Asasinarea lui Eminescu, decisă de iudeo-masoni și imperialismul austriac

 

Foarte pe scurt în câteva cuvinte despre debutul Poliției Politice în România și o operațiune de lichidare a unui jurnalist incomod!

În 1889 statul român abia apăruse, fiind creația masoneriei în plin avânt european. Puterea politică aparține exclusiv foștilor conspiratori – loja masonică Steaua României ce formase Partidul Conservator conducea statul, barosanii Lojei erau firește alogeni – Theodor Rosetti era prim-ministru şi ministru de interne, Titu Maiorescu era ministru al cultelor.

Loja Steaua României („L’Etoile de Roumanie”) a fost creată în 1866 de principele Gheorghe M. (Iorgu) Şuţu, sub obedienţa lojii Marelui Orient al Franţei, lojă franceză apropiată intereselor mondiale evreieşti, controlată de evrei, trezorierul lojii era un evreu, Adolf Hennig.

Familia Şuţu, familie de domnitori fanarioţi (Mihai Şuţu în Ţara Românească, Alecu Şuţu şi Mihai Gr. Şuţu în Moldova) era implicată în politica româneasca la vârf. Alexandru Şuţu, profesor universitar, trecea de reputat medic psihiatru, el fiind acela care l-a terminat fizic pe Eminescu, sub bagheta lui Maiorescu.
Aceștia se numără, alături de colegul lor de lojă Petre Carp, lider de partid, printre cei mai înverșunați inamici ai ideilor politice afirmate public de Mihai Eminescu, printre altele cu privire la colonizarea României cu evrei, la ordinul Germaniei.

Petre-Carp era şef, alături de Titu Maiorescu, al Partidului Conservator, în timp ce Eminescu conducea Timpul, ziar al Partidului Conservator.
Petre Carp a intrat în conflict deschis cu Eminescu. Divergenţa dintre cei doi s-a născut odată cu apariţia în Parlament a temei modificării articolului 7 din Constituţie („Chestiunea Izraelită”), împotriva căreia pleda în scris Eminescu, opunându-se „împământenirii” hoardelor de evrei ce invadaseră ţara, în timp ce Petre Carp activa politic pentru modificarea Constituţiei în sensul dorit de Alianţa Izraelită, de Germania și restul cancelariilor europene şi de evreii din România.

România era și este considerată un teritoriu plăcut inimii evreilor, cu oameni lipsiți de educație, proști și toleranți, ușor de dus de nas, femei gigea, ape, izvoare, mare, munte, păduri, bogății – așadar, un loc perfect pentru proiectul de colonizare.

În spațiul public faţă de acest proiect au fost puțini cei care s-au manifestat, jurnalistul Mihai Eminescu ieșind în evidență și scriind în ziarul Timpul chiar despre barosanii de partid: „Dl. P. Carp s-a crezut atins prin reflecţiunile ce foaia noastră a publicat în privinţa atitudinii sale în Chestiunea Izraelită… însă aceste reflecţiuni ne-au fost impuse printr-un caz de legitimă apărare.”

Cu numai o lună înainte ca el să fie lichidat social prin internarea la balamuc și scoaterea sa din ţară pentru a fi izolat la Viena, unde era ambasador P. Carp, scria, cu referire la P. Carp și colegii săi de partid, în Timpul, următoarele: „În altă ţară de am trăi, în care mai e credinţă, onestitate, respect ca bunuri obşteşti ale spiritului public, relele ni s-ar părea trecătoare şi nicicând condeiul nostru nu ar fi înmuiat în fiere; dar aici, unde, dacă-i vizita ministeriile sau [închisoarea] Văcăreşti, aceleaşi fizionomii şi caractere întâlneşti, aici unde un parvenit bulgar ca d. I.C. Brătianu şi un grec parvenit ca d. C.A. Rosetti conduc destinele acestei nefericite ţări, aici unde oameni ca aceştia, fără pic de patriotism, radicali cosmopoliţi, stăteau ieri la învoială cu Warszazvsky ca să-i vânză sufletele din opt ţinuturi, stau azi la învoială cu Alianţa Izraelită ca să-i vânză ţara toată şi să desfiinţeze printr-un trafic mârşav o naţie şi un stat pe care zeci de popoare barbare nu le-au putut desfiinţa, aici nici un cuvânt nu e destul de aspru…”

Și Titu Maiorescu este vizat în clar: „Teamă ne e dar şi astăzi că asemenea o samă de advocaţi buni, cu darul vorbirii vor tranşa şi chestiunea arzătoare a evreilor, care poate deveni chestiunea completei dezmoşteniţi a poporului românesc.”

Maiorescu nota atunci în Jurnalul său: „Grea epoca Eminescu… Articol al lui în chestiunea evreiască în contra mea.”

