Campania criminală de vaccinare cu Gardasil şi Cervarix vizează depopularea prin sterilizare

În timp ce în România s-a demarat o campanie naţională obligatorie de vaccinare a fetiţelor de clasa  a IV-a,


în Austria, Canada şi unele state din SUA vaccinul este interzis

de Mircea Popa

„Să porneşti o campanie în care spui că trebuie să-ţi faci acest vaccin,
înseamnă să afirmi că trebuie să fii parte dintr-un mare experiment public şi asta nu se face.”
– Dr. Diane Harper, specialist în HPV, care a contribuit la dezvoltarea vaccinului Gardasil

„Dacă aş avea o fetiţă în clasa a IV-a n-aş accepta să fie vaccinată”.
– Geza  Molnar, preşedintele Societăţii Române de Epidemiologie

 
Cervarix şi Gardasil, comercializat în România sub denumirea de Silgard, sunt cele două vaccinuri împotriva virusului papilloma (HPV) administrat fetelor de 10 ani în campania naţională obligatorie de imunizare pentru prevenirea cancerului de col uterin, demarată de statul român în 24 noiembrie 2008.

Efectele secundare ale acestor vaccinuri, menţionate în documente oficiale (FDA – Food and Drug Administration, o agenţie a SUA în domeniul medical şi EMEA – Agenţia Medicală Europeană) sunt extrem de grave: de la greaţă, ameţeli, leşin, dificultate în respiraţie, urticarie şi erupţii pe piele,dureri de cap, vărsături, dureri articulare, dureri musculare, oboseală sau senzaţie de slăbiciune neobişnuită, leşin, şi senzaţie generală de rău, febră, convulsii, crize, la avorturi spontane, o boală neurologică rară (sindromul Guillain-Barré, caracterizat prin paralizie generală), autoimun (afecţiune care implică o reacţie imună îndreptată împotriva propriilor ţesuturi), tromboză (formarea unui cheag sangvin într-o arteră sau într-o venă), pancreatită, embolie pulmonară (obstruarea vaselor pulmonare cu sânge coagulat), moarte. Pe termen lung aceste vaccinuri pot provoca sterilitate.

Campanie pro vaccin în mass-media românească

Mass-media românească duce o amplă campanie pro vaccin, în care vaccinarea este prezentată ca fiind sigură şi eficientă. Cei care îndrăznesc să critice această acţiune extrem de costisitoare pentru statul român sunt ridiculizaţi şi catalogaţi drept „învechiţi”, „ultrareligioşi” sau „conspiraţionişti”. Şi site-ul yogaesoteric a intrat pe banca acuzaţilor datorită unuia dintre primele articole scrise pe această temă („Un nou vaccin periculos este pe cale de a deveni obligatoriu”), în data de 30 mai 2008.  MISA a fost acuzată că susţine campanii împotriva vaccinării. Din fericire, nu singură. Articolele şi discuţiile despre efectele adverse ale vaccinării au împânzit Internetul. Asociaţia ProVita a realizat o amplă campanie de informare a populaţiei prin pliante. O serie de organizaţii nonguvernamentale s-au implicat pentru a îi face pe părinţi conştienţi de gravitatea situaţiei. Sindicatul Independent al Juriştilor din România a depus o acţiune în justiţie pentru anularea Ordinului Ministerului Sănătăţii Publice nr. 574/269 din 2008, în vederea stopării Campaniei de vaccinare HPV iniţiată în şcolile româneşti, motivând acţiunea prin faptul că acesata vaccinare poate genera mai multe decese decât cancerul de col uterin.

