Arta războiului, rezistența și testul timpului. Ocrotește-ți sănătatea dar respinge dresajul!

Dacă ai o fire meditativă, dacă obișnuiești să rumegi realitățile din jurul tău dincolo de informațiile livrate gata mestecate, atunci este imposibil ca această perioadă să nu te fi dus cu gândul la Sun Tzu și al său celebru manuscris Arta Războiului.

Încă de la început, Sun Tzu proclama „Toate formele de război se bazează pe înșelăciune” și „supunerea inamicului fără luptă este culmea măiestriei”. Deși există și adaptări mai moderne, lucrarea lui Sun Tzu rămâne, după părerea mea, cea mai bună scrisă vreodată în acest domeniu.

Sintagma „toate formele de război” include, desigur, și un război informațional, un război al persuasiunii ca cel pe care îl traversăm astăzi. Tacticile de război precum manipularea, dezinformarea, cenzura, devierea atenției, hiperbolizarea unui fals pericol etc. sunt, în sine, fascinante. Până când sunt aplicate asupra ta. Atunci devin iritante.

În orice formă de război, putem identifica cu ușurință existența unor agresori și a unor victime. Pe agresori îi poți deosebi ușor – sunt cei care vor să te convingă să faci ceva, care pun presiune să adopți viziunea lor, să ratifici sistemul lor de valori și „reforma” pe care vor să o producă. Uneori pot chiar să-ți vrea binele cu forța – „cu forța” ar fi necesar să-ți atragă atenția, apropo de devierea atenției. Nicio cetate nu a fost cucerită vreodată cu gândul de a fi lăsată exact cum era și înainte. Logic, schimbările produse erau în favoarea cuceritorilor și în detrimentul cuceriților, adică în favoarea celor care voiau binele cu forța. Și nicio cetate nu a fost atacată de o oaste slabă, deci e de așteptat ca agresorul să fie puternic.

Victimele, cei asupriți, au la dispoziție ca principală armă rezistența. Rezistența este de două feluri: pasivă și activă. În rezistența pasivă, trăsătura cardinală, sine qua non, este concentrarea. Aceasta presupune ca, indiferent de tehnicile direcționate înspre tine într-un război al persuasiunii, să rămâi ferm înrădăcinat în valorile tale și realitatea percepută prin propriile tale simțuri (dintre care intuiția joacă un rol esențial). Cu alte cuvinte, odată ce ai zis nu, rămâne nu până la capăt. Prea puțin contează dacă ai zis nu mai devreme sau ai zis nu mai târziu, important e că te-ai decis.

Rezistența activă, pe de altă parte, presupune, pe lângă concentrare, multă creativitate. Este clasica „cea mai bună apărare este atacul”, dar un atac ingenios, pe toate flancurile. Atacul, indiferent de ce parte a baricadei ești, are un singur scop – consumarea resurselor inamicului, de la cele fizice, financiare la cele psihice. Cel pus la pământ și plin de nevoi e ușor de cucerit. Cel care se îndreaptă spre sfârșitul resurselor va abandona războiul.

Iar cel mai mare test al rezistenței este timpul. De ce? Din același motiv arătat în paragraful precedent – consumarea resurselor. Cel care atacă, consumă resurse. Cel care rezistă, de asemenea. În rezistența pasivă, aștepți să le consume cât mai repede și speri să le consume înaintea ta, în rezistența activă îl ajuți să le consume înaintea ta. Tot Sun Tzu spunea: „dacă îți cunoști inamicul și te cunoști pe tine, nu vei fi în pericol nici într-o sută de bătălii”. Identifică bine inamicul, iar dacă e o caracatiță, identifică-i toate tentaculele. Apoi e simplu – îl lași fără resurse, îl hărțuiești până și le consumă singur. Un asediu care nu mai face niciun progres se va sfârși. Oștirea care nu mai poate înainta, va capitula.

Cum se poate adapta arta războiului la prezent? Asta rămâne în sarcina fiecăruia. Fiți creativi! Și porniți de la o întrebare simplă – vă doriți să trăiți într-o societate ca cea care vă este prezentată acum? În care drepturile voastre naturale se pot exercita doar sub condiție?

În ce privește resursele, indentificați-o pe cea principală, de exemplu:

• magazinele mari trăiesc din banii pe care-i lași la casă ‒ redirecționează banii în altă parte, cumpără bio de la țărani;
• rețelele de socializare trăiesc din atenția și timpul petrecut pe platformă – folosește-o cu moderație sau aproape deloc, intră direct de pe browser pe site-urile preferate, unde știi că știrile îți sunt prezentate corect și analizele sunt pertinente, folosește motoare de căutare alternative; televiziunile trăiesc din audiență – urmărește strict ce merită și îți place ș.a.m.d.

Notă: În fond, vaccinarea, atâta timp cât nu este obligatorie, nu reprezintă o problemă, certificatul verde digital – acela este instrumentul totalitar care este necesar să fie respins. Dacă ai ales să accepți un act medical preventiv, convins că faci un bine, că o faci pentru sănătatea proprie și cea publică, este dreptul tău – dar nu lăsa acel act medical să fie folosit ca o condiție pentru exercitarea drepturilor pe care, oricum, le ai din naștere. Certificatul acesta digital este o posibilă Cutie a Pandorei: astăzi poți intra la mall dacă ești vaccinat, peste 2 ani vei putea ieși din țară dacă ai peste 1,80 m și ochii verzi (pare o exagerare, dar nu este – în China ți se restrâng drepturi și dacă traversezi prin loc nepermis). Nu ratifica sistemul de credit social chinez! Nu accepta ideea că este necesar să îndeplinești o condiție pentru exercitarea drepturilor înscrise în Constituție! Ocrotește-ți sănătatea dar respinge dresajul! Și respinge ideea că e „doar temporar” – dacă nu e?!

Autor: Av. Alexandru Mușătoiu

Citiți și:
Certificatul „verde” nu este despre și pentru sănătate. Certificatul verde este pentru a dezbina oamenii
Europarlamentarul Terheș: Certificatul verde digital îngrădește drepturile și libertățile cetățenilor europeni și este bazat pe „incertitudini științifice”

yogaesoteric
2 martie 2022