Aspecte inițiatice esențiale referitoare la translațiile extatice în dimensiunile subtile ale universului astral (II)

de instructor yoga Nicolae Catrina

Citiți prima parte a articolului
 

Aceste meditaţii speciale îi permit adeptului să-şi spiritualizeze deopotrivă trupul şi celelalte corpuri subtile, făcând în felul acesta să fie prezente şi tot mai active în fiinţa sa entităţile divine care corespund, la nivel macrocosmic, diferitelor zone ale trupului său. Astfel, divinităţile celeste (zeii, îngerii de lumină, diferitele puteri divine etc.) vor ajuta atunci yoghinul să „zboare“ (să ascensioneze) fulgerător, într-o anabază (sau translaţie) extatică, dincolo de lumea obişnuită, către divinităţile care populează paradisurile subtile ori celeste. El este îndrumat în aceste călătorii de textele revelate care i-au fost transmise de către Ghidul lui spiritual şi care descriu în detaliu locurile şi formele pe care le va întâlni şi le va vedea, cu ajutorul clarviziunii, în acele tărâmuri subtile. Este foarte important să menţionăm aici faptul că toate aceste tehnici de catalizare a translaţiilor extatice nu au nimic de-a face cu activităţile onirice şi nici cu stările de transă mediumnică. Aceasta înseamnă că nu divinităţile respective pun stăpânire pe el, ci el este cel care le invocă, le face să vină şi să se manifeste în fiinţa sa, sau merge în căutarea lor. Yoghinul este întotdeauna cel care ghidează şi orientează foarte precis „călătoriile“ sau translaţiile extatice ale conştiinţei sale, el cunoscând totodată suficient de exact itinerariile călătoriilor sale subtile, şi din această cauză nu pierde niciodată controlul asupra desfăşurării respectivelor translaţii. Pe de altă parte, aceste călătorii spirituale nu pot fi realizate decât cu ajutorul unei iniţieri şi a unei ghidări competente, care include (în cadrul tradiţiei taoiste) şi diferite „hărţi“ ale lumilor subtile, precum şi anumite talismane care sunt transmise aspirantului de către Ghidul său spiritual şi care îi asigură atât protecţia divină, cât şi integrarea justă, armonioasă, în energiile divine fără de care aceste translaţii extatice ar fi imposibile.

Iniţiatul taoist zboară (se proiectează) dincolo de cele patru mări care delimitează spaţiul lumii materiale, către aşa-numitele regiuni exterioare: tărâmurile neobişnuite de la „capătul“ lumii fizice, care sunt populate cu minunăţii, polii axei lumii, ce sunt locuiţi de diferite entităţi divine, cei patru „stâlpi“ ai Pământului, care sunt guvernaţi de patru împăraţi legendari, cunoscuţi în mitologia chineză sub numele de „Stăpânii celor patru direcţii“. Aceşti patru împăraţi ai direcţiilor cardinale ale spaţiului, la care se adaugă şi împăratul din Centru, sunt în legătură cu cele cinci viscere (ficatul, inima, splina, plămânii şi rinichii) şi cu cele cinci Elemente subtile: Pământul, Apa, Focul, Lemnul şi Metalul, energiile fundamentale care dinamizează întregul Univers şi îi imprimă un anumit ritm evolutiv.

În cadrul acestor metode taoiste, adeptul este antrenat şi pregătit gradat să „vadă“ (să perceapă la nivel subtil, prin clarviziune) din ce în ce mai departe, în fiecare direcţie cardinală, succesiv, munţii, fluviile, plantele, animalele şi divinităţile care populează acele tărâmuri îndepărtate. El ajunge apoi în insulele legendare ale nemuririi, ce sunt situate în marea orientală. Plimbările lui îl conduc şi în munţii cei sacri care delimitează şi mărginesc Pământul şi care sunt în număr de cinci (câte unul în fiecare direcţie cardinală şi Centrul), cel mai celebru şi mai important dintre ei fiind muntele Kunlun, considerat în tradiţia chineză ca fiind axa fundamentală a lumii şi centrul iniţiatic suprem – tărâmul nemuririi spirituale şi al Paradisului ceresc.

