Barbarastollen: Locul unde se află cea mai mare arhivă din Europa. Peste 44.000 de kilometri de microfilm protejat să reziste cel puțin 500 de ani

… după un atac nuclear

La marginea Pădurii Negre din Germania, într-un loc unde minerii săpau odinioară după argint, se află moștenirea culturală a uneia dintre cele mai mari națiuni ale Europei. Adăpostul din acest tunel vechi are aproape 700 de metri, iar intrarea este blocată de o ușă din oțel extrem de solidă. În spatele acestei uși sunt sute de butoaie din oțel inoxidabil. În interiorul acestor butoaie închise ermetic sunt copii ale celor mai importante documente ale țării și imagini gravate în microfilme.

Aceste butoaie de tablă și filmele pe care le conțin pot să „supraviețuiască” timp de cel puțin 500 de ani după producerea unui atac nuclear sau după impactul unui asteroid.

Arhiva subterană Barbarastollen este situată lângă satul Oberried, în Breisgau. Tunelul în sine a fost construit inițial în 1903 pentru a transporta materiale și minereuri către o gară din Hintertal. Dar, după ce s-au săpat 700 de metri, munca a fost abandonată. Structura subterană a fost finalizată mult mai târziu și a devenit arhivă subterană la începutul anilor 1970.

Arhiva subterană din Barbarastollen este una dintre cele cinci astfel de locuri create în cadrul Convenției de la Haga pentru protecția proprietății culturale în caz de conflict armat global. Nevoia de protejare a proprietății culturale s-a realizat după ce lumea a fost martoră la distrugerea artei și a cărților de către naziști în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Profund șocată de distrugerea fără sens, Germania, împreună cu alte 130 de alte țări, au semnat Convenția de la Haga în 1954. Ca urmare a amenințării nucleare din timpul Războiului Rece, Germania a decis să acționeze. Barbarastollen a fost ales drept locul în care a fost creată arhiva.

Din 1972 până în 1974, tunelurile au fost treptat convertite din galerii săpate de mineri în locuri propice depozitării, iar primele butoaie de microfilm au ajuns aici în 1975. La acea dată nu existau mijloace electronice de stocare, cum ar fi hard disk-urile și unitățile optice. Microfilmul, în comparație cu un hard disk, are o durată de viață cuprinsă între 500 și 1500 de ani, dacă este stocat corespunzător. În consecință, în tuneluri temperatura constantă este de 10 grade, iar containerele sunt etanșe și au o umiditate de 35%. În plus, mediile de stocare digitale au nevoie de echipamente specializate pentru a le face citibile, iar această tehnologie se schimbă rapid. Dacă sunt stocate în mediu digital, datele ar trebui să fie actualizate în mod constant la tehnologia actuală. Pentru a citi un microfilm, pe de altă parte, este nevoie doar de lumina soarelui și de o lupă.

Peste 44.000 de kilometri de microfilm care conține mai mult de un miliard de imagini și un număr egal de documente sunt stocate la Barbarastollen în interiorul a 2000 de butoaie. Cel mai vechi document datează din secolul al VI-lea. Cea mai recentă imagine este programul Festivalului de Muzică Bayreuth din 1989. Între acestea se află milioane de imagini, manuscrise și documente, de la certificatul de încoronare al lui Otto cel Mare din 936 și Tratatul de Pace de la Westphalia semnat în 1648, la planurile de construcție a Catedralei din Köln și certificatul de numire a lui Adolf Hitler în calitate de cancelar german. Există copii după manuscrise de Goethe, Schiller, Kafka, zeci de legi sociale ale lui Bach Bismarck și materiale de arhivă din RDG.

Citiți și:

Un seif cu «Biblioteca pentru Apocalipsă» va fi pus în Norvegia alături de … «Banca de semințe pentru Apocalipsă»

Rockefeller își construiește Arca lui Noe. Oare ce ascunde?

Programul Spațial Secret german din Antarctica va fi dezvăluit și vor fi făcute publice tehnologii avansate?

yogaesoteric
19 martie 2019

Also available in: Français