Aspecte inedite şi revelatoare despre Operaţiunea Christ (partea a IV-a)

de Oltea Mutulescu

Citiţi aici primele trei părţi ale acestui articol:
Aspecte inedite şi revelatoare despre Operaţiunea Christ (partea a I-a)
Aspecte inedite şi revelatoare despre Operaţiunea Christ (partea a II-a)
Aspecte inedite şi revelatoare despre Operaţiunea Christ (partea a III-a)
 
Martie 2004 rămâne o pată pe obrazul Justiţiei române. Nu doar prin mandatele emise cu seninătate pentru infracţiuni electronice imaginare, adică un fel de praf în ochi pentru a motiva descinderea brutală în şaisprezece locuinţe ale yoghinilor şi ridicarea unor zeci de computere împreună cu tone de obiecte personale, fără nicio legătură cu scopul declarat al percheziţiilor. Nu doar prin brutalitatea strigătoare la cer şi sfidătoare de convenţii internaţionale pentru drepturile omului – tinerii care au fost ţinuţi la podea ore în şir, ameninţaţi de  jandarmi, bătuţi cu arma, intimidaţi de ţeava armei lipită de tâmplă, îşi amintesc încă şi îşi vor aminti multă vreme de acum înainte. Ei ştiu că aceste cuvinte nu sunt o exagerare. O exagerare vecină cu tortura a fost însă purtarea autorităţilor faţă de oameni care nu au avut dreptul la avocat, au fost ridicaţi cu forţa şi duşi la Procuratură, au fost ameninţaţi, şantajaţi, umiliţi, incriminaţi fără temei, fără dovezi, ca într-un proces din vremea Inchiziţiei când „judecata” nu cântărea faptele reale, ci ţintea distrugerea psihică a celui hăituit, înainte de a se ajunge la distrugerea sa fizică.

Martie 2004 este o pată pe obrazul Justiţiei române şi pentru tot ce s-a petrecut de atunci până astăzi. Pentru faptul că abuzurile la care s-au pretat în acele zile autorităţile au fost consolidate şi multiplicate prin reacţiile de mai târziu ale instituţiilor care aveau datoria să restabilească adevărul. Raportul Consiliului Superior al Magistraturii din 2006 este o dovadă că realitatea a fost măsluită, fără precauţia de a oferi interpretări măcar verosimile. Acest raport susţine nici mai mult nici mai puţin decât faptul că yoghinii au înscenat percheziţiile din martie 2004, pentru a discredita autorităţile române! „În acest sens, pe lângă aspectele prezentate deja în raportul restituit, referitoare la agresionarea poliţistului, la instigarea unor persoane vătămate la schimbarea declaraţiilor etc., menţionăm şi încercarea de a discredita autorităţile române, prin înregistrarea pe casete video a unor fapte de violenţă şi agresiune pretinse a fi comise de agenţii publici şi poliţişti asupra unor practicaţi yoga din cadrul MISA. În realitate, cu ocazia verificărilor, s-a constatat că persoanele ce purtau uniformele agenţilor publici şi poliţiştilor ce se urmărea a fi denigraţi, nu făceau parte din corpul jandarmilor sau al organelor de poliţie, totul fiind de fapt o înscenare, aşa cum rezultă din dovezile din anexa III la prezenta lucrare.” – Nota CSM din 2006

Am menţionat într-un articol anterior faptul că, pe 12 martie 2004, a fost prezentat un film care anticipa în mod uluitor evenimentele care aveau să urmeze peste doar câteva zile.
(Citiţi aici articolul: Aspecte inedite şi revelatoare despre Operaţiunea Christ – partea a II-a) 

Dar acest film, dincolo de rolul său prevestitor, a jucat şi un rol inedit în desfăşurarea ulterioară a faptelor. Una din explicaţiile care a avut drept scop să scoată basma curată forţele de ordine responsabile de grave abuzuri în timpul percheziţiilor s-a referit la acest film artistic, un film despre simbolurile sabiene prezentat la ziua mentorului MISA, profesorul yoga Gregorian Bivolaru.

Simbolurile sabiene: un film premonitoriu

Filmul a fost realizat de un studio de artă esoterică şi s-a bazat pe studiul hărţii natale a lui Gregorian Bivolaru din perspectiva unei astrologii mai puţin cunoscute, dar foarte profunde şi complexe. Cu rădăcini în cultura Mesopotamiei, redescoperite de părintele astrologiei moderne umaniste Marc Edmund Jones şi de clarvăzătoarea Elsie Wheeler, simbolurile sabiene oferă o viziune încifrată asupra semnificaţiei celor 360 de grade ale zodiacului, considerate 360 de faze fundamentale de experienţă umană. Fiecărui grad îi corespunde o imagine arhetipală, de genul celor pe care le esenţializează cărţile de Tarot. Poziţia fiecărei planete din astrogramă este interpretată în funcţie de această imagine care aduce semnificaţii foarte subtile despre zestrea pe care o are fiecare om la naştere şi mai ales despre menirea sa spirituală.

