Aspecte privind amoralitatea Codex-ului Alimentarius (prima parte)

de Ingrid Vornicu

„Lumea nu va fi distrusă  de cei care fac rău,
ci de aceia care îi privesc şi refuză să intervină.”

Albert Einstein

1. Codex Alimentarius ≠ DREPTURILE OMULUI

Partea I

Când administratorii acestui site au avut deosebita amabilitate de a-mi oferi posibilitatea de a publica, aici, articole despre Codex Alimentarius, m-am simţit onorată şi m-am bucurat foarte mult, deoarece ştiu că acest site este unul dintre cele mai bine informate şi citite site-uri de pe Internet şi le mulţumesc încă odată pentru şansa de a informa cât mai mulţi oameni despre grozăviile care ni se pregătesc şi de a răspunde la anumite întrebări care mi s-au pus de-a lungul timpului.

De când am iniţiat petiţia împotriva Codexului (http://www.petitieonline.ro/petitie-p61682048.html), am tot fost întrebată ce formare profesională am, ce interes am şi pe cine reprezint, de ce mă deranjează pe mine Codexul, şi încă atât de tare încât să încep o campanie împotriva lui, de ce cred că acest Codex este periculos şi „nociv pentru sănătate”, ce şanse cred că are o asemenea petiţie şi, mai ales, ce dovezi textuale am în ceea ce priveşte intenţiile Codexului, aşa cum sunt ele atacate de criticii săi, printre care am onoarea să mă număr.

Răspunsurile sunt relativ simple:

1. Formarea mea profesională nu este importantă, pentru că nu trebuie să fii om de ştiinţă şi să fi trecut pe la cinci facultăţi ca să poţi recunoaşte crimele împotriva umanităţii! Nu ne trebuie decât un pic de bun simţ şi un pic de vigilenţă!

2. Reprezint interesul pe care îl am ca să mănânc sănătos şi curat şi să-mi păstrez drepturile şi puterile discreţionare [Puteri discreţionare – 1. care acţionează, se exercită aşa cum consideră cineva, fără a fi prevăzut şi îngăduit de lege; care are prin lege întreaga libertate de acţiune. 2.puteri date unei autorităţi de a lua măsurile pe care le socoteşte necesare în anumite împrejurări şi în afara legii – DEX  (Definiţia 1 se referă, în principiu, la drepturile individului, definiţia 2 se referă la Codex (n. a.)] în ceea ce priveşte viaţa, trupul, mintea şi sănătatea mea! Ca nativă în zodiac Taur şi vegetariană cu ştate vechi [îmi displace profund ideea de a consuma cadavre – ştiu că sună nu ştiu cum, dar e perfect adevărat: din momentul întreruperii proceselor vitale – din motive naturale, sau de mâna omului – vaca, porcul, găina etc., devin cadavre (n. a.)], pentru mine hrana este unul dintre cele mai importante aspecte ale vieţii. La urma urmei, suntem şi devenim ceea ce mâncăm şi, din momentul în care am citit primul articol despre Codex, chiar pe acest site, am simţit clar că trebuie să iau atitudine împotriva acestei noi dictaturi, despre care se afirmă cu impertinenţă că este spre binele consumatorilor!

3. Mă deranjează Codexul, şi încă atât de tare, deoarece ÎNCALCĂ DREPTURILE OMULUI!

În cartea sa Conspirators Hierarchy – The Committee of 300 (Ierarhia conspiratorilor – Comitetul celor 300), Dr. John Coleman, psiholog şi fost ofiţer de informaţii britanic, scrie: „At least 4 billion „useless eaters” shall be eliminated by the year 2050 by means of limited wars, organized epidemics of fatal rapid-acting diseases and starvation. Energy, food and water shall be kept at subsistence levels for the non-elite, […] until the world’s population reaches a manageable level of 1 billion…”  (Traducere: „Cel puţin 4 miliarde de „mâncători nefolositori” vor fi eliminaţi până în anul 2050, prin intermediul războaielor limitate [războaie de uzură, de slăbire a duşmanului, în care beligeranţii nu angajează toate resursele pe care le au la îndemână şi ale căror obiective nu vizează înfrângerea totală a duşmanului. (n. a.)], epidemiilor organizate, de boli cu acţiune rapidă şi foametei. Energia, hrana şi apa vor fi menţinute la niveluri de subzistenţă pentru non-elită, […] până când populaţia lumii va ajunge la un nivel manevrabil de 1 miliard…”

