Cameleoniada…

Au apărut oameni politici de toate culorile, curcubeul a fost abandonat în amalgamul cunoașterii noastre. Apoi culorile sunt amestecate după dorința „blocului de culoare”, apare iluzia unei culori de împrumut sau forma de viață numită „cameleon politic”. Cum putem defini ce înseamnă partidul: roșu, galben, portocaliu, când verdele a fost jefuit. Pădurile… Nu am aflat cum cameleonii se transformă în funcție de culoarea dominantă, dar am aflat cum oamenii politici se schimbă după buzunar și apar cameleonii cu „buzunarul gros”.

Țara a ajuns într-un hău fără margini, rețeta revoluției nu a adus liniște, au apărut oamenii experimentelor triste mărșăluind în parada patriotismului de interese. Citim cum un partid de dreapta a ajuns de stânga peste noapte, cu toți membrii lui. Sau cum un fost președinte jucător (prin cazinouri), care a lăsat o moștenire mai tristă decât orice tragedie din perioada renașterii, un fel de Regele Lear dar cu semn schimbat, candidează pentru un nou mandat de primar general al capitalei.

Oamenii cameleon se nasc din R.G.B-ul de interese așa cum apare culoarea la televizor, și în fiecare zi așteptăm să apară spiritele oneste și apariția unei reacțiuni sănătoase a normalității. A venit vremea ca valorile noastre să fie înregimentate și impuse, reacțiunea noastră să fie întemeiată pe convingerea că această țară nu este a noastră, este „a urmașilor, urmașilor noștri”, este a copiilor noștri.

Ca să cunoști o doctrină politică ai nevoie de timp și studiu, dezbateri asupra condiției umane în raport cu vremurile pe care le trăim. Doctrinele sunt constituite în raport cu: specificul vieții politice, identitatea istorică și culturală, tradiția. Să nu amestecăm particularul și colectivul în acest amalgam al înțelegerii naturii umane. Cameleonii trăiesc lângă noi, ei se hrănesc cu naivitatea noastră, iar doctrina lor politică poartă numele de buzunar. Buzunare de toate culorile: și de stânga și de dreapta și de „pas cu pas”.

Un mare poet și cineast francez, Jean Cocteau, vorbea despre un experiment pe care l-a făcut pe acest fenomen. Într-o zi, stăpânul unui cameleon „l-a pus pe un pled ecosez, cameleonul a murit de oboseală”. Să-ți schimbi convingerile ca și izmenele fără să ai un scop precis, sau fără să ai o vagă idee despre acest aspect.

Rareș Bogdan, un alt cameleon care trăiește printre orhidee, spunea în 2016: „Propun arestarea lui Ludovic Orban pentru subminarea economiei naționale”. Dar astăzi, braț la braț și braț la braț, ca un miriapod apărut din spuma mării și florii, defilează cu „propunerea lui”. Cum pot să se schimbe atât de repede, ei nu mor de „oboseală” cum se petrecea în experimentul lui Cocteau.

Ludovic Orban spunea în 2018 despre Raluca Țurcan: „Eu nu sfătuiesc tinerele liberale să facă politică cum a făcut ea, a trecut prin patul tuturor. Ea a fost secretara lui Stolojan”. Astăzi sunt tot nedespărțiți și umblă, braț la braț, braț la braț, cu miriapodul cameleon de aceeași culoare.

Cum să avem încredere în acești oameni ,,vopsiți” în funcție de interese, sunt oameni care de 30 de ani au ruinat și au prăduit munca bunicilor noștri, a părinților noștri și munca noastră.

„Trăiască nația! Sus cu ea!”, erau cuvintele de salut ale marelui Eminescu. Astăzi auzim de la profesori consacrați că se dorește eliminarea lui din manualele de Limba Română. Vedem cum tot mai mulți ,,cameleoni” încearcă îndepărtarea lui. Ce să facă și el, cameleonul, Eminescu a fost mult mai vertical și nu s-a rotit în mediul „dextrogir” spre „glucoză”, el a preferat amarul vieții lui și insultele viitoare.

Trăiască Nația…!

Citiți și:

Istoria se repetă: Urmașii evreilor bolșevici conduc din nou România

Politica blatului și conspirația corigenților

Mihai Eminescu – Citate despre exploatarea insidioasă a Românilor de către străini prin intermediul statului ateu înființat în 1859 (II)

yogaesoteric
7 decembrie 2020