Odă țăranului daco-român
„La noi, singura realitate permanentă, inalterabilă, a fost și a rămas țăranul. Pentru noi e izvorul românismului pur și etern!” (Liviu Rebreanu)
Țăranul valah este plămădit din țărâna sacră a eroilor și din crusta sfântă a martirilor! Țăranul daco-român are sufletul frumos plin de cer și palmele calde pline de țărână! El are ochii de cicoare și părul spicului de grâu în coacere! În casa sufletului său sălășluiesc Părintele Ceresc și muierea-mamă, credincioasă cu vatra caldă doldora de copiii!
În ruga fierbinte și în munca lui truditoare stau nemărginirea Neamului cu dorurile în piept, iar în sufletul curat, dreapta credință își deschide larg și impetuos izvoarele. El își caută făptura lăuntrică a liturghiei firii, intrând în comuniune cu cerul și pământul moșilor și strămoșilor săi! O văpaie de nădejde trece prin casa sufletului și prin sita cerului inimii cad stropi de lumină! Cu vreme mereu fără odihnă, convertește timpul pentru a ajunge la limanul păcii lui Hristos!
Țăranul a fost sacerdotul olăritului, primul artist al naiului din frunză, păstorul turmelor ce acopereau câmpiile cu mioare, mânuitorul plugului, semănătorul darnic, stăpânul brazdei, bravul ostaș, smeritul călugăr, tezaurul folcloric, horoscopul naturii, haiducul temerar!
„Țăranul e pretutindeni păstrătorul efectiv al teritoriului național……. Precum și-a păstrat limba, tot astfel a păstrat și modelat țăranul român, după chipul și asemănarea lui, credința în Dumnezeu!” (Liviu Rebreanu, Lauda țăranului român, Discurs de recepție la Academia Română rostit în ziua de 29 mai 1940).
Țăranul este fratele smerit al ierbii verde de acasă, des călcat în picioare, dar și dăltuit din cremenea carpatină a munților! În surâsul precum susurul apelor, poartă stindardul Patriei, iar pe umerii largi și puternici duce crucea grea a destinului acestui brav și credincios popor!
„Pentru țăranul nostru pământul nu e un obiect de exploatare, ci o ființă vie, față de care nutrește un sentiment straniu de adorație și de teamă. El se simte zămislit și născut din acest pământ ca o plantă fermecată care nu se poate stârpi în vecii-vecilor.” (idem.)
Răspândind mireasma suavă a florilor, printre prichindeii din bătătură, ascultă ciripitul și cântul păsărilor! Înrudit cu ploaia și zăpada, potolește pârjolul și furtuna ce cad pe ogorul său.
„Religia aceasta, legea românească e suportul moral al țăranului român. El i-a dăruit puterea de a rezista și de a birui încercările veacurilor. Creștinismul nostru, așa cum îl practică și-l trăiește țăranul, ascunde într-însul toate fazele și peripețiile istoriei poporului român, întocmai ca și limba românească…….” (idem.)
Cuvinte către țăran
„Acest petec de pământ, bun, rău e-al tău!…
ară-l, samănă-l, seceră-l spornic,
fi-I slugă și stăpân statornic
și apără-l de-o trebui cândva,
cu toată vânjoșia ta:
cu pușca, cu coasa, cu sapa,
sângele vrăjmașilor ce-or vrea să-ți-l ia,
să curgă pe-ntinsu-i ca apa!…….
tu l-ai udat cu lacrimi și sudori
și l-ai muncit sub sori dogorâtori…….
veacuri de-a rândul,
te-ai înconvoiat pe el arându-l și săpându-l
pentru grofițe albe, pentru grofi semeți, sătui,
pentru ciocoii desfățarnici ai pământului…….
de pe el grămezile de aur ale grâului
s-au scurs spre depărtări ca apele râului…
tu singur ai rămas aci, legat de sapă și de plug:
piatra grea, neclintită, sub ape ca fug….…
din întâii vremurilor zori,
e-al tău de mii de milioane de ori
petecul acesta de glie
și-al tău o să fie pe vecie!
dacă-l vei ști munci
și răscoli și apăra
cu toată truda și răbdarea și dârzenia ta!”
(Aron Cotruș, Opere 2, Poezii, Academia Română, București 2002)
Citiți și:
Pădurea Românească. Resursă economică şi strategică, ecosistem nepreţuit, mediu de spiritualitate înaltă, mediu de psihoterapie şi poezie (I)
«Sunteți cei mai sufletiști oameni din Europa. Comoara voastră națională este satul românesc. Nimeni în Europa nu are ce are România.»
yogaesoteric
22 ianuarie 2025