Apocalipsa este cu siguranță aproape. Sunt de acord cu Henry Kissinger – Despre războiul rece cu China

Sfârșitul trebuie să fie aproape, pentru că sunt de acord cu Henry Kissinger în legătură cu ceva. De fapt, „sfârșitul” este exact aspectul cu privire la care sunt de acord cu Kissinger.

Fostul secretar de stat, într-o apariție video alături de fostul senator Joe Lieberman, la fel de execrabil, a spus următoarele despre relațiile dintre SUA și China:

„Este cea mai mare problemă pentru Statele Unite; este cea mai mare problemă pentru lumea întreagă. Pentru că dacă nu o putem rezolva, atunci riscul este ca peste tot în lume să se dezvolte un fel de război rece între China și Statele Unite”.

Kissinger a adăugat:

„Am dezvoltat tehnologia unei puteri care depășește ceea ce oricine și-ar fi imaginat chiar și în urmă cu 70 de ani. Iar acum, la problema nucleară se adaugă problema hi-tech, care, în domeniul inteligenței artificiale, în esența sa se bazează pe faptul că omul devine partenerul mașinilor și că mașinile își pot dezvolta propria judecată.”

Mesajul, nu și mesagerul

Să fim bine înțeleși. Cred că pretinsa strălucire a lui Kissinger este o fantezie. El a gafat atât de rău în războaiele din Indochina, încât au murit nenumărați oameni, s-au cheltuit milioane de euro în plus și am pierdut oricum. Avansul diplomatic cu China a fost determinat de interese financiare și oportunism politic. Mai rău, etica lui este rușinoasă. Așa cum am scris în 2016,

„Kissinger a fost cel care i-a furnizat informații confidențiale candidatului de atunci Richard Nixon – informații care au fost folosite pentru a sabota negocierile de pace din Vietnam, ceea ce a provocat pierderi masive de vieți omenești doar pentru a spori șansele electorale ale lui Nixon.

Kissinger a fost cel care a dat ordinul ilegal de a bombarda Cambodgia și Laos. Asupra acestor mici națiuni a căzut o ploaie de bombe mai mare decât cea folosită în tot cel de-al Doilea Război Mondial. Acțiunile sale au costat nenumărate vieți și au dat naștere regimului nebun și criminal al lui Pol Pot.

Kissinger a fost cel care a ignorat pledoariile unui diplomat american și a dat undă verde atrocităților pakistaneze în ceea ce este acum Bangladesh, elogiindu-l pe dictatorul pakistanez pentru „delicatețea și tactul” său, ridiculizându-i în același timp pe cei care „sângerează” pentru „bengalezii muribunzi”.

„Yahya nu s-a mai distrat atât de mult de la ultimul masacru hindus!”, a spus Kissinger despre dictatorul pakistanez Yahya Khan. (Guvernul din Bangladesh a raportat că 3.000.000 de oameni au murit în acea „distracție”.)

Kissinger a sprijinit răsturnarea violentă a guvernului chilian de către un dictator de dreapta. Kissinger a dat undă verde masacrului guvernului indonezian de la 100.000 la 230.000 de persoane în Timorul de Est. (Estimările variază.)

Așadar, iertați-mă dacă nu îngenunchiez în fața domnului Kissinger așa cum fac atâția alții de ambele părți ale culoarului aici, la Washington. Dar are dreptate că războiul rece dintre China și Statele Unite reprezintă o amenințare existențială pentru umanitate.

Războiul Rece este aici

Greșește, însă, dacă îl pune la timpul viitor. Acest război rece nu este ceva ce s-ar putea dezvolta cândva în viitor. Este deja aici. SUA poartă un război rece economic, propagandistic și militar împotriva Chinei, sporind tensiunile și crescând riscul unor viitoare confruntări. Și situația se înrăutățește. Anul trecut au fost impuse sancțiuni suplimentare Chinei, iar o organizație de cercetare chineză a raportat că „intensitatea, în ceea ce privește amploarea, numărul și durata activităților militare americane în regiune în 2020 a fost rar întâlnită în ultimii ani”.

Confirmarea acestei ultime afirmații a fost solicitată de Vocea Americii, care greu poate fi acuzată că este anti-americană. „Comandamentul Indo-Pacific al SUA din Hawaii confirmă 10 treceri de nave de război în mare anul trecut, după 10 în 2019”, a raportat VOA. „Doar cinci au fost înregistrate în fiecare dintre cei doi ani înainte de 2019.”

Raportul VOA a continuat: „În iulie, Forțele Aeriene ale SUA au recunoscut trimiterea unui bombardier B-52 Stratofortress pentru a se alătura celor două portavioane într-un exercițiu în Marea Chinei de Sud. Purtătorii de cuvânt ai comandamentului nu au răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la faptul dacă 2020 a fost un an neobișnuit în ansamblu.”

