Aspecte mai puţin cunoscute referitoare la Confucius – Filosofia celor şase virtuţi, care corespund totodată unor importante atribute dumnezeieşti

 

De peste 2000 de ani, învăţatul Confucius (551-497 î.hr.) marchează cultura chineză cu amprenta sa unică. Cine a fost acest om și care este esența gândirii sale?

 
Confucius este adesea citat alături de părinții marilor religii. Unele dintre afirmațiile sale pline de înţelepciune i-au creat imaginea de om credincios care urma voința Cerului, în timp ce altele îl prezintă ca pe un gânditor cu picioarele bine ancorate în pământ. Cu toate acestea, Confucius nu consideră indispensabilă credința într-un zeu pentru a ne cultiva calităţile umane esenţiale, ceea ce pentru el era scopul principal al vieții. Dimpotrivă, el considera că a ne pune întreaga încredere în forțele superioare, fără a acţiona însă într-un mod practic şi integrat, ar putea chiar să frâneze această aspirație: „Nu merităm să ajungem în Cer dacă nu ne purtăm omenos cu semenii noştri”. „Auziți ceva care să vină de la Cer? Și totuși cele patru anotimpuri își urmează cursul; în viață totul apare atunci când trebuie.”

Într-adevăr, în tradiţia chineză se pune accentul pe existenţa unui principiu unic, absolut numit Tao, care se află la originea întregii manifestări, pe care o infuzează și o animă clipă de clipă. Confucius a conceptualizat și noțiunea de Cer, pe care o descria ca pe una dintre forțele polare fundamentale ale Universului.

Învățătura lui Confucius, unul dintre primii învăţaţi care au structurat doctrina exoterică a tradiţiei chineze, a fost transmisă de către discipolii săi prin lucrarea Analectele, care este o adevărată sursă de inspirație pentru întreaga umanitate. Aceste rostiri, care au fost comentate adeseori de învățați de-a lungul timpului, descriu arta de a trăi călăuziți de şase virtuți esenţiale, pe care putem să le punem în corespondenţă cu unele atribute dumnezeieşti: compasiunea divină, respectul față de cei în vârstă, dreptatea, devotamentul, buna înţelegere între părinți și copii, între stat și cetățeni. Confucius considera că dacă toți oamenii ar urma această artă de a trăi, pacea s-ar putea instala în întreaga lume. Însă el era conștient de faptul că procesul de transformare a omenirii este unul îndelungat, fiind marcat de perioade de progres și de regres. El credea că este important să învățăm din erorile pe care le comitem, pentru a putea continua să evoluăm. „Cea mai mare glorie nu este să nu cazi niciodată, ci să te ridici după fiecare cădere”, spunea el.

Un bun exemplu

Confucius își ilustra învăţătura folosind pilde şi analogii semnificative. Astfel, el spunea că atunci când căutăm sensul vieții trebuie să ne lăsăm ghidați de propria noastră experiență, care „este asemenea unei lanterne legate la spate și care luminează doar drumul deja parcurs”.

K’ung-fu-tzu – al cărui nume a fost ulterior adaptat de către traducătorii occidentali, devenind astfel Confucius – s-a născut în anul 551 î.Hr. în statul Lu din nordul Chinei. Grație reputației sale de profesor, filosof și expert în comentarea textelor clasice, este numit ministru al justiției. Aceasta este o ocazie pentru el de a supune probei vieții toate convingerile proprii (de exemplu, prevenirea criminalității și a decadenței morale printr-o educație mai bună și prin integritatea conducătorilor). Confucius considera că puterea exemplului este esențială, fiind mult mai importantă decât cele mai iscusite discursuri. El afirmă în acest sens: „Spune-mi și am să uit; arată-mi și am să țin minte”. Această perioadă politică este probabil cea mai edificatoare, însă este, de asemenea, și cea mai dificilă perioadă a vieții sale. Idealist și mare apărător al umanității, Confucius a trăit într-una din perioadele cele mai obscure ale istoriei chineze, aceea a statelor combatante, în care fiecare stat revendica stăpânirea asupra întregului teritoriu chinez. În ciuda tuturor eforturilor sale de a combate fărădelegea prin amenzi, pedepse, reabilitări, statul Lu nu a scăpat de război, de corupție și de anarhie, care a cuprins întreaga țară. În cele din urmă, Confucius s-a văzut nevoit să accepte ideea că menținerea ordinii într-un stat este imposibilă dacă guvernul nu oferă un model bun de urmat.

