Argumente raţionale în sprijinul dreptului părinţilor de a refuza vaccinarea copiilor

 

«A încredinţa statului dreptul de a decide asupra beneficiilor de care trebuie să se bucure trupul nostru înseamnă a acorda un cec în alb oricărui dictator real sau potenţial»

Da’ tu de ce nu-i vaccinezi?

de Matt Jonker, Dinner for Thought

Am fost întrebat de curând care este motivul pentru care nu îmi vaccinez copiii. Mi s-a pus întrebarea asta de multe ori. E o întrebare de înțeles, venind de la cei care sunt șocați să afle că există oameni care sunt împotriva sistemului medical actual și a infamului program de vaccinare.

Pentru unii, s-ar putea să par ca un fel de renegat al zilelor noastre, un fel de haiduc rătăcind prin marea junglă a lumii farmaceutice. Presupun că sunt diferit, deși în general nu simt asta. Ceea ce mă diferențiază pe mine (și pe milioane de alți oameni) este modul în care am ajuns la această decizie.

Nu există un singur motiv pentru oprirea vaccinării copiilor mei; sunt multe motive. Am cercetat acest subiect de mult timp (motivat de o reacție adversă pe care a avut-o fetița mea la vaccinarea de 12 luni) și am ajuns la concluzia că realitatea este mult mai profundă decât realizează majoritatea oamenilor.

Am multe motive pentru a nu avea încredere în știința comună a vaccinurilor, dar există zece motive pe care mă văd nevoit să le invoc de fiecare dată când vine vorba despre acest subiect.

10. Producătorii de vaccinuri sunt scutiți de orice răspundere

Acest lucru înseamnă că ei nu pot fi trași la răspundere în cazul în care vaccinurile dăunează pacientului sau în cazul în care o persoană complet vaccinată contractează o boală de care ar fi trebuit să fie protejată.

Dacă scaunul auto al copilului tău se rupe, dai în judecată producătorul și primești o compensație pe măsură. Nu același lucru se petrece cu vaccinurile.

Vedeți, prin 1986, producătorii de vaccinuri amenințau cu încetarea fabricării lor din cauza proceselor pe care le tot pierdeau. Copii și adulți se îmbolnăveau sau mureau, iar industria farma plătea. Așa că au făcut o înțelegere cu guvernul, prin care urmau să fie scutiți de răspunderea pentru produsele lor. Guvernul a înființat un „Tribunal al Vaccinurilor”, care nu era chiar un tribunal, și la care oricum era extrem de dificil să ajungi și la fel de dificil să „câștigi”.

Dar chiar și în aceste condiții restrictive, mai mult de 3 miliarde de dolari s-au plătit familiilor cu copii afectați/decedați. Următorul grafic arată cu exactitate cât s-a plătit din 1989 încoace.

 
9. Stimulentele financiare și conflictele de interese

Cazurile producătorilor de vaccinuri, care fac profituri de miliarde de dolari anual, al CDC (Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor – agenție guvernamentală americană) și al OMS (Organizația Mondială a Sănătății) – care fac la rândul lor niște profituri uriașe pentru cercetarea și sprijinirea lor, chiar mă revoltă.

Cred că cei mai mulți dintre oameni, fără prea mult efort sau căutări, pot vedea că există un conflict de interese imens în sistemul medical de azi. Guvernul (prin intermediul CDC) – prin cercetări discutabile, prin subiectivism, prin statistici îndulcite și minciuni – ține spatele companiilor farma, care, la rândul lor, îl răsplătesc.

Medicii își primesc ordinele de la guvern – guvern care, evident, recomandă o grilă de vaccinare ridicolă, în ciuda lipsei de epidemii ce ar pute să o justifice, și în ciuda unei grave penurii de studii legitime cu privire la siguranța și eficacitatea vaccinurilor.

Educația despre vaccinuri oferită medicilor este una sponsorizată de companiile farma; cu alte cuvinte, o educație extrem de părtinitoare, în care accentul pe riscuri și pericole se pune foarte puțin sau deloc.