Imaginați-vă cum ar reacționa SUA dacă chinezii ar desfășura exerciții militare în largul coastei atlantice. De ce, atunci, Statele Unite se angajează în astfel de acțiuni în largul țărmului Chinei?

Frontul fiscal

Răspunsul este aproape sigur de natură economică. Citind Legea privind alocările pentru apărare pentru anul fiscal 2021 (pdf aici) veți fi uimiți de numeroasele referiri la chestiuni economice, mai degrabă decât militare, în ceea ce privește China. Bugetul solicită acțiuni „pentru a descuraja China să se angajeze în spionaj industrial și furt cibernetic”, solicită „un raport și o strategie privind competiția spațială cu China”, finanțează un „studiu și o strategie a Trezoreriei privind spălarea banilor de către Republica Populară Chineză” și solicită „asigurarea transparenței datoriei chineze”.

Ultima parte a proiectului de lege, Sec. 9722, este deosebit de interesantă. Aceasta îi ordonă secretarului Trezoreriei să dea instrucțiuni directorului executiv al Statelor Unite la fiecare instituție financiară internațională … „că politica Statelor Unite … este de a asigura o mai mare transparență în ceea ce privește termenii și condițiile de finanțare oferite de guvernul Republicii Populare Chineze oricărui stat membru al instituției respective…”.

În mare măsură, finanțele conduc la noul război rece cu China. Parteneriatul economic regional cuprinzător al Chinei (RCEP) este un acord masiv de liber schimb pentru regiunea Pacificului, care acoperă 2,2 miliarde de persoane din 15 țări și aproape o treime (28-30%) din întregul comerț global. China oferă din ce în ce mai multe împrumuturi națiunilor în curs de dezvoltare în condiții mai favorabile decât cele ale FMI, în special pentru că nu solicită tipurile de „reforme” pro-privatizare care însoțesc majoritatea împrumuturilor FMI.

Evitarea Apocalipsei

Nu este necesar să-i idealizăm pe chinezi pentru a ne da seama că aceasta este o criză în formare. Așa cum remarca sepulcralul domn Kissinger, armele nucleare reprezintă un risc existențial pentru omenire, iar amenințările digitale cu care ne confruntăm acum sunt fără precedent. Așadar, de ce ne grăbim cu capul înainte în acest război rece? Influența politică a industriei de armament nu poate fi subestimată. Nici puterea intereselor economice care sunt cele mai amenințate de creșterea Chinei nu poate fi subestimată. La baza tuturor acestor aspecte se află o teamă profundă că dominația americană asupra lumii se apropie de sfârșit și că va fi înlocuită în curând de o eră a supremației globale chineze.

S-ar putea să fie așa. Dar merită oare să riscăm o apocalipsă pentru a o salva? Ar fi mai logic să concurăm cu China pe generozitatea ajutorului nostru, nu pe puterea armelor noastre, redirecționând o parte din aceste cheltuieli militare către construirea unei democrații autentice și a egalității economice în întreaga lume. Dar, atunci, asta ar însemna că este necesar să o facem și acasă.

La ai săi 97 de ani, Kissinger continuă să lanseze retorica ultimului război rece. În timp ce promovează diplomația, el pledează, de asemenea, pentru creșterea cheltuielilor pentru apărare. „Atunci când ai negocieri constante, ceea ce eu cred că este necesar”, a spus el, „publicul crede atunci că nu există nicio problemă strategică și atunci s-ar putea să te slăbești neglijând apărarea… Atunci inviți alte țări să își afirme puterea comparativă crescândă”.

Ce putere comparativă? Bugetul militar al Chinei pentru 2021 este estimat la 209,16 miliarde de dolari SUA la cursul de schimb actual. Bugetul militar al SUA pentru același an este de 741 miliarde de dolari, sau de aproximativ 3,5 ori mai mare. (Este adevărat că probabil chinezii nu au fost în totalitate sinceri cu privire la cheltuielile lor militare; dar nici Statele Unite nu au fost.)

Dacă Kissinger Șoimul încă se înșeală în privința cheltuielilor militare, nu se înșeală cu privire la gravitatea amenințării cu care ne confruntăm. Dacă nu înfruntăm realitatea, este foarte posibil să ne confruntăm cu o apocalipsă nucleară. Nu intenționez să reabilitez memoria unui criminal de război, dar, având în vedere că este în joc soarta planetei, voi accepta ajutorul de la oricine poate să-l ofere – chiar și de la Henry Kissinger.

Autor: R. J. Eskow

Citiți și:
Kissinger cere SUA să trateze Rusia ca fiind o mare putere
China, Rusia şi SUA sunt într-o cursă a înarmării cu armament militar dotat cu inteligenţă artificială

 

yogaesoteric
3 februarie 2022