Bun sau rău? Cum şi de ce personajele rele, malefice ajung să fie îndrăgite

Pe cât de surprinzător, pe atât de real: personajele rele sau malefice precum Dexter Morgan, din serialul cu același nume, și Walter White, din serialul Breaking Bad, se află tot mai des în atenţia publicului în ultima perioadă. De când, cum și de ce au ajuns antieroii să aibă atât de multă popularitate?

Cum ar fi ca într-o bună zi să afli că suferi de o boală incurabilă? Probabil că, după o analiză lucidă, ai concluziona că tot ce ai făcut până acum este prea puţin important, iar ceea ce vei face de acum înainte va conta cel mai mult. Gândind astfel, și fără să mai ai ce pierde, frustrările acumulate o viaţă te-ar putea împinge la soluţii extreme. Oricum mori. Măcar să lași în urmă bani pentru a asigura viitorul familiei, dacă tot nu vei mai fi.

Aceasta este povestea lui Walter White, protagonistul serialului Breaking Bad, profesor de chimie la un liceu. În momentul în care află că este diagnosticat cu cancer la plămâni, din dorinţa de a-și ajuta fiul bolnav și soţia însărcinată, decide să înceapă o viaţă de infractor, amenajându-și un laborator pentru a produce metamfetamina, un drog psihostimulant. Breaking Bad a fost etichetat de unii critici ca fiind unul dintre cele mai bune seriale realizate vreodată.

Împinși în labirintul moral

Personajele prezentate în producţiile cinematografice sau de televiziune suferă astăzi la capitolul moralităţii, este de părere Maureen Ryan, critic de televiziune la Huffington Post.

Fluiditatea graniţelor dintre bine și rău, crearea unor povești convingătoare care să justifice, până la urmă, acţiunile neloiale ale personajelor nu sunt deloc întâmplătoare, mai crede Ryan. La fel cum nu este întâmplătoare nici existenţa diferitelor canale de film care le oferă realizatorilor libertatea de a crea diverse conţinuturi și de a împinge limitele morale ale producţiilor lor în așa măsură încât să se ajungă chiar la distorsionarea reperelor. A răsturna viziunea clasică (și îndreptăţită) privind personajele bune și a transforma personajul rău într-unul bun sunt demersuri ce presupun intenţionalitate.

Pe măsură ce pseudoeroii prezentaţi în filme/seriale promovează ideea conform căreia în ziua de astăzi nu mai putem rămâne „curaţi”, se inoculează o gândire de genul: „depinde cât de «murdari» suntem dispuși să devenim pentru a obţine ceea ce ne dorim“. Și, oricât de surprinzător poate părea, realitatea este că suntem „ajutaţi“ să ajungem la aceste concluzii. Altfel spus, ele ne sunt induse. Se face apel la mecanisme psihologice (atent studiate) care ne fac să îndrăgim personajele rele, malefice în ciuda elementelor semnalate la nivel nu doar logic, ci și moral.

1. Eroarea fundamentală de atribuire

Cu cât avem mai multe date despre o persoană, cu atât acţiunile acesteia vor fi considerate scuzabile.

Este cunoscut faptul că, dacă serialul este urmărit o perioadă îndelungată, audienţa ajunge să fie mai îngăduitoare și să scuze, astfel, comportamente care iniţial ar fi catalogate ca reprobabile. Acest aspect poate fi explicat prin faptul că atribuirile (ceea ce punem pe seama celorlalţi) sunt influenţate de volumul de informaţie pe care-l deţinem în ceea ce privește personajul. Cheia este identificarea cu personajul, empatizarea cu acesta. Drama lui Walter White ar putea deveni drama oricui, iar telespectatorul este ajutat să conștientizeze asta. Astfel, practic, persoana din spatele ecranului abandonează temporar (în perioada filmului/serialului) rolurile sociale pe care le deţine și adoptă perspectiva personajului cu care se identifică, potrivit profesorului Jonathan Cohen, de la Universitatea din Haifa.

2. Regia de scenă

Internalizarea modului de gândire a unui personaj are nebănuit de mult de-a face cu maniera în care sunt filmate scenele și personajele în film. Utilizarea anumitor unghiuri de filmare și folosirea în discurs a persoanei întâi îi ajută pe cei din spatele ecranului să intre în conştiinţa personajului creat de autor.

Cu cât ne identificăm mai mult cu un personaj, cu atât vom fi mai indulgenţi cu acţiunile acestuia.