Realizatorii filmului artistic incriminat de Raportul CSM au observat că în astrograma profesorului Gregorian Bivolaru toate imaginile corespondente gradelor sabiene conduc la aceeaşi semnificaţie – vocaţia sa de Ghid spiritual şi dificultăţile pe care le întâmpină în împlinirea acestei meniri. Acest fapt li s-a părut incitant şi au dorit să comunice într-o formă artistică descoperirea pe care o făcuseră. Scenariul care a stat la baza filmului a construit câte o naraţiune, o situaţie, pentru fiecare simbol sabian din astrograma lui Gregorian Bivolaru. De aceea simbolul sabian care indică „Doi oameni arestaţi” a devenit o scenă în care sunt reţinute două personaje, doi yoghini.

„Filmarea s-a desfăşurat într-un parc din apropierea Casei Poporului, care se vede în fundal. Omul legii purta o uniformă de miliţian din perioada ceauşistă, desigur, ca o aluzie la evenimente din trecutul profesorului Bivolaru care a fost persecutat politic în acei ani, cercetat de Securitate şi condamnat la închisoare pentru infracţiuni inventate. Personajele din film făceau asane în parc, iar miliţianul îi întrerupe cu violenţă. Cei doi sunt filmaţi apoi în spatele unor gratii, la închisoare. Dar efectele vizuale, muzica, imaginile suprapuse ale unor fiinţe care meditează scăldate în lumină, toate acestea sugerează că yoghinii respectivi au reuşit să treacă de limitele regimului politic, de limitele lumii de zi cu zi, să găsească libertatea adevărată, să îl trăiască în interiorul lor pe Dumnezeu,” povesteşte regizoarea Mihaela Creţu.

Filmul artistic despre simbolurile sabiene a fost vizionat în cadrul spectacolului de ziua lui Gregorian Bivolaru. Şase zile mai târziu s-au declanşat descinderile şi violenţele autorităţilor îndreptate împotriva şcolii de yoga MISA.

Scena din film devine realitate

„Ne-am trezit la uşa studioului cu jandarmii. Era dimineaţă, pe la ora 9. De fapt ne-am trezit prin uşă cu ei, pentru că nu au sunat, au intrat spărgând geamul uşii. Jandarmii erau mascaţi şi au năvălit în toate încăperile din casă. Ne-au somat să închidem telefoanele mobile, ne-au interzis să ne apropiem de telefonul fix. Nu aveam voie să sunăm pe nimeni, nu aveam voie  să răspundem la apeluri. Era şi un comisar de Poliţie cu ei, domnul Dumitraş Ilie. Cu el am discutat şi i-am solicitat să consemneze în detaliu în procesul verbal de percheziţie toate obiectele pe care le ridică… Pe lângă zeci de casete audio şi video – care oricum n-aveau nimic de-a face cu obiectul mandatului – ne-au fost confiscate, mie şi colegilor care erau atunci în studio, o mulţime de bunuri personale: telefoane mobile, agende, cd-player… Domnul comisar nu a considerat necesar să facă asta, să noteze însă tot ce confiscă. Sunt prea multe obiecte, ne apucă Anul Nou dacă stăm să le scriem pe toate. Acesta a fost argumentul său.
În acea percheziţie a dispărut şi caseta cu filmul despre simbolurile sabiene. Au trecut şase ani de atunci. Nu ştim de ce Procuratura nu ne-a înapoiat-o împreună cu celelalte casete video şi cd-uri ale studioului. Am făcut o mulţime de cereri, am participat la zeci de mitinguri de protest… Parcă trăim în ţara surzilor”, spune Raul Szanto, unul dintre yoghinii care s-a aflat în dimineaţa de 18 martie 2004 în studioul luat cu asalt de jandarmi.

Au urmat într-adevăr cereri, plângeri, sesizări adresate de MISA autorităţilor române şi asociaţiilor naţionale şi internaţionale de apărare a drepturilor omului. Acestea din urmă au comentat cu îngrijorare abuzurile de care sunt responsabile autorităţile române. Procuratura în schimb a dispus neînceperea urmăririi penale pentru poliţiştii, jandarmii şi procurorii care au încălcat legea în acţiunea de represiune din martie 2004. 

Yoghinii au continuat mitingurile. În fiecare săptămână. În faţa instituţiilor române care ar fi trebuit să repună adevărul în drepturi. Dan Dunăre, operator de film, a venit să filmeze de multe ori la aceste mitinguri. La unul dintre protestele desfăşurate în Piaţa Victoriei, în faţa Guvernului, în aprilie 2004, a avut parte de o ciocnire cu trupele de ordine.

„Totul a fost foarte paşnic în timpul mitingului. Yoghinii au scandat lozinci, jandarmii ne-au păzit. Când s-a încheiat totul şi lumea se pregătea de plecare a apărut o maşină din care au coborât alţi jandarmi care au început să-i bruscheze pe yoghini, fără niciun motiv, pentru că nimeni nu se opunea, nimeni nu se arătase agresiv. Eu m-am apropiat să-l filmez pe unul dintre jandarmii care împingea yoghinii. Alt jandarm s-a apropiat prin spate de mine şi mi-a smuls camera video. Cameră profesională, de mii de dolari. Am cerut camera înapoi, mi s-a spus că nu am aprobare să filmez decât în timpul mitingului şi nu îmi returnează nimic. Abia după două săptămâni de plângeri şi audienţe am recuperat camera şi caseta.”