Aceste translaţii celeste extatice înspre cele patru colţuri ale lumii sunt însă numai prima etapă a căutării Adevărului Suprem Divin de către iniţiatul taoist. Ele sunt completate de călătoriile sale între Cer şi Pământ, iar apoi de călătoriile sale în stele.

Într-adevăr, practicantul însoţeşte, cu conştiinţa sa îndumnezeită, Soarele şi Luna în cursul lor sideral şi vizitează opririle acestora la „marginile lumii“: „Poarta de aur“ la Est, prin care trece Soarele în prima zi a primăverii, „Palatul YANG-ului universal“ la Sud, care reprezintă locul lui de apogeu, „Puţul occidental“ la Vest, care constituie totodată şi „Poarta Lunii“ şi prin care Soarele trece în prima zi de toamnă (momentul echinocţiului de toamnă) şi, în sfârşit, „Palatul Marelui frig“ la Nord, punctul de apogeu al Lunii. Toate aceste „palate“ sunt în realitate tărâmuri subtile paradiziace de o frumuseţe extraordinară. În Puţul occidental, de exemplu, se spune simbolic că există un copac înalt de patru mii de picioare, ale cărui ramuri acoperă trei mii de li (unitate de măsură folosită in China: 1 li = 0,5 km). El produce fructe şi flori care îl fac să trăiască o întreagă eră cosmică pe cel care se hrăneşte din ele. La baza lui curge „apă de jad“, care îi conferă starea de nemurire celui care bea din ea. Adeptul se hrăneşte astfel din aceste fructe, bea din aceste ape divine şi se scaldă în apa în care împăratul de aici şi toţi nemuritorii vin cu regularitate să se purifice.

Într-un car de nori purpurii, tras de nouă dragoni, cu care cei cinci Împăraţi ai Soarelui şi ai Lunii au venit să-l caute, el zboară către Soarele şi către Luna pe care le descriu textele simbolice ale tradiţiei taoiste. Soarele (Li) este format, se spune, dintr-o materie luminoasă care străluceşte la exterior şi dintr-o substanţă apoasă (fluidă) la interior. El răspândeşte un suflu subtil de culoare roşie, iar razele sale sunt purpurii. În interiorul Lunii (K’an) străluceşte o substanţă apoasă alcătuită din lapis lazuli şi din argint. Lumina ei subtilă este de culoare galbenă, iar razele sale sunt albe. În fiecare dintre aceşti aştri, Împăraţii Soarelui şi Doamnele Lunii păstrează registrele nemuririi şi sunt omologii celeşti ai Împăraţilor de la polii tereştri. Aceste călătorii spirituale (translaţii extatice) pe cei doi aştri sunt însoţite de absorbţia în fiinţa iniţiatului a efluviilor lor luminoase şi ele se încheie într-o apoteoză de lumină, în care întreaga fiinţă a adeptului este adusă la o stare de incandescenţă subtilă (altfel spus, el realizează o adevărată alchimizare şi trans-substanţializare a trupului şi a corpurilor sale subtile). În toate aceste exerciţii, Soarele (Li) şi Luna (K’an) – manifestările fundamentale ale yin-ului şi ale yang-ului – sunt inseparabili unul de celălalt. Acesta este aspectul dual şi complementar, sau acţiunea concertată şi unificată a celor două forţe dinamice esenţiale, care fundamentează şi practicile secrete ce permit realizarea la voinţă a translaţiilor extatice. Soarele şi Luna reprezintă totodată energiile oculte care „măsoară“ întregul Univers – de la ritmul zilelor şi al anotimpurilor la dublul mers determinat de bipolaritatea Universului, care revelează însă mereu şi oriunde, pentru cel iniţiat, coincidenţa beatifică a tuturor contrariilor. Sferele subtile planetare pe care călătoreşte adeptul corespund şi ele celor cinci elemente, celor cinci munţi sacri şi celor cinci viscere. Aceste corespondenţe sunt: Jupiter – Lemn (ca Element subtil) – direcţia Est – anotimpul primăverii; Marte – Foc (ca element subtil) – direcţia Sud – anotimpul verii; Venus – Metal (ca element subtil) – direcţia Vest – anotimpul toamnei; Mercur – Apă (ca element subtil) – direcţia Nord – anotimpul iernii; Saturn – Pământ (ca element subtil) – Centrul direcţiilor cardinale. Sferele subtile planetare mai prezintă fiecare şi un anumit număr de porţi, ce este determinat de numărul atribuit fiecăreia dintre cele cinci direcţii prin care trec razele energiilor subtile planetare şi fiecare este guvernată de către un împărat ce este descris simbolic ca fiind îmbrăcat în culoarea corespondentă elementului fundamental cu care ea este corelată.

