Aspecte privind amoralitatea Codex-ului Alimentarius (partea a patra)
de Ingrid Vornicu
Citiţi aici partea a treia a articolului
Vorbeam în partea a treia despre faptul că acest Codex Alimentarius permite folosirea pe scară largă a antibioticelor (în tratarea animalelor de hrană, etc). A antibioticelor de sinteză… ATENŢIE!
Există o diferenţă enormă între antibioticele de sinteză (pastilele, prafurile, soluţiile injectabile, etc.) şi antibioticele naturale (printre care enumăr doar câteva: usturoiul, propolisul, echinaceea, cimbrul, busuiocul, pelinul… Lista continuă. Există, efectiv, mii de plante medicinale cu efecte antibiotice viguroase, unele dintre ele mult mai puternice decât cele ale antibioticelor de sinteză sau semisinteză, iar trei dintre ele sunt chiar usturoiul, echinaceea şi propolisul, care împreună cu toată pleiada de plante medicinale, profund binefăcătoare, vindecă în mod natural şi fără efecte secundare, practic orice boală! Nu degeaba se spune că „Dumnezeu a creat câte o plantă pentru fiecare boală!”
Iniţial am vrut să abordez subiectul pe larg în acest articol, dar studiind mai profund problema, am realizat ca subiectul este atât de amplu, încât va trebui să îl detaliez într-un articol viitor.
Deocamdată, mă voi rezuma la câteva aspecte esenţiale care sunt, voit sau nevoit, evitate, însă obiective şi uşor de verificat.
La data de 9 martie 1999, un grup de asociaţii, Centrul pentru Ştiinţă în Interesul Public (Center for Science in the Public Interest), Fundaţia pentru Apărarea Mediului (Environmental Defense Fund), Trustul privind Nutreţul pentru Animale (Food Animal Concerns Trust), Grupul de Cercetare pentru Sănătatea Cetăţenilor (Public Citizen’s Health Research Group) şi Uniunea Oamenilor de Ştiinţă Îngrijoraţi (Union of Concerned Scientists) a înaintat Departamentului pentru Sănătate şi Servicii Umane al SUA (HHSD) şi Administraţiei pentru Alimente şi Medicamente a SUA (FDA) o petiţie în care se cerea abrogarea aprobării de către FDA a folosirii subterapeutice a antibioticelor de uz uman la animalele pentru hrană (documentul poate fi studiat aici: http://www.edf.org/documents/869_Abr.pdf şi mă voi referi la el în detaliu într-un articol viitor).
Pe 24 martie 2009, Reuters, referindu-se la proiectul de lege (http://www.opencongress.org/bill/111-h1549/show şi http://thomas.loc.gov/cgi-bin/query/z?c111:H.R.1549: – aflat, din câte ştiu, încă în discuţie), cu referire la interzicerea folosirii neterapeutice (adică fără ca animalele să fie bolnave) a antibioticelor la animalele de hrană, cita un pasaj din studiul Uniunii Oamenilor de Ştiinţă Îngrijoraţi (http://www.reuters.com/article/idUSTRE52N4OH20090324):
„An estimated 70 percent of all antibiotics sold in the United States go toward healthy livestock […]”
Traducere:
„Un procentaj de 70% din toate antibioticele vândute în Statele Unite merg la animale de hrană sănătoase[…]” [sublinierea autoarei]
Pentru cei care nu ştiu ce se petrece atunci când iei antibiotice aiurea în tramvai, doar ca să te afli în treabă, este necesar să precizez că sistemul imunitar slăbeşte cumplit, iar rezistenţa la diversele atacuri infecţioase devine minimă. Sunt deja multe studii care atestă acest lucru şi la care, aşa cum am mai spus, mă voi referi în viitor, într-un alt articol. Deocamdată, mă voi raporta chiar la experienţa voastră personală.
Dacă de-a lungul existenţei, aţi luat vreodată antibiotice, presupun că vă amintiţi ce miros puternic şi specific de medicamente avea urina voastră în urma tratamentului medicamentos. Ei bine, atunci când un om sau animal se află sub un tratament medicamentos, mai ales unul de lungă durată (şi nu neapărat cu antibiotice), substanţele chimice respective – fiind lipsite, din pricina rafinării de tip industrial, de acele elemente vitale care ar permite prelucrarea lor de către organism – impregnează ţesuturile şi fluidele corporale, afectând şi zone din organism unde prezenţa acelor substanţe chimice nu era necesară şi, în cele din urmă, afectând grav sănătatea şi chiar mintea şi comportamentul. Acestea sunt numitele efecte adverse sau secundare, care sunt de obicei acceptate, deoarece, chipurile, beneficiile medicamentului sunt mai mari decât riscurile.
