Așa-zisele „beneficii” ale foametei în lume

Acest text a fost publicat pe site-ul Organizației Națiunilor Unite în noiembrie 2021. Autorul comentariului, George Kent, este profesor în cadrul Departamentului de Științe Politice al Universității din Hawaii. Lucrează în domeniul drepturilor omului, al relațiilor internaționale, al păcii, al dezvoltării și al problemelor de mediu, acordând o atenție deosebită alimentației și copiilor. A scris mai multe cărți, cea mai recentă fiind „Freedom from Want: The Human Right to Adequate Food” (Libertatea de lipsuri: Dreptul omului la o alimentație adecvată).

Uneori vorbim despre foametea în lume ca și cum ar fi un flagel pe care toți dorim să îl eliminăm, considerând-o comparabilă cu ciuma sau cu SIDA. Dar această viziune naivă ne împiedică să ne confruntăm cu ceea ce cauzează și întreține foametea. Foametea are o mare valoare benefică pentru mulți oameni. Într-adevăr, ea este fundamentală pentru funcționarea economiei mondiale. Oamenii înfometați sunt cei mai productivi, în special acolo unde este nevoie de muncă manuală.

În țările dezvoltate, vedem uneori oameni săraci pe marginea drumului care țin pancarte pe care scrie „Muncesc pentru mâncare”. De fapt, cei mai mulți oameni muncesc pentru mâncare. În principal pentru că oamenii au nevoie de hrană pentru a supraviețui, ei muncesc atât de mult, fie producând hrană pentru ei înșiși în cadrul unei producții la nivel de subzistență, fie vânzându-și serviciile altora în schimbul banilor. Câți dintre noi și-ar vinde serviciile dacă nu ar exista amenințarea foametei?

Mai important, câți dintre noi și-ar vinde serviciile atât de ieftin dacă nu ar exista amenințarea foametei? Atunci când ne vindem serviciile la prețuri mici, îi îmbogățim pe alții, pe cei care dețin fabricile, mașinile și pământurile și, în cele din urmă, îi dețin pe oamenii care lucrează pentru ei. Pentru cei care depind de disponibilitatea forței de muncă ieftine, foametea este fundamentul bogăției lor.

Ideea convențională ar fi că foametea este cauzată de locurile de muncă prost plătite. De exemplu, un articol relatează despre „Sclavii etanolului din Brazilia: 200.000 de tăietori de trestie de zahăr migranți care susțin boom-ul energiei regenerabile”(1). Deși este adevărat că foametea este cauzată de locurile de muncă prost plătite, este necesar să înțelegem că foametea provoacă, în același timp, crearea de locuri de muncă prost plătite. Cine ar fi înființat operațiuni masive de producție de biocombustibili în Brazilia dacă nu ar fi știut că există mii de oameni înfometați, suficient de disperați pentru a accepta acele locuri de muncă groaznice? Cine ar fi construit orice fel de fabrică dacă nu ar fi știut că mulți oameni ar fi fost disponibili pentru a accepta locurile de muncă cu salarii mici?

O mare parte din literatura despre foamete vorbește despre importanța de a asigura oamenilor o alimentație bună pentru ca aceștia să poată fi mai productivi. Este un nonsens. Nimeni nu muncește mai mult decât oamenii înfometați. Da, persoanele bine hrănite au o capacitate mai mare de activitate fizică productivă, dar persoanele bine hrănite sunt mult mai puțin dispuse să facă această muncă.

Organizația neguvernamentală Free the Slaves definește sclavii ca fiind oameni cărora nu li se permite să plece de la locul de muncă. Organizația estimează că există aproximativ 27 de milioane de sclavi în lume (2), inclusiv cei literalmente închiși în camere de lucru și ținuți ca muncitori în regim de robie în Asia de Sud. Cu toate acestea, nu sunt incluse persoanele ce ar putea fi descrise ca sclavi ai foamei. Adică cei liberi să plece de la locul de muncă, dar care nu au o alternativă mai bună. Poate că majoritatea muncitorilor sunt sclavi ai foamei?

Pentru cei aflați la capătul superior al scării sociale, eliminarea foametei la nivel global ar fi un dezastru. Dacă nu ar exista foamete în lume, cine ar mai ara câmpurile? Cine ne-ar mai recolta legumele? Cine ar lucra în fabricile de prelucrare? Cine ne-ar curăța toaletele? Ar fi nevoie să ne producem singuri mâncarea și să ne curățăm singuri toaletele. Nu e de mirare că elitele nu se grăbesc să rezolve problema foametei. Pentru mulți dintre noi, foametea nu este o problemă, ci un avantaj.

Note

(1) Tom Phillipps, „Brazil’s ethanol slaves: 200.000 de tăietori de trestie de zahăr migranți care susțin boom-ul energiei regenerabile”. The Guardian. Online, 9 martie 2007. http://environment.guardian.co.uk/energy/story/0,,2030144,00.html

(2) Free the Slaves (Eliberați sclavii). Online, 2007. http://www.freetheslaves.net/

Citiți și:
Politica foamei
Marea Resetare prin foamete: „Nu vei deține nimic și vei muri de foame”
Planul globalist de a extermina omenirea începe acum: «Mâncătorii inutili» trebuie eliminați, spun globaliștii (I)

yogaesoteric
24 martie 2024