Bilanţul trist al «epocii Obama»

 

De la stânga la dreapta: datorii cauzate de taxele şcolare, multe persoane care trăiesc din ajutoare sociale (bonuri de masă), îndatorarea imensă a ţării, bani tipăriţi (fără acoperire), costuri medicale, participarea forţei de muncă, inechitatea veniturilor persoanelor de culoare, venituri medii pe familie, proprietari de case.

Una dintre seriile de grafice favorite pentru a demonstra „redresarea economică a lui Obama” este cea de mai sus, prezentată în 2016 în timpul unei predici televizate săptămânale a lui Obama despre faptul că economia este puternică și că oricine nu este de acord cu aceasta „vinde gogoşi”. Folosind date ale Bloomerg, graficele rezumă modificările indicatorilor economici cheie, incluzând creșterea datoriei federale și a dependenței populației de guvern, prin utilizarea timbrului alimentar, creşterea costurilor de sănătate și inechităţii sociale, scăderea veniturilor proprietarilor de case și a participării forței de muncă. Toate acestea au pornit nu de la vreo acțiune a președintelui sau a Congresului, ci de la bilanțul Băncii Federale. Chiar și cele mai importante bănci recunosc că Federal Reserve (Fed) a tipărit bani fără acoperire care au ajuns să spargă una după alta bulele de capital ce nu-și mai regăsesc calea în economia de piaţă – un „stigmat” care a dispărut într-o lume în care banii fără niciun suport real sunt considerați o soluție de către lunaticii de la putere.

Graficele nu indică deloc faptul că Obama ar fi iniţiat oricare dintre aceste tendințe dezastruoase (cu câteva excepții); cu toate acestea, ele arată foarte clar faptul că sub cele două mandate ale lui Obama aceste tendințe nu s-au modificat.

Aceasta înseamnă că, deşi este posibil ca Obama să fi moștenit o economie aflată în declin, în ciuda propagandei interminabile, economia s-a degradat în timpul mandatelor sale. Nu trebuie decât să faci o plimbare scurtă prin oricare dintre cartierele din Chicago – oraşul natal al lui Obama – pentru a avea o revelaţie certă a acestui fapt trist (în timp ce porţi vestă antiglonţ).

În campania sa electorală nimeni altul decât Donald Trump a folosit chiar acest set de grafice pentru a demonstra faptul că „moștenirea lui Obama este un dezastru absolut”, şi mulți sunt de acord cu aceasta.
Cu toate acestea, o entitate care desigur că a fost ofensată de diagramele drăguţe şi simple, care expun în fapt eșecul din spatele atât a propagandei, cât şi a tentativei lui Obama de a resuscita economia, a fost Washington Post (WaPo), ziarul lui Jeff Bezos, o piaţă de desfacere care a avut o vendetă de lungă durată față de Donald Trump și, se pare, chiar și față de faptele în sine.

WaPo a decis să treacă aceste diagrame printr-o „verificare a faptelor”, care este, de altfel, bazată pe fapte provenite chiar de la Guvernul pe care WaPo îl apără cu atâta înverşunare.

Site-ul achiziţionat de Jeff Bezos menţionează că „Ne-am dat seama că, în general, nu prea există utilitate în a verifica factual fiecare tweet (mesaj postat pe Twitter) care răsare din imaginația lui Donald Trump sau care primește binecuvântarea lui prin retweet. Tweet-urile care conțin erori factuale nu sunt la fel de abundente ca și cele care conțin puncte de exclamare sau denigrări, dar nici nu sunt tocmai rare. Însă Trump l-a trimis mai departe pe acesta pe Twitter, iar noi – în fine, eu – nu am putut lăsa lucrurile aşa.”

După cum afirmă redactorul WaPo Philip Bump, care s-ar părea că nu a mai întâlnit până acum grafice Bloomberg, „Sunt nouă grafice mici încorporate într-o diagramă, cu axe greu de citit și cu o proveniență incertă a numerelor, toate acestea fiind menite să susțină un singur argument, anume că preşedinţia lui Barack Obama a fost defectuoasă.”

Desigur, Philip Bump poate interpreta „susținerea” în orice mod doreşte, însă ceea ce nu se poate totuși interpreta sunt faptele – pe care le arată aceste diagrame. Bineînțeles că oricine poate trage propria concluzie cu privire la ceea ce înseamnă deteriorarea continuă a economiei: se poate spune chiar şi că, după aproape 8 ani de „epocă Obama”, este încă „vina lui Bush”.