„Afacerea Warszawsky” din epocă, dezvăluită şi combătută de Mihai Eminescu în Timpul, a constat în aprovizionarea trupelor ruse angajate în războiul din 1877 şi deplasate în Bulgaria.

Bancherul rus de origine evreiască A.M. Warsyawsky, numit intendent al armatei ruse, a obţinut prin mită dreptul de a lua alimente din România (de a rechiziţiona) pentru a le vinde apoi armatei ţariste. Totodată a primit dreptul de a rechiziţiona care cu boi pentru transportul mărfii, ceea ce a ruinat ţărănimea română, care de cele mai multe ori şi-a pierdut peste Dunăre mijloacele de transport.

Avocatul lui Warszawsky era Titu Maiorescu. Eminescu, bun jurnalist de investigații, a publicat mai multe documente ce au dovedit coruperea guvernanților de către bancherul evreu, de la ministrul Kogălniceanu la directorul Ministerului de Interne Simion Mihăilescu plus prefecţii a opt județe.

În urma campaniei de presă condusă de Eminescu privind „Afacerea Warszawsky” au fost sesizate organele judecătoreşti, dar Tribunalul de Ilfov hotărăşte că nu era „caz a se pune în mişcare acţiunea publică în contra cuiva”. Corupția justiției nu este de azi-de ieri la noi.

Serviciile secrete l-au luat în vizor pe incomodul jurnalist. Practic toţi cei din jurul său erau recrutați, cu excepția lui Ion Creangă probabil, Caragiale însă, de exemplu, n-a făcut excepție. Fiecare mișcare a lui Eminescu era urmărită și raportată în timp real aproape, ceea ce arăta densitatea rețelei informative create în jurul său.

Urmărirea lui Mihai Eminescu de către agenţii secreţi ai marilor puteri străine, a fost remarcată încă din anul 1876 printr-un agent evreu Lachman, aflat în solda ambasadei Austriei de la Bucureşti.

Unul dintre primele rapoarte ale ambasadei austriece, la adresa lui Eminescu, conţine 20 de pagini şi este semnat de consulul austriac de la Iaşi, fiind trimis ministrului de externe al Imperiului Austro-Ungariei la data de 5 ianuarie 1877.

Cu un an înainte ca Eminescu să fie anihilat și internat prima oara la balamuc, la 7 iunie 1882, ambasadorul austriac la Bucureşti, baronul Mayer, transmite un raport secret despre Eminescu, văzut vinovat prin activitatea sa de la Societatea Carpaţii de uneltire împotriva imperiului, în vederea unirii Transilvaniei cu ţara mamă: „Societatea Carpaţii a ţinut în 4 ale lunii în curs o întrunire publică cu un sens secret. Dintr-o sursă sigură, am fost informat despre această întrunire [sursa era, după toate indiciile, chiar Titu Maiorescu] … S-a stabilit că lupta împotriva Austro-Ungariei să fie continuată…

S-a recomandat membrilor cea mai mare prudenţă. Eminescu, redactor principal la Timpul, a făcut propunerea ca studenţii transilvăneni de naţionalitate română, care frecventează instituţiile de învăţământ din România pentru a se instrui, să fie puşi să acţioneze în timpul vacanţei în locurile natale pentru a orienta opinia publică în direcţia unei Dacii Mari.”

În afara agenţilor marilor puteri europene, o atenţie aparte i-o acordau lui Eminescu nenumăraţii agenţi ai Alianţei Universale Israelite ce controlau ziarele Adevărul şi Dimineaţa, printre cele mai puternice organe de presă evreieşti din România (Adevărul este și acum la fel) utilizate la operațiunea de „contracarare” a lui Eminescu atacat la persoană pentru dezvăluirile sale cu privire la corupția reprezentanților statului.

Cum „contracararea” n-a dat roade, s-a trecut la eliminare cu alte mijloace. Ca atare, într-un final, după primul episod al arestării sale la baia Grivița, în 1883 și izolarea sa la Viena, Eminescu a fost pentru a doua oară internat prin ordin al Poliţiei Capitalei şi ucis brutal într-un spital evreiesc de către un „smintit” care l-a pocnit cu un pietroi în cap, asta după ce anterior, la același spital evreiesc, Eminescu a fost otrăvit sistematic cu uriașe cantități de mercur.

Extrem de robust și puternic, a făcut faţă otrăvirii și inclusiv „tratamentului” de lichidare. La pietroi n-a mai făcut față.

Cam asta e povestea foarte pe scurt.

Citiţi şi:

Dezvăluiri senzaţionale despre boala, agonia și moartea genialului poet Mihai Eminescu

Marele patriot Mihai Eminescu, un martir ucis la o comandă ce a fost dată de francmasoni

 

yogaesoteric
6 martie 2020