Medicii sunt, de asemenea, puternic tentați și motivați financiar să administreze vaccinurile conform grilei. Mulți dintre ei ajung atât de disonanți cognitiv până la momentul în care pot lua decizii încât este aproape imposibil să-i convingi că întregul proces la care participă este atât de periculos.

Al patrulea aspect al acestei paradigme a vaccinurilor în care ne găsim este media. Media sunt plătite cu bani grei pentru a face reclamă vaccinurilor în acord cu protocoalele farma și specificațiile departamentului de sănătate/CDC.

Tot ce ați văzut în media cu privire la vaccinuri a fost plătit de o entitate cu o agendă clară. Vă rog să faceți o cercetare în amănunt înainte de a-mi pune repede eticheta de „bolnav de teoria conspirației” sau altă denumire la fel de stupidă.

8. Vaccinurile nu sunt atât de eficiente precum ar trebui să credem

Unele vaccinuri – precum cele împotriva tusei convulsive, gripei, oreionului sau meningitei – sunt ușor de identificat ca fiind ineficiente; nu e nevoie decât să aruncăm o privire la procentul foarte mare de oameni vaccinați care în continuare contractează aceste boli. Chiar și CDC-ul admite, ezitant, că unele dintre ele nu sunt atât de eficace precum se spune în reclame.

Altele sunt mai greu de urmărit, deoarece focarele au devenit rare în Statele Unite. În cazul poliomielitei, pojarului, difteriei și tetanosului, putem observa limpede cum rata de îmbolnăvire era deja în scădere înainte de introducerea vaccinurilor, așa că este aproape imposibil de dovedit că vaccinurile sunt cele care ne-au scăpat de izbucnirea acestor epidemii.

Deși cred că vaccinurile pot, într-o anumită măsură, să genereze un răspuns imunitar la o anumită boală (în cazul unora dintre oameni), „imunizând” pe cei vaccinați, nu este corect să spunem că vaccinurile ne salvează de boli. Vaccinurile nu fac decât să țintească o parte din sistemul imunitar (stimularea anticorpilor), ocolind alte două aspecte foarte importante ale acestuia. În literatura de specialitate, sunt semnalate numeroase apariții de focare în comunități complet vaccinate, iar oamenii care au fost vaccinați complet încă se îmbolnăvesc atunci când sunt expuși.

Mai știm, de asemenea, că nu toată lumea are o reacție imună la vaccinuri. Se estimează că circa 50% din populație nu este imună la bolile „care pot fi prevenite prin vaccinuri”. Puteți accesa cu ușurință studiile despre care vorbesc pe PubMed. Dr. Tetyana Obukhanych, doctor în imunologie, are de oferit informații extraordinare despre acest subiect, dacă sunteți interesați.

7. Nu cred că vaccinurile au eliminat bolile

Sau cel puțin nu în maniera în care ni se tot spune asta. Dacă studiem graficele istorice cu ratele morbidității și mortalității cauzate de aceste boli, e destul de limpede că cele mai multe dintre bolile împotriva cărora ne vaccinăm noi astăzi erau deja într-un declin puternic dinainte ca vaccinurile să fie introduse pe scară largă.

Deși asta este probabil împotriva a tot ceea ce ați fost învățati, v-aș ruga să cercetați mai atent înainte de a lua acest lucru în derâdere. Așa cum s-a dovedit, igiena/salubritatea au jucat cel mai important rol în reducerea răspândirii acestor boli.

Din nou, cred că vaccinurile au jucat într-o oarecare măsură un rol în reducerea focarelor, dar nu le acord încrederea mea completă, așa cum mulți oameni o fac, fără ca măcar să studieze faptele.