Punctul culminant al acestor călătorii spirituale (translaţii extatice) este realizat în sfera subtilă de forţă a constelaţiei Ursa Mare, care este considerată în tradiţia chineză a fi constelaţia cea mai importantă a cerului, ea reprezentând simbolic atât centrul întregului Univers, cât şi unitatea esenţială a acestuia. Ea este formată din nouă stele (numărul nouă simbolizează în tradiţia chineză starea de desăvârşire pe toate planurile), dintre care două nu sunt vizibile decât cu ochiul înţelepciunii sau AJNA CHAKRA în termenii tradiţiei yoghine şi tantrice (altfel spus, deşi ele sunt invizibile vederii fizice, pot fi totuşi percepute prin clarviziune), dar, odată percepute (prin clarviziune), ele conferă o mare longevitate celui care le-a perceput astfel. Constelaţia Ursa Mare este situată, din perspectiva tradiţiei chineze antice, chiar în centrul cerului, exact deasupra muntelui sfânt Kunlun. Pentru înţelepţii taoişti, această constelaţie este reşedinţa Unicului Divin Suprem, a cărui mişcare de rotaţie asigură dinamismul, evoluţia şi ordinea întregii lumi. Direcţiile cardinale, care jalonează mişcarea de rotaţie a deplasării ei de-a lungul anotimpurilor, sunt cele către care se îndreaptă, succesiv, iniţiatul în timpul meditaţiilor de catalizare a translaţiilor extatice. Tărâmul subtil care corespunde la nivel fizic constelaţiei Ursa Mare este în acelaşi timp un loc al judecăţii şi al transcenderii. Un judecător suprem, menţionează tradiţia taoistă, „păstrează aici toate înregistrările acţiunilor – bune sau rele – ale tuturor făpturilor“. În plus, virtuţile exorcizante ale influenţelor subtile specifice constelaţiei Ursa Mare sunt foarte puternice. Din această cauză, adeptul se acoperă simbolic cu stelele ei ca într-o manta, care îl fereşte de toate influenţele rele. Tot ei (constelaţiei Ursa Mare), adeptul îi cere iertare pentru greşelile pe care le-a făcut în trecut, deoarece ea este cea care face ca fiinţele umane să treacă din „registrele“ morţii în cele ale vieţii – sau, altfel spus, să translateze de la moarte la nemurirea spirituală. Constelaţia Ursa Mare mai este considerată, din punct de vedere tradiţional, ca fiind „carul triumfal al Împăratului Universului (Dumnezeu)“. Ea îl transportă pe adept în tărâmurile divine ale nemuririi şi se roteşte cu el în Ceruri, făcându-l să treacă de porţile celeste, care sunt păzite de dragoni zburători, de animale veninoase şi de câte trei mii de uriaşi.