Aspecte mai puţin cunoscute referitoare la Confucius – filosofia celor şase virtuți care corespund, totodată, unor importante atribute dumnezeieşti

Peregrinări

Confucius a decis să nu renunțe, ci să caute mai degrabă alte moduri de a-și pune în practică viziunea privind instaurarea unui climat de pace socială. El spunea: „A ști ce este corect și a nu aplica denotă o mare lipsă de curaj”. Confucius a decis astfel să dea dovadă el însuși de curaj și a renunțat la funcția de ministru înainte de a-şi părăsi ţinutul natal, în anul 497 î.hr., fără să știe ce îi rezervă viitorul. Timp de 13 ani, Confucius a străbătut mai multe țări, însoțit de un grup de învăţăcei, oferindu-le învățătura sa prinților și regilor pe care îi întâlnea în cale. Privind în urmă, acest proiect a fost un eşec, dar la urma urmei, ce este un eşec? Pentru Confucius, era mai degrabă o lecţie importantă de viaţă. Puterea de convingere nu îi lipseşte. Din păcate, multe personalități ale vremii care au fost dispuse să îi asculte punctul de vedere şi-au pierdut bunăvoinţa atunci când Confucius le-a pus în evidenţă defectele şi necesitatea de a se perfecţiona moral, pentru a putea da un bun exemplu. Membrii micului grup de învăţăcei ai lui Confucius s-au văzut nevoiți să ia de fiecare dată drumul pribegiei, fără niciun ban, dar îmbogăţiţi cu o nouă lecţie de viață: „Este bine să fii sincer, dar este mai delicat să fii cinstit”.

Confucius a avut intenţia înființării unei şcoli proprii

Anii de peregrinări nu au fost uşori pentru Confucius şi pentru învăţăceii săi. Cu toate acestea, el a ales o viaţă plină de privaţiuni, de umilinţe şi de incertitudini în locul unei cariere confortabile şi sigure: „Dragonul se hrăneşte şi înoată în apă pură, chishou (un alt animal mitologic) se hrăneşte în apă pură, dar înoată în apă tulbure, în timp ce peştele înoată şi se hrăneşte în apă tulbure. Nu am atins nivelul dragonului, dar nici nu m-am coborât la cel al peştelui. Poate că sunt un chishou?” Din păcate, intervenţia sa în viaţa conducătorilor imorali l-a plasat în ape tulburi, dar el a interpretat această situaţie ca pe o vocaţie pe care nu o putea refuza.

În anul 485 î.hr., Confucius s-a reîntors în statul Lu cam dezamăgit, dar şi foarte hotărât. Deşi ajunsese să nu le mai inspire încredere deţinătorilor puterii, era, în schimb, foarte popular printre oamenii de rând. Confucius însuşi şi-a pus speranţa în cei tineri, care nu erau corupţi, megalomani sau avizi după putere. El vedea în tineri o speranţă pentru viitor şi considera că are nevoie de ei pentru a-şi îndeplini ultimul mare proiect: crearea unei şcoli în care viitorii lideri, funcţionari şi diplomaţi să poată fi educaţi în etica şi morala confucianistă, în pedagogie, filosofie şi arte frumoase.