Diferitele tehnici de filmare influenţează, de asemenea, adoptarea unui anumit punct de vedere de către audienţă. De exemplu, prim-planurile sunt folosite să ne distragă atenţia de la personajele cu care nu se doreşte să ne identificăm. Astfel, regizorul ne poate direcţiona către identificarea cu orice personaj, fie el și rău. Ceea ce urmează este firesc: cu cât ne identificăm mai mult cu un personaj, cu atât vom fi mai indulgenţi cu acţiunile acestuia și, mai mult decât atât, vom atribui explicaţia pentru cele petrecute factorilor externi („a fost obligat să acţioneze așa, nu a avut ce face“).

3. Trecerea timpului poate face acţiunile scuzabile

A avea la dispoziţie timp pentru a pune cap la cap informaţiile care ne sunt furnizate ne oferă posibilitatea de a găsi explicaţii privind factorii care au condus la adoptarea unui anumit comportament.

Trecerea unei anumite perioade de timp de când a avut loc un eveniment contribuie la modificarea opiniei oamenilor, potrivit cercetătorului Didier Truchot și a colaboratorilor săi. Această relaţie ar putea explica și preferinţa oamenilor faţă de personajele rele, malefice. Chiar dacă iniţial nu suntem de acord cu comportamentul personajelor rele dintr-un film, această percepţie poate să dispară în timp, întrucât avem posibilitatea de a reflecta la factorii situaţionali care ar fi putut conduce la un comportament inacceptabil.

Acest timp de reflecţie este o piesă importantă a puzzle-ului, date fiind cele trei etape care se parcurg înainte de a face o atribuire: identificarea comportamentului celuilalt, atribuirea personală și modificarea atribuirii iniţiale.

4. Expunerea îndelungată la un stimul

Un alt aspect care contribuie la atracţia pe care personajele rele, malefice o exercită asupra oamenilor este expunerea la un stimul pentru un timp îndelungat. Cu cât perioada este mai amplă, cu atât ajungem să ne placă mai mult stimulul respectiv. Astfel, cu cât un personaj rău, malefic este văzut în repetate rânduri și este prezentat într-un context favorabil, cu atât audienţa îl va percepe într-o lumină favorabilă.

5. Ceea ce este frumos este și bun

Folosirea repetată a persoanelor atractive fizic, a vedetelor apreciate și îndrăgite de public în roluri malefice conduce la asocierea a ceea ce este frumos cu ceea ce este bun. Persoanele frumoase obţin scoruri mari pe scara de inteligenţă, dezirabilitate socială, succes, fericire, persuasiune în comparaţie cu persoanele mai puţin atractive. Mai mult decât atât, atractivitatea fizică (alături de forţa fizică și de umor) este unul dintre cei mai buni predictori în ceea ce privește personajele pe care le îndrăgim, potrivit cercetătorilor Cynthia Hoffner și Joanne Cantor.

Aspectul fizic plăcut îi face pe privitori să se raporteze la personajele rele, malefice ca fiind inteligente.

Atractivitatea fizică este cel mai puternic corelată cu competenţa socială, competenţa de adaptare și competenţa intelectuală, și nu cu integritatea sau cu preocuparea pentru alţii, așa cum poate s-ar fi așteptat unii dintre noi. Aspectul fizic plăcut îi face pe privitori să se raporteze la personajele rele, malefice ca fiind inteligente, calificate din punct de vedere social și, totodată, puternice, fără nicio implicaţie din perspectiva așteptării unei bune conduite.

6. Formarea schemelor în raport cu informaţia deţinută

În urma experienţelor repetate cu diverși oameni și evenimente, începem să organizăm informaţiile pe care le deţinem în categorii de fapte care, în psihologie, poartă denumirea de scheme. Odată formată o schemă, aceasta poate avea un impact semnificativ asupra așteptărilor și percepţiilor ulterioare.

Această modalitate de formare a schemelor explică preferinţa pe care o putem manifesta în ceea ce privește personajele rele, malefice. În cea mai mare parte a filmelor, personajul principal este o persoană bună, iar în cele din urmă finalul filmului prezintă triumful binelui asupra răului.

Expunerea repetată la acest tip de poveste determină formarea unei scheme în acest sens: personajul principal va învinge în final.

Formarea acestei scheme va influenţa experienţele viitoare prin așteptările pe care acest tip de schemă le induce. Și totuși, în unele filme, personajul principal nu este neapărat o persoană bună din perspectivă morală, însă are „priză“ la public. Explicaţia? Din moment ce am identificat personajul principal și am fost învăţaţi că acesta va câștiga în final, vom fi atrași de el chiar dacă este un personaj rău, malefic.