6. Am scăpat de epidemii și de imunitatea naturală, dar am dat peste epidemiile neurologice și autoimune și peste imunitatea artificială și temporară

Copiii nu mor din cauza bolilor epidemice; acum mor de moarte subită, cancer, convulsii severe și alte cauze necunoscute – și toate acestea într-un număr mai mare decât înainte. Mulți afirmă că această corelație nu înseamnă și cauzalitate.

Acesta este un fel de argument ipocrit, de vreme ce aceiași oameni acordă vaccinurilor credit pentru eliminarea bolilor, fără a avea dovezi suficiente că vaccinurile ar fi jucat un rol capital.

Chiar dacă sunt conștient că vaccinurile nu sunt singura cauză a autismului, astmului, maladiilor auto-imune și complicațiilor intestinale, nu sunt prost – și nu sunt proști nici sutele de mii de oameni care au văzut cum copiii lor au venit normali și sănătoși la consultație și au ieșit de acolo cu totul diferiți. Vaccinurile provoacă o imensitate de probleme de sănătate – e un fapt pe care nu îl poți contesta dacă chiar ai cercetat subiectul.

5. Imunitatea de grup nu există

Sau, hai să o spun altfel: există atunci când un anumit procent al populației este imun în mod natural. Ceea ce înseamnă că un anumit procent a contractat boala în mod natural, a învins-o, iar acum este imun pe viață.

Termenul de „imunitate de grup” a fost brevetat în 1933, mult înainte ca marea majoritate a vaccinurilor de azi să fie inventate. A fost observat științific că, dacă dintr-o comunitate, 68% sunt imuni natural la pojar, izbucnirea lui încetează, iar restul populației rămâne protejat. În acea perioadă, imunitatea la boli încă funcționa ca la începutul lumii.

Imunitatea de grup, așa cum o știm noi (adică un procent foarte mare din populație să fie vaccinat, pentru a-i proteja și pe cei nevaccinați) nu există – pentru că știm deja că majoritatea populației nu prezintă reacția imunitară așteptată la vaccinuri. Și chiar dacă ar face-o, imunitatea este doar temporară și scade în funcție de fiecare persoană în parte.

Acum este recunoscut – și admis și de CDC – faptul că, în cel mai bun caz, un om poate dobândi imunitate din vaccin pentru o perioadă de maxim 10 ani.

La începutul campaniilor de vaccinare în masă, toată lumea se bătea cu pumnii în piept că o singură injecție îți garantează imunitatea pe viață. Acest lucru a fost deja dovedit ca fals – de aceea a apărut acum, brusc, o grabă în a convinge adulții să-și facă rapelurile.

Desigur, la ce bune aceste rapeluri de vreme ce jumătate dintre adulți oricum nu au avut reacții nici la prima vaccinare? Însă întrebarea care se pune e următoarea: de ce nu asistăm în continuare la epidemii în ciuda populației care este, în mare parte, „neprotejată”?

4. Ingredientele din vaccinuri mă sperie de mor

Nu numai pentru că sună înfricoșător (mercur, aluminiu, formaldehidă, glutamat monosodic, agent de antiîngheț, ADN străin, virusurile/bacteriile însele), dar, pe măsură ce cauți informații despre ele, afli că multe dintre ingredientele comune, necesare vaccinurilor, sunt – în alte utilizări decât vaccinurile – considerate toxice, cancerigene, mutagene sau periculoase.

De asemenea, mă uimește cât de mulți oameni nu cunosc diferența dintre injecție și ingestie. Injectăm aceste ingrediente (la o scară mai mare decât oricând) în copiii noștri, nu doar ocolind sistemul lor digestiv, ci asaltând rinichii lor nematurizați încă – adică filtrul lor natural de toxine.

Deși argumentul obișnuit este că aceste ingrediente sunt doar în cantități infinitezimale, adevărul este cu totul diferit. Să luăm ca exemplu mercurul, care încă se folosește pentru conservarea vaccinurilor antigripale anuale în doze multiple. S-a dovedit științific că mercurul, chiar în doze infinitezimale, distruge celulele cerebrale.

