Avocaţii sunt indignaţi de abuzurile şi nedreptăţile cu care se judecă dosarul lui Gregorian Bivolaru

de George Preda

Dosarul lui Gregorian Bivolaru se judecă abuziv şi nedrept. Abuzurile şi nedreptăţile de la ultimele termene de judecată ale Dosarului penal nr. 405/85/2005 i-au indignat pe avocaţi

Într-un document incendiar trimis redacţiei noastre, avocaţii care au participat la procesul lui Gregorian Bivolaru de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie îşi exprimă indignarea faţă de modul halucinant în care se desfăşoară acest proces, încălcând nu doar uzanţele şi regulile în ceea ce priveşte desfăşurarea proceselor în justiţia românească, ci şi reglementările europene în domeniu. Vă prezentăm unele fragmente din acest document, însoţite de explicaţiile de rigoare destinate acelora care nu sunt familiarizaţi cu termenii specifici domeniului juridic sau cu reglementările în vigoare din acest domeniu.

Modul în care se comportă judecătorii în procesul lui Gregorian Bivolaru de la ICCJ arată că suedezii au avut perfectă dreptate când au refuzat extrădarea acestuia, afirmând în justificarea juridică a acestui refuz suspiciunile puternice legate de capacitatea României de a asigura un proces echitabil în acest caz (motiv pentru care nu doar că au respins cererea de extrădare formulată de statul român, dar i-au şi acordat lui Gregorian Bivolaru azil politic pentru a-l proteja de abuzurile autorităţilor române). Reamintim că în 21.10.2005, Curtea Supremă din Suedia a hotărât să respingă cererea de extrădare a lui Gregorian Bivolaru, pe motiv că „există riscul ca Gregorian Bivolaru, din cauza convingerilor sale religioase, să fie supus unor persecuţii foarte grave” în România. Imediat după decizia Suediei a apărut un curent de opinie, promovat în mass-media românească de fostul procuror George Bălan, cum că vina pentru acest „eşec” îi aparţine Ministrului de Justiţie de atunci, Monica Macovei, care ar fi obstrucţionat expedierea unora dintre documentele incriminatoare. Astăzi, după şapte ani de la aceste controverse comandate politic, (după ce George Bălan a fost suspendat din funcţia pe care o ocupa în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în iulie 2012 şi şi-a dat demisia din magistratură în noiembrie 2012), se dovedeşte că afirmaţiile Curţii Supreme de Justiţie din Suedia sunt mai actuale ca oricând – în ciuda escamotării faptelor în presa românească.

Pentru a dovedi obiectivitatea punctului nostru de vedere, vom analiza comportamentul judecătorilor de la ICCJ prin prisma recomandărilor din 2012 ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare Europeană (OSCE). Ghidul publicat de OSCE conţine instrumente şi metode obiective de evaluare în ceea ce priveşte faptul dacă o instanţă de judecată asigură sau încalcă unei părţi dreptul la un proces echitabil (vezi http://www.osce.org/odihr/94216).

Constatăm că în acest proces sunt încălcate unele dintre cele mai elementare criterii de evaluare a imparţialităţii. Vom prezenta mai jos unele dintre aceste aspecte, alături de poziţia avocaţilor din Dosar, inclusiv a celor care asistă aşa-zisele „părţi vătămate” în această cauză. Aceştia ne-au sesizat, printr-un material trimis la redacţie, că sunt împiedicaţi în mod grosolan şi revoltător să îşi exercite atribuţiile legale. Nici măcar nu sunt lăsaţi să vorbească, darămite să apere drepturile cuiva!
Ei ne-au scris că ceea ce se petrece în sala de judecată „constituie încălcări substanţiale ale normelor procesuale. De asemenea unele părţi, care în realitate sunt vătămate doar de autorităţile statului, şi nu de Gregorian Bivolaru, sunt profund prejudiciate de acest comportament. Toate acestea pot conduce la finalizarea procesului cu o evidentă eroare judiciară.”

Într-o enumerare succintă, aceste măsuri abuzive sunt:
„- respingerea unor cereri de probe referitoare la legalitatea cercetării penale şi judecătoreşti;
– „excluderea” martorului esenţial, L. Dumitru Remus, pe motivul unei acţiuni greşite a instanţei (la audierea părţii vătămate de la termenul de judecată din 12.04.2012 el a fost lăsat să asiste);
– respingerea constantă şi sistematică a întrebărilor care vizează abuzurile organelor de anchetă, declaraţiile părtinitoare şi nelegalitatea probelor;
– favorizarea poziţiei Parchetului prin modul în care sunt audiaţi martorii propuşi de acuzare;
– comportamentul jignitor faţă de părţi, martori şi avocaţi.”

