Arienii din Carpați sunt fondatorii culturii hinduse

 

În Asia, 80.000.000 de oameni vorbesc limba română!

Lucian Cueşdean: „Limba Punjabi care este vorbită de populaţia din India are 2.000 de cuvinte româneşti, iar multe altele seamănă foarte mult cu cele ale limbii noastre. Aceasta se datorează faptului că ei sunt urmaşii unui trib getic, ca şi noi, deşi distanţa geografică dintre români şi punjabi este de 4.500 de kilometri.”

Am învăţat la şcoală că daco-geţii ar fi fost o ramură a neamului tracic, care trăia exclusiv în Dacia, pe actualul teritoriu al României şi care vorbea o limbă diferită de latină. Imperiul Roman a cucerit Dacia, iar daco-geţii ar fi renunţat parţial la limba lor pentru a învăţa vorbirea cuceritorilor. Din combinaţia acestora ar fi apărut, în timp, româna. După 20 de ani de studiu, dr. Lucian Cueşdean a ajuns la concluzia că această teorie este falsă. Cueşdean spune că triburile getice, sub diferite nume, ocupau o arie geografică vastă, din Europa Centrală până în Asia, aproape de China şi de India. Actuala populaţie punjabi, din nordul Indiei, de pildă, este urmaşa unui trib de geţi localizaţi în Asia Centrală cu peste 2.500 de ani în urmă. Aceşti urmaşi ai geţilor vorbesc o limbă asemănătoare cu româna. Multe din cuvintele punjabi comune cu limba română sunt comune şi cu limba latină. Problema este că acum 2.500 de ani nu exista Imperiul Roman. Asta înseamnă că geţii vorbeau o limbă „latină” cu mult înainte de expansiunea romană.

 

Războinicii geţi au urmaşi în India

„Am pornit de la informaţiile legate de marele trib al masageţilor, atestat de către istoricii antici că a locuit în centrul Asiei. Despre acest trib se aminteşte în Evagrius Scholasticus, scris în secolul VI d.Hr. şi tradus în formula Ecclesiastical History de către E. Walford în 1846, din care citez:«Actuala populaţie JAD din nordul Indiei este descendenta masageţilor. În limba pahalavi, messagetae este tradus cu expresia „Marii Jats”». Chinezii îi numeau Yueci, adică Geţi, consemnând dominaţia lor în Punjabi. Deci, geţii au trăit cândva în Punjabi. Un lucru important de reţinut este acela că neamurile geto-dacice vorbeau aceeaşi limbă, după cum spune geograful antic numit Strabon (60 î.Hr. – 26 d.Hr.), adică de la Carpaţi până în centrul Asiei”, spune Lucian Cueşdean.

Dacă geţii au stăpânit teritorii din Europa până în Asia, dacă populaţia punjabi este o urmaşă a acestora, iar românii sunt, la rândul lor, urmaşi ai geţilor, dr. Cueşdean a fost curios să vadă dacă există vreo legătură lingvistică între noi şi ei, comparând cuvintele existente în cele două limbi.

„După 20 de ani de studiu, am ajuns la concluzia că 80 de milioane de persoane ale comunităţii punjabi vorbesc o română arhaică. Au 2.000 de cuvinte identice, multe din ele comune şi cu latina. Dar dacă punjabi este o limbă vorbită cândva de geţi, înseamnă că neamurile getice vorbeau o limbă «latină» înainte de apariţia Imperiului Roman. De unde rezultă că limba română e mai veche decât latina. Concluzionăm că într-un trecut imemorial exista o singură limbă europeană, cel mai probabil româna arhaică, sau getodaca şi care printr-o serie de migraţii şi modificări a născut toate limbile numite indo-europene, printre care şi latina. Iar războiul dacoromân a fost unul fratricid. Până în ziua de azi se vorbeşte limba română sau aromâna pe tot teritoriul care porneşte din nordul Mării Adriatice şi ajunge până la Volga. Mai mult, în Kazahstan sunt acum, oficial, 20.000 de vorbitori de limbă română”, spune Cueşdean.

A studiat 20 de ani problema masageţilor

Lucian Cueşdean are 70 de ani şi şi-a dat doctoratul în ştiinţe medicale. Înainte de 1989 a lucrat câţiva ani în Libia, fost teritoriu al Imperiului Roman. Acolo a început să caute explicaţii pentru faptul că dacii au renunţat la limba lor în favoarea latinei, iar libienii nu. În 1990, studiind toată istoriografia legată de geţi, a ajuns la datele despre masageţi, care l-au condus la urmaşii lor, populaţia punjabi.

Herodot a scris despre masageţii din Asia

Primele atestări ale tribului masageţilor în Asia le găsim la Herodot: „Caucazul formează bariera parţilor (neam scitic – n.r.) dinspre apusul Mării Caspice, iar spre vest şi înspre răsăritul soarelui vine o câmpie precum o întindere imensă (Asia Centrală, în apropiere de China – n.r.), care se pierde în depărtare; această câmpie mare era populată de masageţi împotriva cărora Cirus ducea război”. Cirus, regele perşilor, chiar a pornit un atac armat împotriva masageţilor conduşi de regele Tamyris, dar armata sa a fost nimicită, iar Cirus a fost decapitat.