Antena1 difuzează un film de pe caseta furată

Chiar în zilele în care operatorul Dan Dunăre bătea pe la uşi oficiale să-şi recupereze  camera video, la jurnalul de ştiri al Antenei1 s-a difuzat un material care îi acuza pe yoghini că şi-au înscenat percheziţiile şi violenţele din 18 martie 2004. Iar afirmaţiile prezentatorilor erau ilustrate cu imagini din filmul artistic despre simbolurile sabiene: secvenţa arestării celor doi yoghini. 
 „În primele momente am crezut că sunt imagini de pe caseta cu filmul artistic despre simbolurile sabiene, casetă pe care ne-au confiscat-o jandarmii la percheziţia din martie 2004. Dar se auzea vocea mea dând indicaţii de regie pentru actori, indicaţii pentru operator… Mi-am dat seama că materialul prezentat de Antena1 este de fapt un rest de câteva minute, nişte secvenţe brute, cum se spune în limbaj de specialitate, înainte de montajul final al filmului despre simbolurile sabiene. Nu ştiam însă cum ajunseseră aceste secvenţe la televiziune. După ce am recuperat caseta confiscată de jandarmi la mitingul din faţa Guvernului am observat că pe ea se aflau acele secvenţe difuzate de televiziune la ştiri. Rămăseseră din perioada în care lucrasem filmul artistic despre simbolurile sabiene… deşi pe caseta respectivă se mai înregistraseră între timp şi alte filmări, care, evident, ştergeau filmarea anterioară. Totuşi aceste secvenţe rămăseseră spre finalul casetei… supravieţuiseră,” comentează regizoarea Mihaela Creţu. După aproximativ doi ani de zile, raportul Consiliului Superior al Magistraturii relua această acuzaţie: yoghinii şi-au înscenat violenţele de care se plâng, şi-au înscenat brutalităţile din timpul percheziţiilor desfăşurate în 18 martie 2004. Nu jandarmii i-au agresat, nu mascaţii. Yoghinii s-au costumat în uniforme ale forţelor de ordine şi au filmat scene în care bruschează alţi yoghini. Dovada? Materialul difuzat de Antena1.
Urmăriţi în continuare imaginile difuzate la jurnalul de ştiri din 28 februarie 2006:   Logica după care a funcţionat onoratul for al magistraţilor este stupefiantă. Cât de atent au analizat domniile lor materialul cu pricina? Cu câtă bună credinţă au înregistrat detaliile şi le-au intepretat?

„Nu mi-a venit să cred când am citit concluziile legate de povestea cu înscenările. Nu mi-a venit să cred că o asemenea ipoteză invocă drept dovezi imbatabile secvenţele acelea de film nemontate. Cum să înscenăm abuzuri ale forţelor de ordine îmbrăcând un actor, unul singur, într-un costum de miliţian din epoca ceauşistă şi nu de jandarm? Şi nici măcar nu era vorba de un costum ca la carte… Abia am reuşit la vremea când lucram pentru Simbolurile sabiene, abia am reuşit să găsim un chipiu şi o tunică… de altfel fără grade. Cămaşa albastră am împrumutat-o de la cineva, iar chipiul era de pe vremea lui Pazvante…”, îşi aminteşte regizoarea Mihaela Creţu.

Să presupunem totuşi că magistraţii care au acuzat MISA de înscenare au considerat că secvenţele difuzate de Antena1 sunt doar o parte mică din filmul care ar fi înscenat brutalităţile organelor de ordine. Poate şi-au imaginat că aceste secvenţe sunt un fel de încălzire pentru filmarea scenelor cu zeci de jandarmi lovind uşile cu patul puştii şi trântind la podea tineri neînarmaţi, deloc periculoşi, simpli practicanţi yoga. Chiar dacă ar fi înscenat şi filmat un studio MISA aceste scene, cum ar fi fost cu putinţă ca un asemenea film să ajungă la toate televiziunile importante din România? Avea cumva MISA acces la orice canal media? Cum ar fi reuşit MISA să convingă toate televiziunile importante din România să difuzeze cu o rară voluptate şi insistenţă acele imagini, vreme de mai multe zile? Şi mai cu seamă, cum ar fi reuşit MISA şi performanţa de a convinge prezentatorii de ştiri să anunţe că acele imagini sunt surprinse de cameramanii Poliţiei şi Jandarmeriei Române?

Întrebările acestea aşteaptă încă un răspuns de la Consiliul Superior al Magistraturii.

(sfârşit)

Citiţi şi:
Apologia minciunii şi incompetenţei în Notele de Inspecţie ale CSM privind cazul MISA-Gregorian Bivolaru 
Dezvăluiri şocante ale unui angajat al serviciilor secrete privind implicarea autorităţilor în campania împotriva MISA

yogaesoteric
19 aprilie 2010