Moştenirea spirituală a marelui înţelept Confucius

După moartea lui Confucius, învăţăceii săi i-au reunit opera într-o antologie numită LUNYU, cunoscută astăzi sub numele Analectele. Ea conţine o selecţie de rostiri ale lui Confucius, unele anecdote şi convorbiri pe care le-ar fi avut cu învăţăceii săi. Caracterul firesc al acestor convorbiri este remarcabil. Confucius nu a pretins niciodată că ar fi dobândit înţelepciunea. El urmărea doar să-i ajute pe discipolii lui să ajungă la concluzii proprii. „Fiecare adevăr are patru laturi: ca profesor, îţi ofer una dintre ele, şi este datoria ta să le găseşti pe celelalte trei”, spunea el. Confucius se considera, la rândul său, un elev la şcoala vieţii: „Adevărata cunoaştere este să ne dăm seama de mărimea ignoranţei noastre”. El considera, de asemenea, foarte important să îi lăsăm şi pe ceilalţi să vorbească: „Dacă omul are două urechi şi doar o gură, aceasta este pentru a asculta de două ori mai mult decât vorbeşte”. Totodată, Confucius afirma: „Omul superior este cel care îşi pune întâi cuvintele în practică, şi apoi vorbeşte conform acţiunilor sale.”

Marea sa compasiune, eforturile pentru transformarea în bine a lumii, modestia, optimismul său proverbial, credinţa în bunătatea fundamentală a fiinţei umane, atitudinea sa critică față de autorităţi, toate acestea sunt indicii ale faptului că a luat foarte în serios cele şase virtuţi pe care urmărea să le transmită celorlalţi. Şi totuşi, următoarele cuvinte sunt un indiciu că îi mai rămăseseră destule de împlinit pentru a ajunge la desăvârşirea virtuţilor: „La 15 ani, eram preocupat numai de studiu. La 30 de ani, încă mă perfecţionam din acest punct de vedere. La 40 de ani, nu mai aveam nicio incertitudine. La 50 de ani, cunoşteam cuvântul celest. La 60 de ani înţelegeam, fără a fi nevoie să reflectez, tot ceea ce urechea mea auzea. La 70 de ani, urmând dorinţele inimii, nu încălcam nicio regulă.”

Cele şase virtuţi sau principii fundamentale din învăţătura lui Confucius reflectă, fiecare, anumite atribute dumnezeiești

În Analectele lui Confucius, cele şase virtuţi sau principii fundamentale după care trebuie să se ghideze fiinţa umană care aspiră la desăvârşirea morală sunt numite REN, XIAO, YI, LI, CHUNG şi CHU. După cum ştim cu toţii, calităţile şi virtuţile fiinţei umane sunt, de fapt, reflectări ale atributelor dumnezeieşti în Universul lăuntric al făpturii omeneşti, care a fost creată „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Fiecare dintre atributele dumnezeieşti este caracterizat de existenţa unei energii subtile sublime distincte ce prezintă o anumită frecvenţă de vibraţie, care nu se modifică niciodată.

Virtutea sau principiul REN reflectă Atributul Dumnezeiesc al Bunăvoinţei Dumnezeieşti şi Atributul Dumnezeiesc al Generozităţii Dumnezeieşti

Printre interpretările ideogramei REN, cea mai frecventă este aceea populară că ea simbolizează modul în care două fiinţe umane ar trebui să se comporte una cu cealaltă. REN este în mod obişnuit tradusă prin bunăvoinţă, generozitate, omenie, altruism. Pentru Confucius, virtutea REN poate fi exemplificată prin interacţiunea dintre copilul neajutorat şi părintele grijuliu, care este în opinia lui relaţia interumană cea mai plină de emoţie. În consecinţă, putem afirma că virtutea sau principiul REN reflectă într-un anume mod atât Atributul Dumnezeiesc al Bunăvoinţei Dumnezeieşti, cât şi Atributul Dumnezeiesc al Generozităţii Dumnezeieşti.   

Virtutea sau principiul XIAO reflectă Atributul Dumnezeiesc al Respectului Dumnezeiesc şi Atributul Dumnezeiesc al Armoniei Dumnezeieşti

În confucianism, XIAO corespunde atitudinii de ascultare, devoţiune şi grijă faţă de părinţii şi vârstnicii familiei, care este temelia comportamentului moral individual şi al armoniei şi stabilităţii sociale. Confucius a ridicat virtutea sau principiul XIAO la rangul de precept moral, afirmând că acesta constituie fundamentul lui REN. Totodată, XIAO constă în a pune nevoile părinţilor şi ale celor în vârstă înaintea nevoilor proprii, a nevoilor soţiei şi copiilor, dar nu se reduce la simpla ascultare, ci înseamnă totodată respect şi deferenţă. În consecinţă, putem afirma că virtutea sau principiul XIAO reflectă într-un anume mod atât Atributul Dumnezeiesc al Respectului Dumnezeiesc, cât şi Atributul Dumnezeiesc al Armoniei Dumnezeieşti.