Nu trebuie să fii un geniu ca, citind informaţiile despre Codex care se găsesc peste tot pe Internet (şi pe care mă voi strădui să le analizez în articolele următoare) şi vizionând diversele conferinţe ale Dr. Rima Laibow, Ian Crane etc., să îţi dai seama că acest Codex este parte a planului straniu descris de Dr. John Coleman, precum şi de mulţi alţii.

 
 
Acest Codex Alimentarius, progenitură monstruoasă a straniului „cuplu” format de OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) [în limba engleză, WHO – World Health Organization (n. a.)] şi OAA a ONU (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Organizaţiei Naţiunilor Unite) [în limba engleză, FAO – Food and Agriculture Organization of the United Nations Organization (UN sau UNO) (n. a.)], cuplu „năşit” de ONU şi Big Pharma [trustul mondial al chimiei farmaceutice, format din marile corporaţii farmaceutice mondiale, care se străduiesc să taie accesul consumatorilor la orice metode naturale de menţinere şi de refacere a stării naturale de sănătate (n. a.)], şi devenit ulterior un oribil ménage à trois, prin implicarea insidioasă a OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului) [în limba engleză, WTO – World Trade Organization (n. a.)], care a adoptat şi foloseşte Codexul ca reguli de referinţă pentru arbitrajul comercial, forţând statele membre să adopte Codexul în detrimentul şi cu încălcarea legislaţiei interne şi a sănătăţii şi drepturilor cetăţenilor acestor state, acest Codex, spuneam, încalcă exact acele drepturi stipulate şi întărite în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la 10 Decembrie 1948, în cadrul Adunării Generale a aceleiaşi ONU de care vorbeam mai sus (aşa cum se poate vedea chiar pe site-ul Centrului de Informare ONU pentru România:
http://www.onuinfo.ro/documente_fundamentale/declaratia_drepturilor_omului/)!

Reproduc mai jos părţi din această declaraţie pentru a putea sublinia mai uşor şi comenta încălcările Drepturilor Omului de către Codex Alimentarius. Comentariile acestea nu au pretenţia de a fi exhaustive sau perfect logice; ele reprezintă raţionamentul meu simplu şi opinia mea sinceră în ceea ce priveşte încălcarea Drepturilor Omului de către Codex.

Preambul

Considerând că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,

Considerând că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvântului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor,

Considerând că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revolta împotriva tiraniei şi asupririi,

Considerând că este esenţial a se încuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni,

Considerând că în Cartă popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi că au hotărât să favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari,

Considerând că statele membre s-au angajat să promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor universală şi efectivă,

Considerând că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui angajament,

Adunarea Generală proclamă

Prezenta Declaraţie Universală a Drepturilor Omului, ca ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi toate naţiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societăţii să se străduiască, având această declaraţie permanent în minte, ca prin învăţătură şi educaţie să dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertăţi şi să asigure prin măsuri progresive, de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universală şi efectivă atât în sânul popoarelor statelor membre, cât şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.

Articolul 1.

Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de altele în spiritul fraternităţii.

Comentariul I.V.:

Dacă eu m-am născut liberă şi egală în drepturi cu ceilalţi oameni, cei care fac Codexul nu consideră că noi avem aceleaşi drepturi cu ei, atunci când adoptă reguli şi iau decizii de parcă populaţia acestei planete s-ar afla sub tutela lor.