Dar iată, am fost naivi să presupunem că WaPo nu poate „verifica factual” graficele bazate pe fapte. Pentru că aceasta este exact ceea ce au făcut. Și astfel ne-au dat multe motive să ne amuzăm. Un caz elocvent îl reprezintă „analiza” autorului asupra tipăririi banilor de către Fed, prin procură, conform bilanțului său, ceva ce acest „verificator factual” se pare că nu şi-a putut da seama. În schimb, el a afirmat următoarele:

„Tipărirea banilor

Nu vom intra în politica tipăririi banilor şi nu vom căuta să aflăm de ce anumite cercuri nu recunosc această practică. În schimb, vom încerca să ne dăm seama ce indică cifra de 4 milioane de pe axa verticală – și ce reprezintă numerele de-a lungul părţii de jos.

Rezerva Federală (desigur) are o mulțime de date cu privire la masa monetară aflată în circulație, inclusiv această diagramă de comenzi de imprimare pe an, începând din 1995. Acesta nu se potrivește cu graficul pe care Trump l-a «tweet-uit».

Data.gov (o sursă foarte bună, de altfel) prezintă numărul de bancnote produse în fiecare an din 1980 până în 2012, sub diverse denumiri. Adunate, aceste numere nu conduc la 4 milioane – ci ele însumează mult mai mult. Departamentul Trezoreriei indică faptul că a produs 24,8 milioane de bancnote pe zi în 2014.

Deci, ce este acest grafic? Nu am nicio idee. Dacă voi aveți vreo idee, daţi-mi de ştire.”

Și iată-l pe acest verificator factual al WaPo care nu este în măsură să înțeleagă imediat că „cifra de 4 milioane de pe axa verticală” nu are nimic de-a face cu un volum sau valoare de bancnote tipărite, ci are de-a face doar cu bilanțul Fed.

Cât despre banii tipăriți, domnule Bump, nu sunt milioane… ci trilioane! Puteți „verifica factual” aici.

Realizând că avem de-a face cu un „verificator factual” care este incapabil să sesizeze în afara contextului cel mai simplu lucru despre întreaga așa-zisă recuperare a economiei, mai exact că evoluția dezastruoasă a S&P 500 nu a fost rezultatul vreunei acțiuni a preşedintelui sau a Congresului, ci a Fed și a bilanțul său, ne-am oprit acolo cu cititul.
Suntem siguri însă că există mai multe perle în întregul articol, redat mai jos; sperăm că cititorii se vor distra.

„Donald Trump a publicat pe Twitter 9 grafice pentru a dovedi că Obama a eșuat. Le-am verificat factual.

Ne-am dat seama că, în general, nu prea există utilitate în a verifica factual fiecare tweet care răsare din imaginația lui Donald Trump sau care primește binecuvântarea lui prin retweet. Tweet-urile care conțin erori factuale nu sunt la fel de abundente ca și cele care conțin puncte de exclamare sau denigrări, dar nici nu sunt tocmai rare. Însă Trump l-a trimis mai departe pe acesta pe Twitter, iar noi – în fine, eu – nu am putut lăsa lucrurile aşa.

Sunt nouă grafice mici încorporate într-o diagramă, cu axe greu de citit și cu o proveniență incertă a numerelor, toate acestea fiind menite să susțină un singur argument, anume că preşedinţia lui Barack Obama a fost defectuoasă.

Priviţi, de exemplu, la graficul din stânga sus, Credite pentru studenţi. Este aproape imposibil să distingi cifrele de pe axa orizontală, dar este clar că pur și simplu nu există niciuna până când graficul nu începe să urce.

Ceea ce este… un pic înșelător. Prin urmare m-am gândit să fac tot posibilul să recreez aceste grafice, cu numere care pot fi verificate, pentru a vedea dacă argumentul [prezentat de Trump] rămâne în picioare.

Credite pentru studenți

Axa verticală a acestui grafic ne indică la ce ne uităm. A trecut de „1.000” la un moment dat. A treia secțiune a graficului pare să delimiteze 2010-2014. (Celelalte [două] cred că sunt: 2000-2004 și 2005-2009). În cazul în care trece de 1, vorbim despre datorii în dolari acumulate prin creditele pentru studenţi.