Iată şi câteva exemple, pe care le-am extras din stenogramele avocaţilor, pe care aceştia au binevoit să ni le pună la dispoziţie. 

Partea vătămată în proces este tratată ca şi cum ar fi acuzată

Mădălina Dumitru, persoana căreia i s-a atribuit forţat statutul de „parte vătămată” în cauză, a fost audiată la termenul de judecată din 12.04.2012 – deşi în acea fază audierea sa era ilegală. Cu această ocazie, magistratul Ionuţ Matei i s-a adresat cu duritate iar procurorul a numit-o „inculpată” !

Toate acestea au determinat-o pe Mădălina Dumitru să scrie un memoriu pentru a denunţa abuzurile pe care le-a suferit în cadrul anchetei. Însă, de fiecare dată când a dorit să le amintească deschis în timpul audierilor, magistraţii au oprit-o, ignorând făţiş consemnarea faptelor.

Deşi această „audiere surpriză” a avut loc în mod ilegal, fără ca instanţa să dispună măsurile procedurale necesare, ea a stat la baza excluderii martorului esenţial, Remus Lomoş. Astfel, cel mai grosolan abuz procedural a avut loc la termenul de judecată din 23.10.2012 când, intrând în sala de şedinţă, fără a pune situaţia în discuţia părţilor, magistratul Ionuţ Matei „a constatat” că există „impedimente procedurale” (sic!) la audierea martorului esenţial Lomoş Remus, datorită poziţiei şi relaţiei (personale) a acestuia cu Dumitru Mădălina, în calitate de logodnic al ei.

Iată de ce, el a dispus să nu fie audiat întrucât „a asistat la audierea părţii vătămate din 12.04”! Apoi, când martorul Lomoş Remus, care fusese totuşi legal citat de instanţă, a intrat în sală, Preşedintele l-a dat afară spunându-i: „Meştere, ştim noi cine eşti şi că mai ai un alt proces!” (sic!).”
[N.n. De unde ar fi putut cunoaşte judecătorul fizionomia martorului, care a rămas doar câteva minute în sala de judecată, când logodnica sa a fost forţată la o „audiere surpriză” în urma cu şase luni, dacă nu din informaţii extrajudiciare, furnizate de serviciile secrete?]
Avocaţii apărării au protestat. Ei au cerut din nou audierea martorului Lomoş Remus, pe motiv că declaraţia părţii vătămate a fost foarte sumară, iar audierea acestui martor privea alte aspecte de fapt – cerere care a fost respinsă. De asemenea, a fost respinsă şi cererea de înlocuire a acestui martor cu o altă persoană în cunoştinţă de cauză.
Avocaţii afirmă că astfel este adus un prejudiciu aflării adevărului în ceea ce o priveşte pe Mădălina Dumitru, în calitate de „parte vătămată”, care nu poate obţine recunoaşterea încălcării drepturilor sale şi a abuzurilor săvârşite de anchetă atât asupra sa, cât şi asupra principiilor justiţiei. Ei concluzionează: „Astfel se creează premisele reţinerii în cadrul probelor a unei situaţii de fapt nereale şi pregătirii unei condamnări nedrepte (posibilitate intens propagată şi pregătită prin mass-media).”

Acuzarea beneficiază de tratament privilegiat

În timp ce acesta este tratamentul aplicat apărării, instanţa oferă acuzării un tratament preferenţial: judecătorul nu este deloc deranjat de contradicţiile flagrante din declaraţiile martorilor acuzării, de opinii personale aberante, de declaraţiile incomplete (care maschează ilegalitatea anchetei). Acestea nu mai sunt „impedimente procedurale”, iar instanţa, cu aceeaşi bunăvoinţă arătată martorilor acuzării, nu le lămureşte. În schimb, o declaraţie concludentă şi utilă, care dovedeşte lipsa de realitate a unor puncte din Rechizitoriu, de exemplu, a fost calificată ca „impediment procedural”.
Ca şi cum aceste aspecte nu ar fi suficiente, instanţa a dat şi mai multe motive de îngrijorare, prin lipsa oricărui interes de a lămuri modul în care aşa-zisele părţi vătămate au ajuns în această calitate procesuală împotriva voinţei lor.

Mădălina Dumitru, aşa-zisă „parte vătămată” în proces, nu numai că nu s-a bucurat de protecţia organelor judiciare, minoră fiind în momentul anchetei, dar a fost brutalizată, şicanată şi defăimată, motive pentru care se consideră o victimă a reprezentanţilor Ministerului Public.
De altfel, la termenul de judecată din 23.10.2012, avocaţii apărării au cerut probe concludente şi utile referitoare la Plângerea în care Mădălina Dumitru învedera, încă din martie 2004, că a fost pălmuită, trasă de păr, constrânsă moral de Procurori să dea declaraţii în dosarul de urmărire penală. Instanţa a respins şi această cerere.
Aceste documente lipsesc în mod surprinzător din dosarul cauzei, iar instanţa supremă nu este interesată de aceste aspecte!!! Este îngrijorător că instanţa respinge sistematic întrebări referitoare la influenţarea martorilor, precum şi la neregularităţile anchetei în general, deşi Operaţiunea Christ, prin amploarea şi consecinţele sale de violare a drepturilor omului, este notorie.