Declaraţia Drepturilor Omului îmi recunoaşte înzestrarea nativă cu raţiune şi conştiinţă, deci am, PRIN NAŞTERE, dreptul, cel puţin, la PREZUMŢIA că sunt capabilă, inclusiv din punct de vedere legal, să iau decizii corecte în ceea ce priveşte viaţa şi sănătatea mea. Ceea ce nu este susţinut şi de afirmaţia următoare din Ghidul Vitaminelor şi Mineralelor, aşa cum poate fi găsită aici:
www.codexalimentarius.net/download/…/cxg_055e.pdf

Because foods contain many substances that promote health, people should therefore be encouraged to select a balanced diet from food before considering any vitamin and mineral supplement.

Traducere:

Deoarece alimentele conţin numeroase substanţe care susţin sănătatea, oamenii, prin urmare, trebuie să fie încurajaţi să aleagă un regim alimentar echilibrat înainte de a se gândi la vreun supliment alimentar bazat pe vitamine şi minerale.

Întrebarea care se pune este de ce TREBUIE să fim „încurajaţi”?

Dacă eu prin naştere sunt liberă şi înzestrată cu raţiune şi conştiinţă şi, deci, capabilă să iau decizii corecte, de ce TREBUIE să mă „încurajeze” cineva să iau anumite decizii [care aşa cum voi argumenta mai jos, sunt, practic, imposibil de luat după cum vrea Codexul (n. a.)], înainte de a lua alte decizii? Veţi spune, poate, că există şi oameni care nu sunt capabili să aleagă un mod de viaţă corect şi la aceasta răspund că acei oameni sunt puţini comparativ cu populaţia acestei planete, şi pentru ei există modalităţi legale suficiente pentru a fi ajutaţi (de familie sau de statul în care trăiesc) şi, ca atare, NU SE JUSTIFICĂ luarea de măsuri, LA NIVEL MONDIAL, pentru toate popoarele la un loc, ca pentru protejarea unor persoane lipsite de discernământ. Chiar şi cei care aleg un mod de viaţă diferit, chiar şi ei au dreptul, prin naştere, să aleagă ce mod de viaţă doresc! Avem dreptul, PRIN NAŞTERE, de a lua decizii bune sau greşite! La urma urmei, aşa învăţăm! Cine nu vrea să înveţe, e liber, prin naştere, să nu înveţe dacă nu vrea! De altfel, în calitate de persoană majoră şi vaccinată, consider că este strigător la cer să mi se dicteze natura hranei, porţiile şi dozele. Atunci când eram minoră şi depindeam de deciziile părinţilor în ceea ce privea alimentaţia, trebuia să mănânc cuminte ce şi cât mi se punea în farfurie, dar ca adult găsesc că este, pur şi simplu, strigător la cer să vină cineva şi să îmi dicteze ce tipuri şi cantităţi de hrană sau suplimente alimentare am voie să ingerez sau, şi mai puţin bine, să îmi impună să le respect regulile care, de departe, sunt în defavoarea mea. Comisia Codexului NU îmi este nici mamă şi nici tată, şi la fel OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) sau OAA (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite) şi nu au nici un drept de decizie asupra vieţii şi sănătăţii mele. Dacă ar fi venit la mine, personal, să îmi ceară să le acord aceste puteri discreţionare asupra fiinţei mele şi nu aş fi fost de acord, dar ei nici măcar nu ne cer voie! Gata, o mână de oameni decid şi noi stăm ca nişte oiţe cuminţi şi îi privim cum ne distrug!

„Făcătorii” Codexului nu se comportă fratern atunci când îmi încalcă libertatea de a alege singură în ceea ce priveşte sănătatea şi viaţa mea, atunci când îmi impun să folosesc numai vitaminele şi mineralele alese de ei (prin „listele pozitive” şi „negative”) şi în dozele alese de ei şi când îmi interzic să folosesc modalităţi naturale alternative de a-mi menţine şi reface starea naturală de sănătate, lucruri pe care le voi argumenta detaliat în articolele viitoare.

