei (logograme şi ideograme). Ei foloseau şi semne clasificatoare care nu se pronunţau, dar precizau categoria termenului. În scrierea alfabetică, semnele simbolizează sunete. Este vorba de un sistem mult mai abstract care nu mai face referire la realitatea materială, ci la un cod. Analiza fonetică permite descompunerea sunetelor, în timp ce în limba egipteană anumite semne erau corespondentele a două sau chiar trei consoane. În concluzie, alfabetul este cel mai simplu sistem. Cu ajutorul a aproximativ 20 de semne poate fi notat absolut totul.

Alfabetul fenician este atestat din a doua jumătate a mileniului al II-lea î.H. În Liban şi în Palestina au fost descoperite inscripţii gravate pe vârfuri de săgeţi, fiind indicat astfel numele proprietarului armelor. De asemenea, în Palestina a fost găsit un abecedar inscripţionat pe un fragment de ceramică (ostracon). Primul text are o vechime de peste trei mii de ani şi reprezintă o inscripţie funerară executată din ordinul suveranului Itobaal din Byblos pe sarcofagul tatălui său, regele Ahiram. Oraşul Byblos a mai furnizat numeroase inscripţii care datează de la sfârşitul sec. al XI-lea î.H. În acea epocă, alfabetul fenician era pe de-a întregul constituit, literele având forma clasică și modul de scriere fiind stabilit. Aceste date demonstrează că alfabetul a fost inventat cu mult timp înainte de mileniul I (î.H.).

Descoperirile recente din Palestina și din ţinutul locuit în antichitate de fenicieni confirmă această ipoteză: au fost găsite mai multe fragmente de ceramică pe care erau vizibile trei sau patru semne. Majoritatea au fost create în veacul al XII-lea î.H. Texte din secolele anterioare au fost descoperite şi pe coastele Siriei.

Începând cu 1929, săpăturile arheologice de la Ugarit au scos la lumina zilei palatul, temple, locuinţe şi obiecte de artă. Cea mai importantă descoperire constă dintr-un mare număr de tăbliţe inscripţionate cu o scriere cuneiformă. Unele dintre ele sunt scrise în limba akkadiană, în sistemul de scriere mesopotamian logosilabic compus din cinci până la şase sute de semne. Dar în cele mai multe texte a fost utilizată o altă scriere alcătuită din numai 30 de semne. În 1931, fără ajutorul unei tăbliţe bilingve, savanţii Hans Bauer, Edouard Dhorme şi Charles Virolleaud au recunoscut un alfabet cu care putea fi notată limba ugarită (o limbă de origine semită).

Alfabetul era însă o invenţie anterioară descoperirii tăblițelor din Ugarit. Se pare că cea mai veche mărturie cunoscută o constituie inscripţiile de la Serabit el-Khadim din Peninsula Sinai, care datează de la mijlocul veacului al XV-lea î.H. Ele au fost gravate în minele de peruzea din care lucrătorii semiţi extrăgeau pietrele semiprețioase pentru faraon. Dacă unele dintre semne au rămas necunoscute, majoritatea au fost interpretate; cercetătorii au observat că un grup format din cinci litere cu sensul „stăpână” revenea de mai multe ori; era vorba fără îndoială de zeiţa egipteană Hathor, protectoarea minelor de turcoaz. Secvenţa de cinci litere demonstrează că scrierea era alfabetică și servea notării unei limbi semite, înrudite cu feniciana. În mod evident nu muncitorii din mină au inventat alfabetul: ei au utilizat un sistem deja pus la punct. Având la bază această primă invenţie, scribii din Ugarit au realizat litere cu aspect diferit, adaptate scrierii forme, întâlnită în civilizaţia asiro-babiloniană. Distrugerea Ugaritului în secolul al XIII-lea î.H. în urma invaziei popoarelor mării a dus la dispariţia alfabetului care purta numele oraşului.

Dar principiul scrierii a supravieţuit. În veacurile al XII-lea şi al XI-lea î.H., scrierea alfabetică exista sub forma unor semne lineare din ce în ce mai schematice. Forma scrierii era fixată, sensul fiind de la dreapta la stânga. În acea perioadă, alfabetul fenician clasic îi luase locul.

Inventarea principiului alfabetului a rămas însă necunoscută. Ideea unei scrieri cu ajutorul căreia erau notate numai consoanele corespunde metodei egiptene care folosea semne fonetice şi logograme care desemnau consoane sau silabe în cuprinsul cărora consoana era unică iar vocalele variau. Un procedeu identic era întâlnit și în alfabetul fenician. Din acest punct de vedere, între sistemul egiptean şi fenician, pe de o parte, și cel mesopotamian, pe de altă parte, existau diferenţe deoarece acesta din urmă nota vocalele într-un mod diferit.

Un alfabet consonantic îi favoriza pe cei care cunoşteau limba egipteană. Este oare posibil ca alfabetul să fi fost inventat într-un ţinut aflat sub influenţa egipteană? Ipoteza bazată pe inscripţiile din Peninsula Sinai nu este plauzibilă deoarece regiunea nu a fost un centru cultural activ.