Aluminiul este unul dintre cele mai răspândite metale de pe planetă, dar știm că poate fi destul de periculos dacă este ingerat în cantități mari. Acum gândiți-vă că vaccinul anti-hepatita B, administrat în prima zi de viață, conține limita zilnică admisă de FDA (Agenția pentru Controlul Hranei și Medicamentelor) pentru un adult sănătos (250 mcg). Majoritatea celorlalte vaccinuri care conțin aluminiu ca adjuvant conțin și mai mult decât atât, inclusiv vaccinul DTaP (difterie, tetanos, tuse convulsivă), care este administrat la 2, 4 și 6 luni. Numeroase studii științifice au concluzionat că aluminiul poate interfera cu neuronii.

Ce le facem copiilor noștri? Formaldehida nu este folosită doar pentru îmbălsămarea cadavrelor, dar și pentru a ucide virusurile sau bacteriile din vaccinurile neactivate. A fost declarată cancerigenă în alte domenii, dar noi tot ne-o injectăm în trup.

Desigur, o pară poate conține cam aceeași cantitate de formaldehidă ca o doză de vaccin, dar când a fost ultima oară când ți-ai injectat o pară în vene, sau i-ai dat-o unui sugar de 2 luni?

Concluzia este că formaldehida nu a fost testată pentru sugari. Nu aveți decât să verificați, faceți-o. Chiar și pe prospecte scrie clar că vaccinurile nu au fost testate pentru efecte cancerigene sau mutagene. Ați remarcat epidemia de cancer la copiii din zilele noastre? Nu, ei n-au nici cea mai vagă idee de unde provine.

3. Numeroase vaccinuri conțin ADN străin de origine animală

E incontestabil faptul că fiecare vaccin conține anumite tipuri de ADN străin. Este nevoie de țesuturi ale unor animale pentru a cultiva virusuri și bacterii. Nu există studii de siguranță cu privire la injectarea ADN-ului străin și a efectelor sale asupra organismului.

Nu îmi surâde ideea de a-mi injecta copiii cu ADN de porc, vacă, maimuță, șoarece, iepure și câine; nu mă interesează că toată lumea spune că e ceva „în afara oricărui pericol”. Bunul simț îmi spune că, atâta vreme cât nu există studii cu privire la aceste efecte, discuția se oprește aici. Nu, merci.

2. Numeroase vaccinuri sunt create folosind țesuturi ale feților avortați ca mediu de cultivare

Deși nu există țesut fetal în vaccinuri (o neînțelegere frecventă), în numeroase vaccinuri există urme de celule fetale/AND uman străin. Nu există studii de siguranță medicală care să dovedească faptul că acest lucru nu este periculos sau că nu provoacă efecte adverse.

Există însă studii care găsesc o corelație dintre înmulțirea cazurilor de autism și introducerea vaccinurilor care conțin celule fetale umane. De asemenea, am o mare problemă cu avorturile, și nu pot susține o practică medicală care beneficiază de pe urma lor.

Indiferent care sunt părerile voastre cu privire la avort, trebuie să admiteți că există o breșă în această practică. De asemenea, nu știm nimic despre efectele ADN-ului străin asupra sistemului circulator.

1. E alegerea MEA

Nici guvernul, nici giganții industriei farma, nici departamentul de sănătate, nici doctorul meu, nici tu – nimeni nu decide cum să îmi cresc copiii, în afară de mine.

Nu îmi neglijez și nici nu îi abuzez nevaccinându-i, în ciuda faptului că se încearcă din nou imprimarea acestei imagini în mintea publicului. Nu, am încetat să-mi vaccinez copiii pentru că îi iubesc atât de mult încât mi-am dat seama că mai întâi e nevoie să cercetez un subiect atât de important – unul care a distrus deja viețile multor familii.