Toate cererile de administrare de probe în acest sens sunt respinse ca neconcludente! Nu este lipsit de importanţă faptul că, în legătură cu aceleaşi împrejurări, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a solicitat o copie a dosarului, iar mai mulţi parlamentari europeni au trimis autorităţilor române o notă prin care îşi exprimă îngrijorarea.

Publicul are sau nu acces în sala de judecată conform intereselor instanţei

Timp de luni de zile, instanţa a respins sistematic toate cererile avocaţilor de a declara secrete şedinţele de judecată din motive legate de dreptul la viaţa privată. Orice demers al avocaţilor în acest sens, deşi legal şi legitim, a fost respins. Parchetul chiar a luat în derâdere aceste demersuri, afirmând că totul este deja atât de public încât nu mai este cazul ca părţile sa fie deranjate că şedinţa nu este secretă. [N.n. După termenul de judecată din 25 septembrie 2012, agenţia Mediafax a transmis un lung comunicat preluat cu promptitudine de majoritatea mass-media, în care reproducea cu lux de amănunte mărturia aberantă – şi total neconcludentă în cauză – a martorei acuzării Luminiţa Stoenescu, care a adus în discuţie subiecte bizare precum sexul pe morminte, fără a face însă nicio legătură cu persoanele implicate în dosar. Câteva zile după aceea presa a vuit despre „sexul pe morminte” recomandat, chipurile, de Gregorian Bivolaru, deşi nici măcar această martoră mincinoasă nu făcuse asocierea cu persoana lui Gregorian Bivolaru.]
Iată însă că, la termenul din 25 septembrie 2012, unele persoane prezente în sala de judecată au fost uimite de modul de exprimare dur şi ironic al judecătorului Ionuţ Matei şi s-au exprimat public prin vociferări, dezaprobând atitudinea neprofesională şi abuzivă a instanţei.
Judecătorul, vădit deranjat de această reacţie, a considerat ca s-a săvârşit o infracţiune de audienţă. După acest moment, la termenul din 23 octombrie 2012, instanţa a interzis accesul publicului în sala de judecată, apreciind că, „prin aspectele revelate, se poate aduce atingere vieţii private a părţii vătămate”.
Aceasta măsură ar fi trebuit să implice însă, din punct de vedere legal, şi împiedicarea mass-mediei să studieze dosarul cauzei şi lucrările şedinţei secrete – lucru care nu s-a petrecut. De aici reiese clar că motivul real al declarării şedinţei secrete a fost doar împiedicarea publicului să afle şi să reacţioneze faţă de abuzurile flagrante şi revoltătoare ale judecătorului.

Principiul Egalităţii Armelor este încălcat

Avocaţii sunt îngrijoraţi şi de faptul că magistratul nu asigură neutralitatea şi echilibrul între acuzare şi apărare. Toate întrebările care vizează influenţarea şi abuzarea martorilor audiaţi la parchet sunt sistematic respinse.
În schimb, se urmăreşte obsesiv formarea unei optici acuzatoriale, prin întrebări precise către martorii care sunt somaţi să vorbească despre aspecte acuzatorii, chiar şi când aceştia nu le cunosc direct.
Chiar dacă un martor afirmă că nu cunoaşte un anumit aspect, judecătorul insistă asupra amănuntelor care sunt „incriminatorii, picante sau scandaloase”, forţându-l să îşi afirme propriile păreri, sau să repete ce a auzit de la alte persoane sau a citit în ziare.
În loc să distingă între faptele concrete şi aprecierile subiective, magistratul se transformă într-un veritabil consilier al oricărei persoane dispuse să declare orice a auzit, din orice sursă, împotriva inculpatului. În schimb, când este vorba despre abuzurile anchetei, devine „un zid impenetrabil”.
De exemplu, atunci când un martor a afirmat în mai multe rânduri că nu are cunoştinţă ca partea vătămată să fi primit cadouri sau bani, judecătorul a întrebat: „Dar nu v-aţi întrebat niciodată retoric de unde avea Dumitru Mădălina bani?”. La acestă întrebare, martorul a răspuns: „Nu…  şi nici nu ştiu ce înseamnă «retoric»”!
Unui alt martor i s-a sugerat să aprecieze dacă, din hainele pe care le purta partea vătămată, se putea deduce că avea mai mulţi bani decât restul familiei, deci a fost victima unui abuz(!?).
Adevărul iese la iveală chiar şi prin declaraţiile martorilor acuzării! Însă, atunci când aceştia încep să îl arate, judecătorul intervine prompt şi îi întrerupe, schimbând subiectul. Aceşti martori ai acuzării spun că, de fapt, iniţial ei nu ştiau absolut nimic despre situaţia în cauză. Înaintea audierii, poliţiştii şi procurorii i-au „informat” în legătură cu periculozitatea, prostituţia şi traficul de persoane de la yoga, şi le-au sugerat sintagme ca „manipulaţi, spălaţi pe creier, depersonalizaţi etc.” referitoare la yoghini.