Articolul 3.

Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

Comentariul I.V.:

Acelaşi comentariu de mai sus, cu adăugarea faptului că securitatea persoanei mele este pusă în pericol atunci când sunt ameninţată cu închisoarea dacă folosesc alte vitamine şi minerale decât cele acceptate şi aprobate de Codex Alimentarius, cu atât mai mult cu cât aceste liste pozitive, prin puterile discreţionare acordate Codexului pot exclude oricând, în mod arbitrar şi fără justificări, plante şi chiar legume şi fructe care se folosesc de milenii în alimentaţia şi medicina tradiţională a diverselor state. Cu alte cuvinte, dacă „făcătorilor” Codexului li se năzare că muşeţelul sau usturoiul reprezintă un „pericol” pentru populaţie, le pot declara oricând în afara legii, fără ca noi să avem dreptul să protestăm. Şi în cazul în care încălcăm reglementările lor, mergând să culegem din natură plantele interzise, se poate ajunge la pedepse cu închisoarea sau la amenzi foarte mari. Şi chiar, în cazul în care reprezentanţii Codexului descoperă asemenea plante, ca specii spontane sau de cultură „ilegală”, pot decide distrugerea acelor plante, prin ardere, erbicide, sau orice alte mijloace, oriunde vor fi ele întâlnite, aşa cum se procedează peste tot în cazul culturilor interzise.

Articolul 4.

Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute.

Comentariul I.V.:

Acelaşi ca şi la Articolul 1, cu adăugarea faptului că, Codexul ţine în sclavie atât timp cât, prin deciziile pe care le ia, şi care în mod evident sunt în detrimentul sănătăţii şi bunăstării cetăţenilor statelor membre, îşi asumă dreptul de viaţă şi de moarte asupra lor. Este vorba aici, de exercitarea puterilor sale discreţionare, care îi permit să impună statelor membre să aplice standardele Codex (deşi se pretinde că ele sunt voluntare, se prevăd sancţiuni aspre pentru neaplicarea lor!) trecând peste legislaţia internă a statelor respective, după cum se vede aici:
http://www.fao.org/docrep/005/y2200e/y2200e03.htm

(i) Full acceptance
Full acceptance of a general standard means that the country concerned will ensure, within its territorial jurisdiction, that a product to which the general standard applies will comply with all the relevant requirements of the general standard except as otherwise provided in a Codex commodity standard. It also means that the distribution of any sound products conforming with the standard will not be hindered by any legal or administrative provisions in the country concerned, which relate to the health of the consumer or to other food standard matters and which are covered by the requirements of the general standard.

Traducere:

(i) Deplina acceptare
Deplina acceptare a unui standard general înseamnă că ţara în cauză, în cadrul jurisdicţiei sale teritoriale, va avea grijă ca un produs căruia i se aplică standardul general să se conformeze tuturor cerinţelor standardului general, cu excepţia situaţiei în care nu se specifica altfel într-un standard al Codexului privind bunurile de larg consum. Înseamnă, de asemenea, că distribuirea oricărui produs sănătos care se conformează standardului nu va fi împiedicat prin nicio reglementare legală sau administrativă, din ţara în cauză, care priveşte sănătatea consumatorului, sau alte chestiuni legate de standarde alimentare, şi care sunt acoperite de cerinţele standardului general.

