Nu este nicio diferenţă între crimele împotriva umanităţii din dosarele Revoluţiei şi Mineriadei, susţine Antonie Popescu, avocatul care a obţinut la CEDO redeschiderea dosarului Mineriadei, într-un interviu acordat Epoch Times.
„Sunt aceiaşi actori, aceleaşi crime şi tratamente inumane ca şi la mineriade, crime împotriva umanităţii, imprescriptibile. O gravă problemă a României a fost şi a rămas dominarea Justiţiei de către magistraţi fesenişti, cu persoane ghidonate de Securitatea de ieri şi de azi”, explică avocatul. El se arată sceptic şi cu privire la pedepsirea vinovaţilor din dosarul Mineriadei.
Epoch Times: Cum vă explicaţi faptul că Dosarele Revoluţiei au fost clasate, fără a se găsi vinovaţii pentru cei peste 1.000 de morţi şi 3.000 de răniţi?
Avocat Antonie Popescu: Este vorba despre complicităţi vechi între procurori şi conducătorii politici şi militari din epocă. O gravă problemă a României a fost şi a rămas dominarea Justiţiei de către magistraţi fesenişti, cu persoane ghidonate de Securitatea de ieri şi de azi, în punctele nodale ale sistemului judiciar. Nu vă întrebaţi de ce atunci când a fost vorba de ingerinţele în activitatea Justiţiei, de transformarea ei în câmp tactic, sau la legile totalitare Big-Brother, doar 1-2 judecători au reacţionat, iar reacţiile asociaţiilor magistraţilor au fost palide? Am putut vedea recent că opinia publică românească a reacţionat puternic în cazurile de viol de la Vaslui, astfel că mulţi dintre cei sceptici sau negaţionişti au fost deranjaţi de reacţia civică adecvată, care arată că simţul justiţiei în rândurile cetăţenilor nu s-a atrofiat, în ciuda capturării instituţiilor statului de către reţeaua de crimă organizată şi corupţie care s-a ţesut tocmai la adăpostul crimelor din perioada infracţională decembrie 1989 – iunie 1990, având aceiaşi actori şi regizori.
Epoch Times: Cum de crimele împotriva umanităţii declarate imprescriptibile în cazul Mineriadei sunt prescriptibile în dosarele Revoluţiei, mai ales că CEDO le-a declarat imprescriptibile? Care este diferenţa?
Av. A.P.: Nu există nicio diferenţă. Sunt acelaşi tip de crime, tortură, tratamente inumane (neomenoase). E vorba despre o perioadă infracţională unică – decembrie 1989 – iunie 1990. Sunt aceiaşi actori, aceleaşi crime şi tratamente inumane ca şi la mineriade, crime împotriva umanităţii, imprescriptibile. Cu excepţia DNA, toate secţiile Ministerului Public au fost implicate şi complice după fragmentarea dosarelor din 2007, în favoarea făptuitorilor. Se pune pe bună dreptate întrebarea, nu doar retorică, dacă mai există CSM, căci inspecţia judiciară în mod constant ne-a dat impresia că ar fi fost abolită.
Epoch Times: Cum vedeţi motivarea ordonanţei de clasare a dosarelor Revoluţiei? Concluzia procurorilor militari după 25 de ani este că „românii care nu au fost împuşcaţi de Armată, Miliţie ori Securitate s-au împuşcat între ei din greşeală sau au pierit răpuşi de gloanţe rătăcite”… În plus, anchetatorii susţin că faptele s-au prescris sau nu sunt prevăzute de legea penală. Cum vedeţi aceste argumente?
Av. A.P.: Motivarea este halucinantă. Parcă e făcuta la Moscova, de procurori sovietici pentru care doar Mihail Sergheevici Gorbaciov ar fi determinat prăbuşirea comunismului. În ordonanţa de clasare a lui Gorbaciov i-au scris numele aşa cum pronunţă şi scriu vorbitorii de rusă: Mihail Sergheevici. I-au scris numele ca filosovieticii, dacă nu cumva e un text scris de neosovietici. În rest, transpare reţeta de organizare a nefericirii şi injustiţiei, descrisă de Ana Politovskaia, în Rusia lui Putin.
Epoch Times: Cum de în cazul Mineriadei s-a început urmărirea penală împotriva decidenţilor din acea perioadă în frunte cu Ion Iliescu, în timp ce în cazul revoluţiei, Ion Iliescu, Virgil Măgureanu, Gelu Voican Voiculescu, cărora li se reproşa că ar fi condus operaţiunile militare din capitală şi din ţară, care au dus la moartea sau rănirea mai multor persoane, au scăpat toţi? Ce norme de procedură au fost încălcate în dosarul Revoluţiei care au dus la disculparea acestora?
Av. A.P.: România are şi va avea în continuare probleme grave din cauza procurorilor şi a judecătorilor fesenişti care de 25 de ani torpilează Justiţia sau o ţin în aservire faţă de partid şi securitate.
Trebuie să vă spun că, date fiind experienţele anterioare cu conducătorii instituţiilor judiciare implicate în aceste cercetări, şi conduita acestora, sunt rezervat şi în ceea ce priveşte instrumentarea justă a dosarelor Mineriadei, chiar dacă am rămas mereu un optimist în legătură cu aflarea adevărului, sprijinind demersurile Asociaţiei 21 Decembrie 1989. Sunt rezervat pentru că Parchetul, în mandatul procurorului militar Dan Voinea i-a mai pus cândva (în anul 1997) pe făptuitori sub acuzare pentru tratamente neomenoase – crime împotriva umanităţii, care sunt infracţiuni imprescriptibile, însă la 17 iunie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat o rezoluţie de scoatere de sub urmărirea penală.
Era normal ca aceste crime să fie considerate imprescriptibile din moment ce au avut o asemenea dimensiune şi intensitate în acele împrejurări insurecţionale. A fost un război civil în desfăşurare, implicând forţe militare şi paramilitare organizate, stipendiate şi coordonate de către agenţii Statului, de ministere şi instituţii publice, mari companii comerciale ale statului, implicând mijloace de transport şi comunicații, deplasări importante de mase de oameni (mineri, muncitori din majoritatea bazinelor carbonifere, chemaţi şi de FSN) inclusiv înarmaţi (arme albe sau de foc, letale), conducători politici şi militari cu tristă notorietate infracţională în epocă. Acestea au fost însoţite de alte fapte care erau tratamente neomenoase şi tortură, în contul cărora s-au petrecut numeroase vătămări, inclusiv violuri. Este binecunoscut ce tratamente inumane au primit cei arestaţi şi ţinuţi la Măgurele. Infernul Măgurele a fost descris de presă şi de cei torturaţi acolo.
Repet, România are şi va avea în continuare probleme grave din cauza procurorilor şi a judecătorilor fesenişti care de 25 de ani torpilează Justiţia sau o ţin în aservire faţă de partid şi securitate. De la unul din partide a mai fost vremelnic decuplată, de la Securitate – niciodată. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat România în 2011, dar procurori acoperiţi şi de ridicol închid dosarul. Ce încredere pot avea victimele, avocaţii sau cetăţenii în procurorii care spun că deschid dosarul Mineriadei, dar închid dosarul Revoluţiei?
Antonie Popescu este avocat în Baroul Bucureşti.
Citiți și:
Manipularea mediatică şi loviturile de stat. Cazul pseudo-revoluţiei române
Serviciile secrete, loviturile de stat şi atentatele
Dezvăluiri: DNA arestează doar păpușile, nu și păpușarii sistemului
yogaesoteric
16 martie 2016