Aceste efecte adverse, în cazul antibioticelor, iau de multe ori forma unei agresivităţi amplificate a persoanei aflate sub tratament (aspect foarte puţin sau deloc cunoscut), dureri de cap, ficat, stomac, rinichi, ameţeală, greaţă, reacţii alergice precum fotodermatoza şi şocul anafilactic (şoc asemănător atacului de cord – n. a.), infecţii fungice ale gurii, ale tractului digestiv, vaginale şi anale (candidoze, în special), pietre la rinichi, coagulări sangvine anormale, afecţiuni ale sângelui, surzenie etc. Lista poate continua.
Altfel, aceste medicamente sunt dătătoare de sănătate! (Sic!)
Revenind, dacă urina poate căpăta un miros atât de puternic, din pricina impregnării acestor medicamente în ţesuturile şi fluidele corporale, imaginaţi-vă ce gust şi ce miros au carnea şi laptele acestor biete animale, aflate permanent sub un astfel de tratament!. Ca să nu mai spun de încărcătura subtilă negativă dată de starea permanentă de rău pe care aceste animale o trăiesc. Pentru ca sărmanele nu au gură să spună şi, dacă nu spun, nu le crede nimeni.
La oameni, alăptarea este interzisă dacă mama urmează un tratament medicamentos. Dacă aceste medicamente se transmit în laptele mamei, ce vă face să credeţi că ele nu se pot transmite şi în laptele animalelor, lapte pe care îl bem, ca să nu mai spun de carnea lor, pentru consumatorii de carne. Aici intervin aditivii alimentari, pe care corporaţiile îi iubesc atât de mult şi cu care ne otrăvesc în mod constant, aditivi care fac ca mirosurile, gusturile şi culorile neplăcute să dispară, dând impresia consumatorilor naivi că sunt proaspete şi bune.
Redau mai jos un film documentar, Alimentaţie SA, în care se poate vedea clar în ce fel sunt „manevraţi” (ca să nu spun manipulaţi) oamenii, animalele şi produsele obţinute din animale, în industria alimentară.
Cred că acest film spune destule! Şi cred, de asemenea, că argumentele pe care le-am expus până acum, deşi constituie doar un preambul, sunt suficiente ca să se înţeleagă de ce consider Codex-ul Alimentarius, nociv pentru sănătate! Iar dovezile textuale care mi-au tot fost cerute de-a lungul timpului le-am tot expus în acest articol şi voi continua şi în articolele viitoare!
5. Ce şanse cred că are o asemenea petiţie? Multe! Nu neapărat ca act juridic, cât ca şi act informativ!
Sincer, când am iniţiat petiţia m-am gândit că trebuie să fac cumva ca oamenii să afle şi se opună.
„Opresiunea se bazează pe lipsa de reacţie”
Se pare că aceasta se aşteaptă de la noi. Să stăm ca nişte oiţe cuminţi şi să mâncăm ce ne pun ei în farfurie… să ne obişnuim cu ideea că suntem sclavi. Iar aceste acţiuni de manipulare sunt atât de insidioase şi de perverse, încât marea majoritate a oamenilor nici măcar nu îşi dau seama de ele, şi pe zi ce trece cad tot mai mult în plasa „lor”.
Dacă îmi permiteţi o figură de stil, toate aceste legislaţii şi regulamente şi reglementări seamănă cu legarea pe furiş, la modul insidios, şerpesc, a unei fiinţe, care pentru „ei” e prea puternică, ca să fie lăsată liberă.
Este ca şi cum i-ar pune omului o lesă lungă… La început va protesta viguros, dar văzând că totuşi libertatea lui nu pare să fie îngrădită, şi că are oareşce libertate de mişcare, se va obişnui cu lesa şi ideea. Apoi, într-o dimineaţă, se va trezi şi va descoperi ca lesa lui este ceva mai scurtă şi ceva mai groasă şi va protesta iar, dar ceva mai firav, pentru ca vor fi dulăi în jurul lui care îl vor minţi că este totuşi liber să facă ce vrea! Şi nu i se va părea, încă, chiar atât de periculos… Iar după o vreme se va obişnui cu ideea şi cu noua lesă. Şi tot aşa, lesa se va scurta pe zi ce trece, peste noapte, iar cuşca se va strâmta, până ce, într-o zi, se va trezi legat la stâlp cu un lanţ gros cât mâna, descoperind ca libertatea lui s-a dus pe apa Sâmbetei şi nu mai poate face nimic. Era o vreme când protestând şi luptând pentru libertatea lui ar fi putut rupe lanţul şi opri acea grozăvie!