Cu alte cuvinte, distribuirea unui produs considerat sănătos de către CODEX, nu trebuie să fie şi nu va fi împiedicată de nicio reglementare legală sau administrativă internă (specifică legislaţiei ţării în cauză) care reglementează standardele alimentare şi pe cele privind sănătatea consumatorului… adică, în situaţia în care Codexul consideră că laptele cancerigen provenit din vacile injectate cu hormonul recombinant de creştere Monsanto sau că alimentele modificate genetic sau alimentele iradiate cu Cobalt 60 sau Cesiu 137 sunt sănătoase (sic!), ţara în cauză va fi obligată să le distribuie în condiţiile indicate de Codex (adică fără etichetare care arată că este un OMG – organism modificat genetic, un aliment iradiat (simbolul pentru iradiere este Radura, imaginea din dreapta şi se poate vedea (http://en.wikipedia.org/wiki/Radura) că este înşelător şi induce în eroare prin formă şi culoare etc.), chiar dacă legile ţării o interzic şi populaţia nu este de acord cu acest lucru!!!

Practic ţările membre, şi implicit cetăţenii statelor membre, devin sclavele şi sclavii Codexului, lucrând pentru Codex, şi îndeplinindu-i ordinele cu exactitate, fără drept de veto! E ca şi când cetăţenii statelor membre Codex s-ar afla sub tutela medicală a Codexului!

TUTÉLĂ s.f. 1. Autoritate dată de lege unei persoane sau acceptată de bunăvoie de aceasta, de a avea grijă, în mod gratuit, de o persoană minoră şi de averea sa sau de o persoană pusă sub interdicţie. 2. Ţinere a unei persoane, a unui stat etc. (în mod abuziv) sub ascultare, sub dependenţă.
DEX

SCLAVÍE, Fig. Stare de totală dependenţă politică, socială şi economică în care este ţinută o ţară, o categorie socială, un individ – DEX.

Din câte ştiu, numai prin intermediul instanţei judecătoreşti se stabileşte dacă o persoană, un grup sau o categorie de persoane necesită punerea sub tutelă medicală sau sub interdicţie [interdicţie judiciară: Mijloc de ocrotire judiciară a persoanelor lipsite de discernământ, aflate în imposibilitatea de a se îngriji de interesele lor sau de a-şi exercita drepturile civile (n. a.)], dar pentru ca o asemenea decizie să fie validă, trebuie să fie dovedită, fără niciun dubiu, lipsa de discernământ sau incapacitatea de decizie a persoanei, a categoriei sau a grupului, incapacitate care este de obicei generată de statutul de minor, de consumul de alcool, de medicamente, sau chiar de anumite afecţiuni psihice.
A fost cumva un proces pe planeta aceasta privind tutela medicală sau punerea sub interdicţie a cetăţenilor acestei planete şi nu ştiu eu? Categoric, nu! Dar ei aşa acţionează! De parcă întreaga populaţie a acestei planete ar fi incapabilă din punct de vedere juridic şi necesită punerea sub tutelă medicală sau sub interdicţie.

Articolul 5.

Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Comentariul I.V.:

Codexul supune la tortură alimentară atunci când impune ca pe piaţa internă să fie vândute numai alimente conforme cu standardele lui, alimente care sunt în marea lor majoritate sintetice, nocive şi pline de aditivi alimentari extrem de toxici (glutamat monosodic – al cărui principal efect este obezitatea, ciclamaţi, care produc cancer la rinichi etc… aşa cum se poate vedea şi în lucrarea Enciclopedia Aditivilor a prof. yoga Gregorian Bivolaru şi în alte lucrări, precum cele ale dr. Mencinicopschi.) Supune la un tratament inuman şi degradant atunci când îi tratează pe cetăţenii statelor membre ca pe nişte persoane lipsite de discernământ, incapabile să aleagă corect în privinţa vieţii şi a sănătăţii lor, aşa cum am precizat şi mai sus.

Citiţi 
aici
continuarea articolului

Citiţi şi:

CODEX ALIMENTARIUS: o tentativă mascată de genocid şi totodată o adevărată batjocoră la adresa terapiilor naturiste 
Plătim pentru propria moarte: vaccinurile care îmbogăţesc companiile producătoare pot să ne ucidă 
 
 
yogaesoteric
17 mai 2010