Şi mai flagrantă este situaţia d-nei T.E., cadru universitar şi martor propus de Parchet pentru a da o declaraţie împotriva lui Gregorian Bivolaru. La mai multe termene de judecată a fost citată, dintr-o eroare a instanţei, o altă persoana cu acelaşi nume.
Prima dată când adevărata martoră din dosar, T. E., s-a prezentat în faţa instanţei, ea a fost tratată cu bunăvoinţă şi încurajată să povestească tot ce ştie despre Gregorian Bivolaru. Martora a început să spună că, deşi nu se aştepta ca în România justiţia să funcţioneze atât de inchizitorial, a avut surpriza să fie luată cu forţa de pe stradă, dusă împotriva voinţei sale la Parchet, unde i s-a impus să dea o declaraţie acuzatoare sub ameninţarea cu închisoarea.
În acel moment, judecătorul I. Matei a izbucnit efectiv în ţipete, spunându-i martorei: „De ce aţi lipsit la şedinţele de judecată anterioare şi puneţi instanţa să facă eforturi în plus?!” Repetăm că martora respectivă nu mai fusese citată în acest dosar niciodată! Ea fusese, pană la acel termen, confundată cu altă persoană, cu un nume identic. Această persoană, chemată din confuzie la proces, s-a prezentat la termenul anterior, când judecătorul însuşi a constatat că este o greşeală, apoi a trimis-o la plimbare fără nicio explicaţie, deşi venise din provincie pe banii şi eforturile ei.

Mai mult decât atât, magistratul le-a declarat avocaţilor că el ştie că sunt „avocaţi ascunşi” ai inculpatului. Mergând pe acest tip de gândire, şi noi putem susţine că Preşedintele completului a renunţat la neutralitate şi a devenit un veritabil inchizitor şi un avocat, aproape deloc „ascuns”, al Parchetului.
Domnia sa îşi exteriorizează fără nicio problemă în multiple moduri desconsiderarea pentru apărătorii din cauză. Cererile şi susţinerile avocaţilor fie nu sunt luate deloc în seamă, fie sunt respinse „autoritar” prin fraze ca: „Opreşte-te şi stai jos!”, fie instanţa pur şi simplu părăseşte sala când avocaţii sunt în mijlocul unei fraze sau cereri!

În adresarea către avocaţi abundă comentariile jignitoare, directe sau indirecte. De exemplu la ultimul termen, în băşcălie, judecătorul a afirmat faţă de una dintre cererile legitime ale avocaţilor: „Noroc că vin la acest proces ca să învăţ procedura”, iar în raport cu orice declaraţie a martorilor care nu îl acuză de ceva pe Gregorian Bivolaru, judecătorul afişează grimase de dispreţ şi lehamite.
Ulterior se poate constata că nici stenogramele de ședință nu respectă cerința prevăzută de art. 304 din Codul de procedură penală, şi nu cuprind toate cererile și susținerile avocaţilor, iar unele nici nu sunt copii de pe caietul grefierului, ci „note” informe întocmite ulterior!

Avocaţii ne mai informează că toate aceste încălcări/restrângeri inacceptabile ale dreptului la apărare şi comportamentul non-etic al magistratului Ionuţ Matei, care încalcă flagrant dreptul la un proces echitabil şi etica magistraţilor, au fost aduse la cunoştinţa organelor abilitate: „Ne-am adresat prin mai multe cereri atât Consiliului Superior al Magistraturii cât şi D-nei Preşedinte a ICCJ, cu referire la şedinţele de judecată din 3.09.2012, 25.09.2012 si 9.10.2012, 23.10.2012 solicitând intervenţia organelor disciplinare, dar nicio autoritate din România nu a declanşat încă vreo anchetă care să le verifice.”

Citiţi şi:

Procesul lui Gregorian Bivolaru la ÎCCJ, o batjocură şi o caricatură de justiţie (2)

Şcoala de yoga MISA semnalează modul disproporţionat şi incorect în care sunt difuzate ştirile privitoare la mediatizarea cazului MISA în Occident

yogaesoteric
7 decembrie 2012