Bernard-Henri Lévy: «O umanitate mascată este o umanitate plină de neîncredere, suspiciune și, într-o zi, de ură»

 

Una dintre vocile importante în dezbaterea publică franceză, Bernard-Henri Lévy este un filozof, scriitor și intelectual francez cunoscut şi apreciat în toată Europa.
Este editor şi îngrijitor de colecţii la Editura Grasset, unde şi-a publicat şi lucrările, unele traduse şi la noi (Barbaria cu chip uman, Humanitas, 1992; Reflecții asupra războiului, răului și sfârșitului istoriei, Editura Trei, 2004; American Vertigo, Editura Nemira, 2007; Inamici publici, coautor Michel Houellebecq, corespondență, ed. Polirom, 2009; Cadavrul răsturnat. Stânga la răscruce, Editura Curtea Veche, 2009.)

Expunerile sale pline de inteligenţă şi realism despre drepturile omului şi problemele internaţionale au atras atenţia întregii lumi. Evident că această situaţie majoră cu care se confruntă astăzi omenirea nu putea rămâne fără ecou în dezbaterile filosofului francez.

Încă din luna martie, Bernard-Henri Lévy avertizează cititorii săi despre complotul puterilor politice şi medicale şi îşi exprimă îngrijorarea privind numeroasele restricții ale libertăţii populaţiei. Toate opiniile lui despre această situaţie mondială, „o etapă a primei frici mondiale”, cum o numeşte uneori, sunt publicate în rubrica „Cronici ale coronavirusului”, din revista Le Point, unde de altfel cunoscutul filozof are o rubrică săptămânală permanentă.

Redăm în continuare un interviu în care Bernard-Henri Lévy vorbeşte despre această pandemie mondială.

Le Point: Cartea dumneavoastră nu este, mai presus de toate, o reacție nervoasă la o pandemie care te-a lipsit de stilul tău de viață obișnuit?

Bernard-Henri Lévy: Evident că nu. Ne-a lipsit pe toți, absolut pe toți, de libertatea noastră de a circula. Ne-a transformat casele în închisori. Ne-a adus înapoi, cu acordul nostru, la vârsta grădiniţei. Nu are nicio legătură cu vreun stil de viață.
Am rămas în Paris în această perioadă. Și acest oraș pustiu despre care am auzit peste tot că a fost în sfârșit frumos, deoarece a fost golit de locuitorii săi, părea, dimpotrivă, desfigurat. Fără suflet. Cu acei rari trecători înspăimântați, care se evitau reciproc și se vedeau unii pe alţii ca o amenințare.

Le Point: Guvernul a avut de ales? Se putea evita izolarea?

Bernard-Henri Lévy: Poate că nu. Cu toate acestea, când va veni vremea, va fi nevoie să analizăm atent ce s-a petrecut în Suedia sau Olanda. Dar aspectul de care sunt sigur este că noi, persoanele, în loc de a ne extazia că nu am fost niciodată la fel de liberi ca atunci când am fost fără ocupaţie, ar fi necesar să ne dăm seama de această regresie civică, socială, morală.
Virusurile nu vorbesc, virusurile nu au un mesaj – un virus a fost, din vremuri imemoriale, pură dereglare, moarte pură.
(…)

Le Point: Cine sunt cei mai afectați?

Bernard-Henri Lévy: Ceea ce m-a surprins, din păcate, a fost uluitoarea noastră docilitate. Chiar şi a celor mai săraci şi mai expuşi.
Mergeți în Place de la République și vedeți cozile, din ce în ce mai lungi cu fiecare sâmbătă, ale oamenilor căzuți în sărăcie, care vin când se împart alimente: fără măști, fără gel și cu o resemnare care îți frânge sufletul.

Le Point: Covid, pentru dumneavoastră, nu este o boală a liberalismului?

Bernard-Henri Lévy: E nevoie să admiți că ipoteza asta este amuzantă pentru o epidemie născută în inima Chinei post-comuniste…

Le Point: Care credeți că vor fi consecințele politice ale acestei pandemii?