Dacă ne obişnuim să tăcem, vor face ce vor dori cu noi şi Matrix, 1984, Equilibrium şi celelalte filme care multora le par nişte fantezii vor deveni realitate! O mulţime de oi este uşor de controlat! De aceea zic: „Mai bine doi ani leu, decât o mie de ani oaie”!…
Sincer, de multe ori mi-am pus problema şi am fost întrebată ce putem face împotriva acestor rele care tot vin şi par să nu se mai termine. Acum, la mai mult de un an de la iniţierea petiţiei pot să răspund la această întrebare:
Ce putem face?
Putem SĂ NE INFORMĂM!
Informaţia este vitală!
Şi nu din perspectiva că informaţia este putere, aşa cum o consideră „ei”, pentru că o pot folosi împotriva celor pe care vor să îi şantajeze să le facă jocurile… NU!
Este vitală datorită posibilităţii ei de proliferare LA NIVELUL CONŞTIINŢEI PLANETARE, proliferare care, odată atinsă masa critică de fiinţe umane care ştiu adevărul, poate genera un salt în conştiinţă la nivel planetar.
Am întâlnit această idee la început în lucrările SF, apoi am aflat de Teoria Câmpurilor Morfice sau Teoria Morfogenetică, de Efectul celei de-a Una Suta Maimuţe şi de egregori (nu intru acum în amănunte; pentru cei nefamiliarizaţi cu aceste aspecte, există aceste două surse în limba română care sunt destul de complete şi pe care le puteţi studia ca să înţelegeţi la ce mă refer: http://www.lucratorul-in-lumina.com/Forum/viewtopic.php?t=414&sid=a8133ecf303526792d859befbbd650d4 şi http://www.hanuancutei.com/forum/content/Dincolo-de-Ratiune/9421/Campuri-Morfice/)
Într-o exprimare foarte simplă, dacă nu chiar simplistă, ideea este că tot ceea ce privim, simţim, gândim, auzim, este vehiculat din şi prin noi la nivelul câmpului de conştiinţă planetar. Iar gândurile şi simţirile noastre luminează sau întunecă această conştiinţă, în funcţie de numărul celor care gândesc sau simt anumite lucruri. O stare de profundă comuniune a simţirilor şi gândurilor profund benefice ale oamenilor poate salva această planetă de răul care ne este pregătit. O stare de cunoaştere a adevărului, poate anihila orice tentativă de control din partea „lor”.
Ştiu că pentru unii poate părea greu de înţeles, dar acesta este motivul pentru care „ei” se tem atât de mult de aflarea adevărului, şi se străduiesc să ne ţină în întuneric (ca pe găinile de crescătorie puse la îngrăşat, dacă este întuneric, ele nu opun rezistenţă!).
Pentru că „ei” ştiu că mintea umană, la ora aceasta este cea mai puternică armă şi cel mai puternic remediu. În special, minţile unor mase mari de oameni la un loc.
De aceea există această bătălie permanentă pe minţile oamenilor, această „foame” a lor de control la nivel mental şi de aceea se străduiesc „ei” şi investesc atât de mult în prostirea fiinţelor umane cu hrană otrăvitoare, emisiuni de radio şi televiziune intoxicante (o sursă excelentă de înţelegere este chiar acest articol: /moved_content.php?lang=RO&item=6277), chemtrails (/moved_content.php?lang=RO&item=6303), aparatură psihotronică, etc… toate aceste acţiuni se fac pentru adormirea minţilor oamenilor şi conştiinţelor lor şi anihilarea în acest fel a posibilităţilor oamenilor de a se apăra şi salva această planetă, prin forţa minţii (şi nu numai)!
Nu întâmplător, în 1991, la Baden-Baden, Germania, David Rockefeller a spus exultând: „Suntem recunoscători ziarelor Washignton Post, New York Times, Time Magazine, precum şi altor mari publicaţii ai căror directori au participat la întrunirile noastre şi şi-au respectat promisiunile de discreţie timp de aproape 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi să ne dezvoltăm planul pe care îl avem pentru această planetă, dacă am fi fost subiectul luminilor strălucitoare ale publicităţii de-a lungul acestor ani. Dar, acum, lumea este mai complexă şi pregătită pentru un marş către un guvern mondial…” (sublinierile au fost adăugate).
„Ignoranţa voastră este puterea lor!”
De aceea spun: INFORMAŢI-VĂ!… CITIŢI ŞI DAŢI MAI DEPARTE!
(va urma)
Citiţi şi:
Majoritatea medicamentelor sunt de fapt otrăvuri periculoase
Modalităţi de influenţare de la distanţă a psihicului fiinţei umane
yogaesoteric
16 iunie 2010