Virtutea sau principiul YI reflectă Atributul Dumnezeiesc al Responsabilităţii Dumnezeieşti şi Atributul Dumnezeiesc al Cinstei Dumnezeieşti

Sfera de semnificaţie a principiului YI include sensurile de dreptate, cinste, loialitate, iar semnificaţia intrinsecă a acestuia este aceea că fiinţa umană poate şi trebuie să facă sacrificii în numele dreptăţii şi loialităţii. Ideograma specifică a acestui principiu mai include sensul de capacitate de a recunoaşte ceea ce este bine şi drept şi ceea ce este necesar să fie făcut. În consecinţă, putem afirma că virtutea sau principiul YI reflectă într-un anume mod atât Atributul Dumnezeiesc al Responsabilităţii Dumnezeieşti, cât şi Atributul Dumnezeiesc al Cinstei Dumnezeieşti.    

Virtutea sau principiul LI reflectă Atributul Dumnezeiesc al Ritmului şi Atributul Dumnezeiesc al Legilor Divine Fundamentale

Cel mai adesea, principiul Li este interpretat în sensul de rituri religioase, principii morale şi reprezintă în acest sens ansamblul convenţiilor şi regulilor care guvernează relaţiile dintre indivizi şi viaţa în societate. Principiul LI ghidează fiinţa umană atât în respectarea îndatoririlor ei sociale (respect, toleranţă, iertare, devotament, stăpânire de sine), cât şi în împlinirea îndatoririlor sale către fiinţele superioare (cultul divinităţilor şi al strămoşilor). În consecinţă, putem afirma că virtutea sau principiul LI reflectă într-un anume mod atât Atributul Dumnezeiesc al Ritmului Dumnezeiesc, cât şi Atributul Dumnezeiesc al Legilor Divine Fundamentale.

Virtutea sau principiul CHUN-TZU reflectă Atributul Dumnezeiesc al Perfecţiunii Dumnezeieşti

Principiul CHUN-TZU ilustrează modelul fiinţei umane desăvârşite, care nu are nevoie de nimic pentru ea însăși, și care se pune cu abnegaţie la dispoziția celorlalți, fără a aștepta vreo răsplată. Ființa umană care urmăreşte să asimileze virtutea CHUN-TZU este îndeajuns de inteligentă pentru a întâmpina fără frică orice încercare cu care se confruntă. Ea își ascultă inima şi împărtăşește cu ceilalţi propriile sale reușite. În consecinţă, putem afirma că virtutea sau principiul CHUN-TZU reflectă într-un anume mod Atributul Dumnezeiesc al Perfecţiunii Dumnezeieşti.

Virtutea sau principiul CHI reflectă Atributul Dumnezeiesc al Integrității Dumnezeieşti

Confucius vorbea despre necesitatea menținerii bunelor relaţii şi a respectului între copii şi părinţi, dar şi între cetăţeni şi stat, care corespunde respectării principiului CHI. În toate circumstanţele este important să ne cunoaştem locul în sânul familiei, al comunităţii sau al societăţii, să ne cunoaştem rolul şi să adoptăm o atitudine adecvată şi divin integrată în toate acţiunile noastre. În consecinţă, putem afirma că virtutea sau principiul CHI reflectă într-un anume mod Atributul Dumnezeiesc al Integrităţii Dumnezeieşti.

Articol preluat din Programul Taberei yoghine de vacanţă Costineşti 2015, vol.1, publicat de Editura Shambala, tiparit de Ganesha Publishing House.

Citiţi şi:

Yama şi niyama în lumina legii rezonanţei

Revelarea în universul nostru lăuntric a stării de îndumnezeire plenară și profundă

Lao Tse şi profunzimea divină a înţelepciunii sale

 

yogaesoteric
7 octombrie 2015