Anumiţi savanți au presupus că în Palestina a fost creat primul alfabet datorită faptului că aici au fost descoperite numeroase inscripţii cu scriere alfabetică care datau din mileniul al II-lea î.H. Dar numărul mare de inscripţii nu reprezintă neapărat o dovadă.

În final, a fost avansat numele oraşului Byblos. Începând cu mileniul al III-lea î.H., cetatea era în relaţii cordiale cu Egiptul care cumpăra lemn de cedru şi pin din Munţii Libanului. În Călătoria lui Wen-Amon, o istorisire egipteană care are o vechime de peste patru mii de ani, sunt relatate peripeţiile unui trimis al faraonului care a plecat din Teba pentru a achiziţiona materiale pentru confecţionarea bărcii sacre a zeului Amon. Ajuns în Byblos, eroul este primit cu răceală de către rege deoarece în timpul expediţiei piraţii i-au furat darurile destinate suveranului. Acesta din urmă îi aduce din arhivă papirusurile pentru a-i demonstra cum erau plătiţi în timpurile îndepărtate monarhii pentru vânzarea lemnului.

Povestirea constituie atât o mărturie a relaţiilor dintre Egipt şi Byblos, cat şi a faptului că existau arhive regale. Toate acestea nu vin însă în sprijinul afirmației potrivit căreia alfabetul a fost inventat în Byblos.

O altă întrebare care a rămas fără răspuns se referă la ordinea literelor. Aceasta a rămas oare neschimbată în decursul mileniilor? Se cunoaște că denumirea de alfabet provine de la numele primelor două litere ale alfabetului grecesc și, deci, şi ale celui fenician. Ordinea actuală a literelor este identică cu cea a fenicienilor, fapt demonstrat de psalmii alfabetici din Biblie care sunt compuşi din 22 de strofe; fiecare strofă începe cu una dintre literele alfabetului. Psalmii constituie o dovadă a înşiruirii literelor din alfabetul ebraic din primul mileniu î.H. Ordinea fiind identică cu a alfabetului grecesc, se poate presupune că este aceeaşi şi cu a alfabetului de origine, cel fenician.

Descoperirile de la Ugarit au făcut posibilă constatarea că ordinea a fost fixată încă din secolul al XIV-lea î.H. Mai târziu, grecii au suprimat câteva litere care nu corespundeau sunetelor din vorbirea lor. Romanii şi-au adaptat alfabetul limbii lor.

În alfabetul sud-arabic, înșiruirea literelor este însă diferită, ceea ce înseamnă că au existat două tradiţii care au evoluat în paralel. Dacă ordinea literelor a fost stabilită din cele mai vechi timpuri, nu există niciun document din care să rezulte denumirea lor. Pornind de la ipoteza că numele literei era în strânsă legătură cu forma şi valoarea semnului corespunzător, se poate concluziona că este contemporan cu apariţia alfabetului. Dacă semnul „beth” reprezenta o casă, la origine el era denumit „beth”. În anumite situaţii, ordinea literelor depindea de numele acestora: astfel „yad” (mamă) se afla înainte de semnul „kaph” (palmă). O dată cu apariţia alfabetului și înainte de a fi poziţionate într-o listă, literele au primit un nume.

Sensul scrierii a variat în decursul mileniilor. În urmă cu patru mii de ani, inscripţiile erau trasate de la dreapta la stânga şi de la stânga la dreapta. Inscripțiile regale de la Byblos au stabilit sensul de la dreapta la stânga, modalitate întrebuinţată și în prezent de evrei arabi. Exceptând aceste cazuri, textele sunt scrise de la stânga la dreapta în zilele noastre.

Dacă în mileniul al II-lea î.H., documentele cu scriere alfabetică erau foarte puţine, începând cu secolul al X-lea î.H. alfabetul fenician clasic se răspândeşte din sudul Palestinei până în nordul Siriei și chiar în Anatolia. Tradițiile regionale au influențat tipul de scriere: astfel iau naștere scrierea aramaică, israelită și feniciană. În acelaşi timp, în cadrul unui grup se formează și se dezvoltă stiluri locale. Lipsa documentelor face imposibilă identificarea alfabetelor diferitelor cetăţi feniciene.

În Mesopotamia, evoluția alfabetului este izbitoare: începând cu secolul al VIII-lea î.H. asirienii au utilizat aramaica drept limbă oficială în detrimentul limbilor asiriană si babiloniană datorită simplității scrierii. În decursul mileniului I î.H., alfabetul se răspândeşte în tot bazinul mediteranean. Cu puţin timp înainte de era noastră, chiar și egiptenii utilizau în documente alfabetul grec.

Apariţia alfabetului a reprezentat o veritabilă evoluţie intelectuală. El a făcut posibilă dezvoltarea şi utilizarea pe scară largă a scrierii, civilizația din zilele noastre depinzând de această invenţie.

Citiți și:
5 invenții vizionare ale lui Leonardo da Vinci
Invenții ale femeilor, pe care bărbații nu le-au gândit

 

yogaesoteric
16 noiembrie 2025