ASANA-ele ne pun în rezonanţă cu energiile Universului
Încă de la început trebuie să înţelegem că, în ceea ce priveşte aspectul intern al Asana-elor, este indispensabil ca ele să fie precedate în prealabil de o contemplare care ne uşurează identificarea de natură să ne permită înţelegerea semnificaţiei interioare a fiecăreia dintre ele.
Aceste poziţii corporale, oricât de stranii ar apărea la prima vedere, trebuie să fie considerate drept modalităţi esenţiale care permit un subtil acord sau, altfel spus, rezonanţa cu anumite energii universale, cosmice, din macrocosmos, pe diferitele lor nivele de manifestare.
De aceea, realizând o anumită postură (ASANA), trebuie să concretizăm sentimentul profund că trăim fuziunea vie şi intensă cu energiile cosmice, uneori extrem de fine, cu care acea asana ne face să intrăm în rezonanţă. Procedând astfel, nu este absolut deloc necesar să avem dezvoltate la un înalt grad sensibilitatea subtilă pentru a discerne o stare fluidică diferită – definibilă chiar ca o euforie în fazele avansate de practică – de îndată ce ne-am aranjat corpul şi membrele într-o asana (postură YOGA), deoarece aceasta provoacă automat un fel de închidere şi inducţie precisă a curenţilor de prana (energie subtilă) ai corpului.
Un alt factor important este, după această senzaţie, evocarea şi apoi fixarea continuă a stării fluidice de imobilitate cu toate nuanţele sale specifice care se manifestă în conformitate cu asana pe care o efectuăm.
Neutralitatea şi fixitatea lucidă a psihicului, liber de formaţiile mentale parazite, trebuie să fie transfuzate în fiinţă prin intermediul unei imagini unificatoare extinse gradat, în care este necesar să facem să fuzioneze indisolubil microcosmosul individual cu Macrocosmosul sau Universul în unirea armonizatoare. Din acest punct de vedere, în fiecare asana, de fiecare dată, trebuie să trăim pregnant străvechiul aforism YOGA:
“Ceea ce este aici, în microcosmosul fiinţei mele, este pretutindeni în Macrocosmos; ceea ce nu este aici, în mine însumi, nu-i nicăieri în afara mea.”
Această afirmaţie redă, cu o mare plasticitate, ideea similitudinii dintre corpul uman şi toate aspectele sau elementele sale componente – atât subtile, cât şi grosiere – considerate ca fiind un microcosmos miniatural şi ansamblul realităţii exterioare cu toate nivelele sale de manifestare, considerat ca reprezentând Macrocosmosul sau întregul Univers. Această operaţie are, de asemenea, o importanţă deosebită, din punct de vedere material, căci ea dă, foarte rapid, posibilitatea de a păstra mult timp imobilitatea corporală pe care orice asana o implică, fără a simţi oboseala şi nici jenă în coloana vertebrală, în special în virtutea unui fel de comuniune integratoare în ambianţa cosmică care se transmite ansamblului fizic şi face să rămână nemişcat pe intervale chiar foarte lungi de timp.