Deja ți-am spus nouă motive pentru care am hotărât încetarea vaccinării copiilor mei. Aș fi putut pur și simplu să spun că nu e treaba ta și să-mi văd de ale mele. Aș fi putut să râd și îți spun că ești un leneș fără creier care crede doar ce îi spune televizorul să creadă. Aș fi putut să îți spun că ești îngust la minte când ți-ai dat ochii peste cap citind lista de mai sus.

Dar nu am făcut-o și uite de ce: trebuie să știi de ce nu îmi mai vaccinez copiii.
Trebuie să știi de ce tot mai mulți părinți decid să nu-și mai vaccineze copiii.
Trebuie să știi că fetița mea nevaccinată este cu mult mai sănătoasă și mai dezvoltată decât frații săi vaccinați.
Trebuie să afli despre sutele de mii de părinți ai căror copii au avut reacții adverse la vaccinuri – unele cu repecursiuni pentru toată viața.
Trebuie să știi că mulți părinți și-au pierdut copiii lor iubiți din cauze „neidentificate”, la câteva zile sau chiar ore după vaccinările de rutină.
Trebuie să știi despre aceste riscuri. Trebuie să știi despre aceste pericole. Ai nevoie să iei o decizie în cunoștință de cauză, pentru că adevărul e că nu primești de la pediatrul tău ceea ce trebuie să primești.
Cineva trebuie să-ți spună asta înainte ca vaccinarea universală să devină obligatorie, iar decizia să nu-ți mai aparțină.
Trezește-te. Pune mâna și citește. Și ia o decizie în cunoștință de cauză.

De ce să ne vaccinăm?



de Ninel Ganea

Problema vaccinurilor a luat cu asalt SUA și Europa, iar canalele oficiale de comunicație au condamnat „isteria” celor care se opun. Ca de obicei, etichetele au înlocuit argumentele, iar „teoria conspirației” și „fundamentalism religios” au ocupat locuri de cinste. S-au propus măsuri concrete pentru depășirea impasului, iar una dintre ele viza impunerea cu forța a vaccinurilor. În limbajul edulcorat al recomandărilor nu se vorbește nimic de constrângere, ci de eliminarea excepțiilor personale sau religioase din legile specifice domeniului, dar ideea era clară.

Pe șleau, se spune că fără o vaccinare unanimă există pericolul unei epidemii de proporții, așa că toată lumea trebuie să se încoloneze la doctor. S-au adus în discuție și studii științifice, mai precis o celebră cercetare efectuată în Danemarca, în urma căreia „s-a demonstrat” că nu există conexiune între autism și vaccinul ROR. Însă toată desfășurarea de forțe retorice rămâne, cred, neconvingătoare și am să argumentez de ce lucrurile stau așa.

Deși în aparență o problemă fără mari implicații filozofice, chestiunea vaccinurilor relevă o descendență în dispute metafizice serioase. Cel mai rezonabil argument înaintat de susținătorii vaccinării obligatorii face recurs la expertiza oamenilor de știință.

În fapt, ni se spune că un grup de specialiști cu o competență specifică ar trebui să aibă puterea de a-și impune deciziile fără niciun fel de alte considerații morale sau politice.

Succesul ştiinței și al aplicațiilor tehnologice din ultimii 250 de ani constituie mărturia implacabilă în favoarea acestei perspective. Cine se opune, rămâne un prizonier al dogmelor religioase sau tribaliste. În fine, dacă mergem mai departe în decelarea rădăcinilor filozofice, descoperim că acest succes se bazează pe autonomia rațiunii discursive – credința tipic modernă că toate problemele pot fi rezolvate prin apelul exclusiv la soluții „geometrice”.

Chiar și în cazurile unde dificultățile trenează, este de așteptat ca rațiunea sau ştiința să ne izbăvească mai devreme sau mai târziu. Acum problemele acestei viziuni sunt legiune, de la mascarea presupozițiilor etice (de ce ar trebui să accept un enunț logic, fără nicio altă considerație morală în calcul) sau metafizice până la fundăturile inevitabile revelate de un Godel sau Quine.