Rezerva Federală are date ce merg înapoi până la primul trimestru al anului 2006, permiţându-ne să creăm o versiune ceva mai lizibilă a graficului.

(Am evidențiat anul 2009 pe diagramele noastre pentru a puncta momentul în care Obama a preluat conducerea.)

Pe o pagină veche din 2012 constatăm că tendința a apărut ceva mai devreme. În acest caz, tendința nu este de creştere pe o durată scurtă. Este o creștere constantă, începând cu aproximativ 2006 – înainte ca Obama să fi fost președinte.

Bonuri de masă

Aici, axa orizontală se extinde cu ceva mai mult timp în urmă, în acea perioadă ciudată de cinci ani. Ceea ce este luat în calcul aici nu sunt „bonurile de masă” – acest lucru fiind lipsit de sens – ci participarea medie la aceste beneficii pe parcursul fiecărui an, în milioane. Cu alte cuvinte, media a cât de mulți oameni au folosit Programul Suplimentar de Asistență Nutrițională (PSAN) în fiecare lună a anului.
Aceste date sunt disponibile de la USDA (Departamentul de Agricultură al SUA).

A existat o creştere – una care a început în 2008, și despre care vom ajunge să discutăm. Dar observați că persoana care a făcut această diagramă a tăiat înainte ca numărul să înceapă să coboare (gradat) din nou.

Iată o temă pe care o veți vedea că se prezintă singură aici: anume că Obama a preluat funcția după ce a început recesiunea. Drept rezultat, el pare să fi avut rezultate slabe în anumite domenii, cum ar fi cel prezentat aici. Dar acesta este un rezultat firesc al crizei financiare care l-a precedat: mai multe persoane s-au bazat pe asistență socială suplimentară…

Datorii federale

…Iar guvernul a făcut şi mai multe datorii.

Observați că pe graficul datoriei în original, axa orizontală s-a schimbat. Nu mai începe în 1980 – în schimb, merge înapoi până în 1950. Da, datoria a crescut mult în perioada preşedinţiei lui Obama. Dar, din nou, această creștere a început atunci când George W. Bush era preşedinte, ca un efort de a înfrunta criza financiară.

Mai mult decât atât, a compara anul 1950 cu 2000 nu prea are sens, din moment ce valoarea dolarului nu era echivalentă în acel moment cu cea de astăzi. Dar, în comparație cu celelalte probleme de aici, aceasta e relativ minoră.

Costurile de îngrijire a sănătăţii

Probabil că ați văzut până acum că, în general, zonele roz din tweet-ul lui Trump sunt apropiate de perioada în care Obama a fost preşedinte. Ele variază întrucâtva, dar în general aşa se petrece.

Aşadar veţi observa pe această diagramă că cel care a creat graficele trişează, făcând cea mai mare parte a ei perioada în care Obama a fost preşedinte. Începe în 2007, ajungând până în 2015.

„Costurile pentru asistenţă medicală” este un grafic confuz. Fundaţia Kaiser Family dispune de un instrument care vă permite să vedeți cheltuielile motivate de o serie de scenarii din 1960 până în prezent – și niciunul dintre graficele sale nu pare să se sincronizeze cu cel pe care Trump l-a postat pe Twitter.

Ca întotdeauna, Rezerva Federală are unele date. În acest caz, este vorba de cheltuielile pentru sănătate pe cap de locuitor. Au crescut în mod constant, cel puțin până în 2012. Datele Kaiser arată cam același lucru.

Care este graficul lui Trump? Nu sunt sigur. Observați că axa verticală începe la 105, nu la zero, ceea ce face ca evoluția să pară exagerată. Este posibil ca cifrele să fie procente, ceea ce indică cât de ridicate au fost costurile în raport cu anul anterior. Dar, în timp ce costurile din 2011 au fost la 103,8 la sută din costurile prezentate în datele Fed din 2010, cele din 2012 au fost de doar 104,2 la sută din cele din 2011. Deci, cine poate şti [ce s-a petrecut cu adevărat]?

Participarea forței de muncă

Pe acesta, creatorul graficelor trişează din nou, prezentând o secțiune a axei verticale. Dar măcar de această dată este clar despre ce este vorba.