Teoria se verifică pe internet

Ceea ce spune dr. Cueşdean se poate verifica pe internet. Pentru lămurire, propunem un exerciţiu: cititorul poate alege cuvântul în română, îi dă căutare pe dicţionarul online în engleză, iar din engleză îl traduce, tot pe internet, în limba punjabi. Nu putem da toate cele 2.000 de cuvinte comune. Vom arăta câteva dintre cele despre care se crede că ar fi de origine latină. Veţi observa că sunetele sunt aproape identice, iar înţelesurile sunt absolut la fel. La o privire mai atentă, pare un fel de aromână.

 

Universitatea din Cambridge: Carpaţii, leagănul civilizaţiei euro-indo-iranice. Personalități marcante din India confirmă: Arienii au venit din Europa

„Arienii primitivi trăiau în zona temperată, cunoşteau cu mare certitudine stejarul, fagul, salcia, anumite specii de conifere şi, se pare, mesteacănul, posibil teiul şi, mai puţin sigur, ulmul. După toate probabilităţile erau sedentari, pentru că, după câte se pare, grâul le era familiar.

Animalele folositoare cele mai cunoscute erau: boul şi vaca, oaia, calul, câinele, porcul şi unele specii de cerb. În timpurile străvechi, se pare că nu cunoşteau animale precum măgarul, cămila şi elefantul. Dintre păsări, putem deduce din limbă că ei cunoşteau gâsca şi raţa. Cea mai familiară pasăre răpitoare era, după cât se pare, Aquila (uliul). Lupul şi ursul le erau cunoscuţi, dar nu leul şi tigrul.

Pe baza acestor indicii putem localiza habitatul primitiv din care îşi trag originea vorbitorii acestor limbi. Nu este probabil (ca habitatul primitiv) să fie situat în India, cum presupun primii investigatori, întrucât nici flora, nici fauna, cum se reflectă ele în cuvintele din limbă, nu sunt caracteristice acestei zone. Chiar mai puţin probabil este să fie zona Pamir, una dintre cele mai mohorâte regiuni de pe faţa pământului. Nu este probabil că Asia Centrală, considerată şi ea ca loc de baştină al arienilor, să fi îndeplinit acest rol, chiar dacă admitem că lipsa evidentă a apei şi, deci sterilitatea mai multor zone, ar fi un fenomen apărut mai recent.

Dacă într-adevăr aceşti oameni cunoşteau (arborele) fagul înseamnă că ei au locuit la vest de o linie care geografic porneşte de la Königsberg, în Prusia, ajunge până în Crimeea şi, de acolo, continuă prin Asia Mică. Nu există o zonă care să îndeplinească aceste condiţii de viaţă în câmpiile din nordul Europei, care în timpurile primitive era o ţară acoperită de păduri. Există vreo parte a Europei care combină agricultura cu păstoritul, strâns legate una de cealaltă, care să aibă şesuri calde, potrivite culturii grâului şi păşuni bogate situate la altitudine şi necesare turmelor şi cirezilor şi, în acelaşi timp, arbori şi păsări de felul celor menţionate mai sus?

Există, după toate aparenţele o singură astfel de zonă în Europa, respectiv aria delimitată la est de Carpaţi, la sud de Balcani, la vest de către Alpii Austriei şi Böhmer Wald şi la nord de către Erzgebirge şi munţii care fac legătura cu Carpaţii. Această zonă reprezintă într-adevăr habitatul originar – şi, într-un mod destul de curios ea nu pare să fi fost propusă până acum – răspândirea limbilor indo-germanice devine uşor de înţeles.

Fără îndoială că direcţia cea mai atrăgătoare de a ieşi din această zonă în căutarea de noi spaţii de locuit ar fi de-a lungul Dunării în Valahia de unde se ajunge uşor înspre Bosfor şi Dardanele.

Care sunt dovezile în legătură cu o astfel de migraţiune şi în cazul în care ea a avut loc, când s-a petrecut aceasta cu exactitate? După toate probabilităţile, migraţia popoarelor din habitatul primitiv pe care noi l-am localizat în zonele ce se numesc acum (1913! – Anul scrierii acestui text – n.n.) Ungaria (cu Transilvania inclusă în acest teritoriu în acea vreme, n.n.), Austria, Boemia, nu a avut loc într-o perioadă foarte îndepărtată.

Toate datele despre această migraţiune, atât cât le cunoaştem, pot fi explicate fără postularea unei date anterioare anului 2500 î.e.n. Trebuie reţinut faptul că aceste migraţii nu au avut loc pe zone nepopulate, că înainte de a atinge frontiera Indiei sau chiar a Mesopotamiei, wiros-ii este posibil să fi avut de luptat cu populaţiile deja existente care considerau trecerea lor asemănătoare unui nor de lăcuste distrugătoare care le devorau substanţa şi îi lăsau să fie piară de foame, fie să supravieţuiască în mizeria captivităţii unor cuceritori cruzi.