În baza acestor credinţe străvechi, chiar şi în zilele noastre se mai practică ritualul „mersului pe stelele din Ursa Mare“, ritual care îşi are originea probabil în primele secole d.H. şi în care iniţial adeptul chiar păşea, în mod ceremonial, pe stelele constelaţiei, ce erau desenate în prealabil pe o bucată de pânză. Variantele acestei ceremonii sunt numeroase şi destul de complicate. În plus, ea trebuie să fie realizată într-o stare de cât mai mare puritate mentală şi de sacralitate, de calm lăuntric şi de centrare cât mai profundă în vidul inefabil şi misterios al Inimii. Dar, înainte de aceasta, iniţiatul păşeşte în mod ritual pe stelele din Ursa Mare, stele despre care se mai spune tradiţional că emană o tainică „lumină neagră“ către constelaţiile din jur. Ansamblul acestei practici rituale constituie un fel de mers labirintic, la sfârşitul căruia adeptul realizează efectiv o translaţie extatică, în care el se roteşte în vidul beatific median şi „pluteşte apoi pe nori“ (cu alte cuvinte, după ce a intrat mai întâi în starea de vid beatific median, el translatează efectiv în dimensiunile subtile celeste la care aspiră). Acest mers ritual este integrat într-un fel de dans, care va fi realizat în pasul lui „Yu cel Mare“ – fondatorul primei dinastii chinezeşti, ce se va reîncarna la sfârşitul ciclului temporal actual pentru a salva lumea de apele disoluţiei, după ce mai întâi o va străbate în lung şi-n lat, şchiopătând şi târându-şi piciorul în ritmul unei legănări ce induce o anumită stare de transă superioară. Iniţiatul se identifică în felul acesta cu arhetipul marelui înţelept, care ordonează întregul Univers cu ajutorul unei hărţi sacre şi al talismanelor protectoare şi armonizatoare care i-au fost date de către Cer. Pasul de dans care îi poartă numele („pasul Yu“) se realizează începând cu piciorul stâng, dar fără ca vreun picior să-l depăşească pe celălalt. În acest mod, trei paşi vor lăsa nouă urme, trei fiind primul număr YANG, iar numărul nouă (trei la pătrat), ultimul din seria primelor numere (numerele de la 1 la 10), simbolizând desăvârşirea şi starea de plenitudine [pentru mai multă claritate, acest pas de dans ar putea fi schematizat astfel: stângul – dreptul – stângul; apoi iarăşi stângul – dreptul – stângul etc.]

Mersul ritual pe stelele din Ursa Mare a constituit mai întâi obiectul unor practici solitare realizate în camera de meditaţie, iar apoi el a fost integrat în cadrul unei ceremonii spirituale în care joacă un rol foarte important.

O altă tehnică din cadrul tradiţiei taoiste, având efecte relativ similare în ceea ce priveşte catalizarea în fiinţa iniţiatului a translaţiilor extatice, constă în ridicarea acestuia la Cer, însoţit de trei Întemeietori ai lumii, care sunt totodată şi cei trei Suverani divini ce au revelat textele sacre înaintea formării lumii şi ale căror sufluri subtile vitale se află la originea Cerului şi a Pământului. Ei sunt prezenţi în fiinţa umană sub aspectul de Tri-Unitate (sau, cu alte cuvinte, ca o triadă care este în realitate o perfectă şi indisolubilă unitate spirituală, asemeni Sfintei Treimi din tradiţia creştină), fiecare avându-şi reşedinţa (la nivelul fiinţei umane) în câte unul dintre cele trei Câmpuri de cinabru (sau tantien-i) în care sunt realizate transformările alchimice fundamentale pentru atingerea stării de desăvârşire şi de îndumnezeire. În cadrul acestei metode, adeptul trebuie să vizualizeze atât aceste divinităţi esenţiale, cât şi multitudinea de zeităţi protectoare ce veghează şi ajută la desfăşurarea proceselor alchimice, în special în momentele de solstiţiu şi de echinocţiu (momentele cardinale ale traiectoriei Soarelui). Urcând pe o rază de culoare purpurie (purpuriul fiind culoarea Centrului Celest, în timp ce culoarea Centrului terestru este galbenul) care coboară din Cer (şi asigură astfel rolul de punte de legătură), el ajunge, în cele din urmă, până la sfera subtilă a constelaţiei Ursa Mare, Centrul absolut al întregii Manifestări şi poarta esenţială de acces în Împărăţia lui Dumnezeu.

Articol preluat din Caietul taberei yoghine de vacanță Costinești 2011, publicat la Editura Shambala, tipărit la Ganesha Publishing House.

Citiți și:

TAO TE KING – Cartea cărării supremului adevăr (I) 
Din tainele Iluminării spirituale
Reînvierea marelui yoghin Sri Yukteswar şi revelaţiile sale uluitoare (2)

yogaesoteric
12 ianuarie 2016