Pentru a calcula nivelul șomajului, guvernul evaluează cât de multe persoane apte de muncă au locuri de muncă. Persoanele care nu sunt apte de muncă nu sunt incluse în acest calcul, și astfel, dacă persoanele fără un loc de muncă se opresc din a căuta un loc de muncă sau ies la pensie, de exemplu, rata șomajului poate scădea mai rapid. Aceasta fiindcă numărul de persoane fără loc de muncă din calculul forței de muncă va fi scăzut. (Acesta este exact motivul pentru care rata șomajului a scăzut în luna mai 2016.)

Acest fapt a fost folosit ca un punct slab când Obama a trâmbițat coborârea ratei şomajului.
Și este corect. Nivelul participării forței de muncă a scăzut de când Obama a preluat mandatul.

Desigur, s-ar putea arăta, de asemenea, cât de multe noi locuri de muncă s-au creat, sau nivelul [real al] ratei șomajului. Dar având în vedere că acest grafic este, în sfârşit, precis și ușor de înțeles, îl vom trece cu vederea.

Inechitatea faţă de persoanele de culoare

Acesta este un aspect interesant. Creatorul acestor grafice folosește calcule a ceea ce este cunoscut sub numele de „coeficientul Gini” pentru persoanele de culoare americane, date care sunt la rândul lor disponibile de la Rezerva Federală. Aici nu este vorba despre inechitate în sensul dreptății rasiale, ci despre inechitatea veniturilor.

Coeficientul Gini estimează cât de departe se află un grup de o distribuire perfect echitabilă a veniturilor. Formulele pentru aceasta sunt complexe, deci e bine că Fed s-a ocupat deja de ele.

Aici sunt coeficienții atât pentru albi, cât și pentru persoanele de culoare, începând din anul 2002, potrivit datelor de la Fed.

Observați că variația este mult mai subtilă în această diagramă. Aceasta deoarece axa verticală prezintă o gamă mai largă. Da, inegalitatea veniturilor a crescut, dar nu atât de dramatic.

Venitul mediu pe familie

Acesta este reconfortant de direct. Iată ce are de spus Fed.

Atenţie, acesta nu se potrivește cu graficul lui Trump, și nu este clar de ce.

Achiziţionarea unei locuințe

Încă unul direct la țintă! Acesta este procentul de case care sunt ocupate de proprietari.
Din nou, rata a scăzut pe perioada mandatului lui Obama – un declin care a început atunci când era preşedinte Bush.

De ce? Parţial pentru că au existat probleme legate de cumpărarea de locuințe, fapt care a precipitat recesiunea. Împrumuturile dezavantajoase pentru achiziţionarea unei case și expansiunea rapidă a pieței imobiliare au jucat un rol esenţial în crearea condițiilor care au condus la colapsul economic. Ca urmare, numărul de proprietari de case a scăzut.

Dar cel puțin acest grafic este destul de corect, chiar dacă e un pic înșelător în ceea ce priveşte aruncarea vinei. Nu este însă cazul pentru multe dintre celelalte.

Deci, de ce a postat Trump pe Twitter [aceste grafice]? Pentru că, așa cum a fost adesea cazul, detaliile sunt mai puțin importante decât argumentul politic. Dacă se pretinde că o mulţime de grafice arată modul în care conducerea lui Obama a fost dăunătoare pentru economie, e suficient. Iar unii cititori trimit postarea mai departe pe Twitter. Dacă un om simplu analizează fiecare grafic și ia act de ce este greșit sau denaturat, aceasta nu îl va distrage de la ideea principală, şi anume că Obama este un personaj „nefast”.

Dacă este contestat, Trump poate da vina pur și simplu pe cel care a creat acele grafice pe care el le-a făcut publice pe Twitter – ceea ce adeseori s-a arătat dispus să facă.

Și aceasta arată, pe scurt, de ce verificarea factuală a acestui gen de lucruri este adeseori atât de ingrată.”

Citiți și:

Media, sistemul educaţional, băncile şi Wall Street-ul sunt principalii artizani ai dezastrului capitalist pe care îl trăim şi ne afectează existenţa

Ziarele mint de îngheață apele, iar consecințele sunt devastatoare

 

yogaesoteric
18 ianuarie 2017