Putem să presupunem că succesul s-ar fi putut obţine numai în valuri succesive care urmau la intervale scurte: căci dacă succesorii lor ar fi întârziat prea mult, primul val de migratori ar fi fost oprit sau absorbit. Ştim că în timpuri istorice multe triburi au trecut astfel din Europa în Asia, printre acestea fiind frigienii, misienii şi bitinienii. S-a arătat în mod plauzibil că armenii au fost primul val al migraţiei frigiene şi se pot aduce dovezi care fac posibilă afirmaţia că triburi şi mai vechi de cuceritori venind din vest spre est erau reprezentaţi de strămoşii îndepărtaţi ai persanilor şi indienilor moderni.”

Jawaharlal Nehru, fost prim-ministru al Indiei, scrie:
„Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei. Este posibil ca devierea spre agricultură să fi fost imprimată de noii veniţi, de arienii care pătrundeau în India în valuri succesive, venind dinspre nord-vest.” (Descoperirea Indiei, București, Editura de Stat pentru literatură politică, 1956, p. 77 şi 73)

Alt indian celebru, Rabindranath Tagore ne arată:
„Când arienii au invadat India, pădurile noastre le-au oferit adăpost, atât lor cât şi turmelor lor, împotriva căldurii soarelui. Ei au putut să găsească acolo tot ce aveau nevoie şi astfel triburile lor, natural patriarhale, s-au statornicit de la început. Susţinută de condiţii naturale, cultura s-a putut dezvolta în voie.” (Daniela Neacșu, editor, Tagore – România. Amintiri, Editura Paideia, 1998, 168 p.)

Satsvarūpa Dāsa Goswami, autor indian:
„Pe vremuri, Vedele erau transmise pe cale orală, dar mai târziu, înţeleptul Vyasadeva a dat tuturor shastra-elor vedice o formă scrisă.” (Introducere în literatura vedică. Tradiția vorbește prin ea însăși, Editura GOVINDA, 1993, pag. 5)

„Cât despre arheologia Indiei, săpăturile întreprinse în oraşe şi temple nu au adus date experimentale concludente asupra celei dintâi apariţii a culturii vedice.” (Chavarria-Aguilar, Traditional India, p.24)

„Cele mai cunoscute descoperiri arheologice legate de perioada preistorică au fost făcute sub direcţia arheologului Sir John Marshall, care în 1920 a dezgropat oraşele Harappa şi Mohenjo-daro, localizate pe teritoriul actualului Pakistan. Deşi reprezintă o fabuloasă descoperire pentru arheologie, Harappa a contribuit totuşi foarte puţin la înţelegerea vechii perioade vedice. Dacă s-a sperat că descoperirile de la Harappa şi Mohenjo-daro ar putea să arunce o oarecare lumină asupra Vedelor, această speranţă nu s-a împlinit.” (Chavarria-Aguilar, Traditional India, p.21)

Ediţia franceză a Vedelor:
„Nu există arheologie vedică: nicio urmă ce poate fi atribuită arienilor n-a fost găsită pe pământul Indiei, nici olărit, nici arme, nici bijuterii, nimic deci care să permită ilustrarea Vedelor.” (Le Véda, Textes réunis et présentés par Jean VARENNE, Verviers, 5.1 vol. I, 335 p., Edition Gérard & Co, 19675.2 vol. II, 396 p.)

„Arienii, purtători ai elementelor de bază ale religiei vedice, intrară în India prin nord-vest în cursul celui de-al doilea mileniu înaintea erei noastre. Ei s-au ciocnit în bazinul Indusului cu popoarele care construiseră marile cetăţi de cărămidă din Mohenjo-daro, Harappa şi altele. Mai târziu (la începutul primului mileniu), ei şi-au întins dominaţia în valea superioară a Gangelui. Centrul civilizaţiei vedice s-a deplasat atunci spre sud-est. Kuruksetra (la sud de modernul Delhi) a devenit Pământul sfânt al brahmanismului.” (Le Véda, Textes réunis et présentés par Jean VARENNE, Edition Gérard & Co, 19675.2 vol. II, 730 p.)

Aceste informații deosebite, dar și multe alte, despre istoria veche a meleagurilor românești de astăzi, le puteți găsi în cartea Getica, de Iordanes – ediție critică bilingvă (latină-română).

Personalitățile străine care vorbesc despre faptul că Vatra Vechii Europe a fost în spațiul carpato-danubiano-pontic sunt tot mai numeroase, vocea lor fiind tot mai puternică. Și totuși… când anume va fi auzită această voce de Academia Română și Ministerul Culturii, pentru a demara o cercetare pluridisciplinară intensă, cu scopul de a pune în evidență aceste adevăruri? De ce oare cei care se află în punctele cheie ale culturii noastre se fac că nu știu sau că nu are importanță acest aspect? Și nu în ultimul rând, câți dintre cei care obstrucționează aflarea adevărului sunt alogeni ascunși sub nume românești? Poate SRI-ul ne va spune într-o zi…

Citiți și:

Cercetările istoricului Gabriel Gheorghe arată că geto-dacii au fost poporul primordial al Europei

Pelasgia, leagănul civilizației românești (I)

 

yogaesoteric
21 aprilie 2019