Bernard-Henri Lévy: De exemplu, distanțarea socială. Dacă este doar o măsură sanitară și această măsură este temporară, în regulă. Dar imaginaţi-vă că rămâne aşa. Ar fi un mare pas înapoi în istoria frăţiei umane. O umanitate mascată este o umanitate plină de neîncredere, suspiciune și, într-o zi, de ură.

Le Point: Purtați mască?

Bernard-Henri Lévy: Uneori. Cât de puțin posibil. Și forțat. Cunoașteți teoria lui Emmanuel Levinas. Relaţia cu celălalt, etica, începe cu poziţia faţă în faţă, între două feţe fără mască, care se descoperă reciproc într-o frăţie copleşitoare.

Le Point: Care crezi că va fi cealaltă moștenire politică a acestei pandemii?

Bernard-Henri Lévy: Libertățile noastre. Sunt îngrozit să văd din nou, cât de uşor am acceptat să vedem aceste libertăţi tăiate. Supravegherea personală uşor acceptată. Câinii dresaţi să detecteze mirosul purtătorilor de Covid par să nu deranjeze pe nimeni. Și apoi tupeul uluitor al acestor contemporani ai „stângii de kerosen” care par să-și aroge dreptul de a decide ce întreprinderi sau care călătorii sunt sau nu sunt esențiale – și aici la fel, nimeni nu se grăbește să-i contrazică.

Le Point: Siguranța a devenit principala preocupare…

Bernard-Henri Lévy: Teza mea este că asistăm la o schimbare în civilizație care seamănă cu o alunecare de teren. De la Rousseau, Republica a fost fondată pe un contract social. Astăzi, pe fondul igienismului transformat în nebunie suntem pe cale de a trece la contractual vital. Dă-mi toate libertăţile tale şi îţi dau în schimb o garanţie de sănătate.

Le Point: Se pare că le reproșați oamenilor că au respectat directivele guvernamentale.

Bernard-Henri Lévy: Nu le reproşez nimic. În plus, nu au avut de ales. Ceea ce m-ar îngrijora ar fi „obișnuința” cu măsurile de siguranță care devin regulă. Pentru un filosof, există un parfum de „servitute voluntară” în modelul lui Boetie (dau regatul libertăţilor mele pentru elixirul sănătăţii). Şi pentru un sfârşit de istorie cu o lume netedă, purificată, naturalizată, un orwellian ar spune „o fermă pentru animale…”
 
Le Point: Unii vor spune: „BHL iar ne dă lecții”. Ce voia? 150.000 de morți de Covid în Franța? Bătrânii decimați?”

Bernard-Henri Lévy: Hai să vorbim despre asta, despre bătrâni. Au fost lăsaţi să moară în casele de bătrâni, de singurătate şi de tristeţe.
Și din câte știu eu, nu a existat niciun fel de criză când un doctor a declarat la TV că „există persoane în vârstă pe care am ales să nu le conectăm la ventilator”…

Le Point: Consiliu Științific a lansat ideea unui memorial pentru victimele Covidului. Ce credeți?

Bernard-Henri Lévy: Grotesc. Și, mai ales, indecent. Există un memorial al Rezistenței. Un monument memorial al Holocaustului și altul pentru genocidul armenian. Morții de Covid, ca și cei de cancer sau diabet, nu sunt martiri ai istoriei.

Le Point: Au fost intelectualii la înălțime în această criză?

Bernard-Henri Lévy: Depinde care. Cu siguranţă nu cei care s-au cocoţat pe umerii morţilor pentru a ne vinde lumea de după.

Le Point: Regreți că virusul a fost singurul subiect în ultimele trei luni. Ce alt eveniment ar fi fost necesar să ne atragă atenția?

Bernard-Henri Lévy: Toate. Am trăit şi mai continuăm să trăim. Nu există numai cifrele infectaţilor, curbe care era nevoie să fie aplatizate, clopote, modele matematice.

 

Citiţi şi:

Fostul președinte al Cehiei, Vaclav Klaus: Dacă oamenii nu se opun ne așteaptă o distopie

Bernard-Henri Lévy: «Virusul care ne înnebunește»

Şeful Consiliului Ştiinţific din Franţa: «Preţul carantinei, prea mare.»

 

yogaesoteric
28 iunie 2020

 

Also available in: Français