Argumentul meu nu vizează însă neapărat problema particulară a vaccinurilor, ci arată șubrezenia edificiului pe care stă recomandarea cu pricina. Cu alte cuvinte, nu există niciun motiv foarte constrângător care să derive din afirmațiile „oamenii de știință au declarat”, „știința a dovedit” și multe altele asemănătoare, deși ca strategie de manipulare ele sunt folositoare.

Metoda științifică a produs numeroase realizări, dar absolutizarea a adus dezastre și nu există niciun motiv pentru care situația nu s-ar putea repeta. Asta mai ales dacă avem în vedere conexiunea necesară între ideea că rațiunea (din păcate, niciodată nu este explicat foarte clar acest concept) ar trebui să guverneze și tirania inevitabilă a elitelor „științifice”.

„Când rațiunea este extinsă pentru a include observarea sistematică a naturii, adică metoda științifică, atunci o forță redutabilă se dezlănțuie asupra lumii. (…) Astfel, credința în suficiența rațiunii conduce, în mod direct și fără excepție, la dominația birocraților sau a tehnocraților pregătiți științific și experți în tehnologie”, explică filozoful american Clark Carlton.

Așadar, supremația rațiunii științifice este inextricabil legată de un model totalitar al societății și nu este o întâmplare că figurile mai sincere, dar nu mai puțin reprezentative ale paradigmei, precum Bertrand Russell, au susținut în mod manifest o organizare totalitară a statului.

Al doilea argument provine din sfera filozofiei politice și are de-a face cu suspiciunea tipic liberală la adresa oricărei autorități înzestrate cu puteri atât de mari asupra indivizilor.

A încredința statului dreptul de a decide asupra beneficiilor de care trebuie să se bucure trupul nostru înseamnă a acorda un cec în alb oricărui dictator real sau potențial.

Dacă statul trebuie să ne asigure sănătatea de ce să se oprească doar la vaccinuri? De ce nu ar trebui să ne fie stabilit un regim alimentar rigid, un program zilnic de exerciții fizice și ore de somn stricte pentru ca oamenii să se bucure de o viață mai lungă și să evite bolile? Știm cu toții că dieta, sportul și odihna fac bine, iar într-o oarecare măsură a dovedit-o și știința.

De asemenea, nu trebuie neglijate stimulentele care decurg dintr-o legiferare pentru companiile producătoare; în acel caz, ele ar avea tot interesul să-și extindă vânzările asupra unei piețe deja captive, după cum a subliniat Ron Paul, folosind exemplul statului Texas.

Nu în ultimul rând, în toată discuția despre vaccinuri se uită cu prea mare ușurință istoria destul de controversată a companiilor producătoare și a studiilor științifice legate de presupusele binefaceri.

Chiar și faimoasa cercetare daneză, referința primordială a susținătorilor unei vaccinări obligatorii, nu a fost scutită de probleme, mai ales după ce a fost revelat că șeful investigației a fraudat o parte semnificativă din suma de opt milioane de dolari alocată investigației. De asemenea, doi dintre autorii studiului lucrau pentru cea mai mare companie producătoare de vaccinuri din Danemarca.

În sumă, e greu să se facă recomandări și evaluări într-un domeniu cu un grad ridicat de complexitate, însă strategii precum obligativitatea vaccinării sau propaganda de tipul „știința a dovedit” respiră un aer inchizitorial imposibil. Ca în toate celelalte probleme, soluția constă în delegarea puterii de decizie la un nivel la care oamenii pot controla cât mai ușor și transparent lucrurile. Iar acel nivel elementar este familia.

Citiţi şi:

Medicii kenyeni au găsit substanţe care provoacă sterilitate în absolut toate vaccinurile antitetanos cu care s-au vaccinat fetele și femeile kenyene

Vaccinurile, mercurul şi banii murdari – un mesaj de la Robert F. Kennedy jr.

 

yogaesoteric
30 martie 2016