La fel se petrece și în cazul schemei „ceea ce este frumos este și bun“. De aceea unii oameni au tendinţa să prefere personajele rele, malefice care arată bine.

Dexter Morgan: un exemplu de personaj malefic îndrăgit de publicul larg

Trucurile (psihologice) folosite pentru a crea din Dexter Morgan un personaj malefic de succes exploatează următoarele aspecte:

1. Factorul de normalitate: Dexter Morgan nu este prezentat ca un monstru, ca un criminal care ascunde cadavre în propria casă după ce le-a omorât, ci ca un posibil vecin care are un secret ascuns. Mai mult decât atât, este un soţ iubitor, un frate atent și un prieten devotat.
2. Găsim explicaţii pentru comportamentele de dependenţă: în confruntarea cu demonii personali, Dexter devine un personaj care este nevoie să lupte cu dependenţele sale, fapt ce îl umanizează, îl face să se identifice cu oricine îl privește. Este ridicat la rangul de victimă: „Săracul, nu a putut să se abţină“.
3. Copilăria traumatizantă: crimele săvârșite nu pot fi oficial justificate. Însă în momentul în care publicul află că Dexter a fost martorul uciderii mamei sale, dar totuși nu a devenit antisocial, se activează următoarea explicaţie: „Este normal să aibă un comportament puţin nelalocul lui dată fiind copilăria sa traumatizantă“.
4. Reformularea: Dexter omoară oameni răi, care nu au fost pedepsiţi de sistem, este un fel de justiţiar, iar oamenii scuză acest comportament, întrucât consideră că Dexter „face lumea mai bună“.
5. Toţi ceilalţi îl plac: Dexter dezvoltă o relaţie bună cu celelalte personaje din serial, care se bazează pe el. Cei care nu îl plac pe Dexter îi devin antipatici publicului care, culmea, va considera că acestea sunt, de fapt, personajele rele.
6. Analiza selectivă
   De cele mai multe ori, publicul este manipulat prin crearea unor contexte în care accentul cade pe evidenţierea unui singur aspect al problemei prezentate. Cu alte cuvinte, dacă se dorește ca publicul să compătimească personajele rele, malefice, atunci vor fi prezentate acele aspecte grele ale vieţii ce au împins personajele în situaţia în care se află în prezent.
7. Apelul emoţional
   Producătorul este conștient de faptul potrivit căruia cu cât poveștile din spatele comportamentelor imorale sunt mai mișcătoare și mai convingătoare, iar acţiunile personajelor mai ușor justificabile, cu atât mai ușor privitorul poate trece cu vederea încălcarea evidentă a normelor morale. Apelul emoţional (deloc neintenţionat) al producătorului unui film/serial conduce la obţinerea unui răspuns emoţional care întreţine starea de bulversare a publicului. Pe termen lung, această stare va declanșa răsturnarea viziunilor clasice, răsturnarea reperelor cristalizate în trecut.

Suntem influenţabili în măsura în care ne lăsăm influenţaţi

În manipulare nu contează aproape niciodată ce spui, ci, mai degrabă, cum o spui, potrivit lui Noam Chomsky, profesor emerit în lingvistică la Massachusetts Institute of Technology. De aceea este necesar să analizăm mult mai atent deciziile pe care le luăm. Cât de mult suntem influenţaţi de aspectul fizic atunci când analizăm și urmărim să stabilim ce fel de caracter au unii oameni? Cât de mult suntem dispuși să îi scuzăm pe alţii doar pentru că viaţa nu a fost bună cu ei?

În demersul de a câștiga controlul asupra propriilor gânduri și pentru a evita să fim manipulaţi, o bună cunoaștere de sine – a punctelor slabe și tari, a reacţiilor pe care le avem în situaţiile în care suntem puși – este esenţială. Apoi, sunt câteva principii de aur. Informaţia nu este niciodată indicat să fie preluată fără echivoc, ci este necesar să fie filtrată având în vedere repere corecte, clar cristalizate, verificate. A pune întrebări despre modul în care decurg anumite acţiuni sau procese, a urmări să găsești potenţiale explicaţii pentru ceea ce se petrece în jur reprezintă o atitudine ce previne realizarea scenariilor de influenţare nedorită sau de manipulare.

Citiţi şi:
Industria de divertisment asaltează ființele umane cu influențe malefice prin toate mijloacele de care dispune
Lumea răsturnată
Cum au fost făcute, în mod viclean, desenele animate să devină calea cea bizară şi vrăjitorească de a învăţa copiii să creadă şi să spună despre ceea ce este rău că este bine, iar despre ceea ce este bine că este rău

 

yogaesoteric
14 septembrie 2021