Aproximativ 70% dintre părinţi au refuzat vaccinarea copiilor lor, bulversaţi de datele contradictorii primite despre vaccin. Prin urmare Ministerul Sănătăţii s-a trezit cu stocuri enorme de vaccinuri, pentru care s-au cheltuit peste 23 milioane de euro din buget. În Ordinul de ministru, emis în septembrie 2008, se stabilea, a priori, un procent de sută la sută de realizare a vaccinărilor pentru toate cele 110.000 de fetiţe din clasele a IV-a. În acest sens, s-a dispus achiziţionarea a 330.000 de doze de vaccin HPV, având în vedere că sunt necesare trei doze pentru fiecare fetiţă, dat fiind că vaccinarea se realizează în trei etape. Cea de-a doua etapă a vaccinării este programată pentru luna ianuarie a acestui an.

Substanţele extrem de toxice din compoziţia Gardasilului

În ultimele două decenii au fost introduse în diferite ţări campanii de vaccinare, susţinute de OMS sau UNICEF, împotriva unor agenţi patogeni (tetanos, rubeolă, virusul papilloma etc.) care în mod normal nu afectează un procent important din populaţie şi nu provoacă epidemii catastrofale. Aceste vaccinări s-au adresat în mod special femeilor aflate în perioada de maximă capacitate procreativă. Vaccinurile conţineau agenţi sterilizatori. O analiză a substanţelor conţinute de aceste două vaccinuri ne arată că şi acestea conţin agenţi sterilizatori, astfel:

În compoziţia Gardasilului intră:
– 150 mcg Polysorbat 80. Această substanţă provoacă infertilitate, atacă sistemul imunitar şi poate provoca decesul. Administrată femeilor însărcinate le poate provoca avorturi spontane. Mai multe studii medicale din întreaga lume confirmă faptul că această substanţă este un agent sterilizator, poate provoca apariţia mutaţiilor genetice şi a cancerului.
– 675 mcg de Aluminiu. Este cunoscut gradul mare de toxicitate a acestei substanţe. Aluminiul afectează sistemul nervos al persoanelor cărora le este administrat şi atunci când cei vaccinaţi ajung la vârste înaintate, constituie un factor de risc pentru apariţia demenţei Altzheimer. Aluminiul provoacă degenerarea permanentă a celulelor nervoase.
– 105 mcg de Sodium Borat. Studiile ştiinţifice cataloghează această substanţă ca o otravă deosebit de periculoasă. Ea a fost folosită în trecut pentru dezinfecţie până când a survenit moartea persoanelor care intrau în contact cu substanţa. Efectele adverse ale sodiului borat sunt: starea de vomă, diareea, urticarea, problemele respiratorii, dureri de cap şi insomnii, febră, scăderea tensiunii, scăderea urinării, spasme ale muşchilor faciali, tremur al mâinilor şi picioarelor, stare de confuzie mentală, convulsii şi comă. Efectele pe termen lung nu sunt cunoscute, deoarece până de curând Sodium borat era considerat suficient de otrăvitor ca să se mai pună problema folosirii lui în alimentaţie sau în industria farmaceutică.

Este necesară vaccinarea împotriva virusului papilloma?

Există mai mult de 100 de tipuri de virus papilloma uman (HPV – Human Papilloma Virus), dintre care peste 30 pot infecta regiunea genitală. Achiziţionarea acestui virus poate trece neobservată, rămânând asimptomatică sau poate determina veruci, papiloame, condiloame – în diferite zone ale corpului. Infecţia genitală cu HPV este una obişnuită şi de obicei are evoluţie autolimitantă, adică trece de la sine. Peste 90% din infecţiile cu HPV se elimină din organism fără nici un tratament, în circa 2-4 ani. De asemenea, un procent de aproximativ 60% din leziunile precanceroase uşoare, 45% din cele medii şi 33% din cele avansate se vindecă fără tratament.
Această infecţie, dacă apare la nivel genital, se transmite frecvent între parteneri. Datele obţinute de multe echipe de cercetători au arătat că pentru apariţia cancerului de col prezenţa HPV este o condiţie necesară dar NU şi suficientă. Ponderea infecţiei cu HPV este mai crescută la femeile tinere şi scade odată cu înaintarea în vârstă. Diagnosticul definitiv de infecţie HPV se bazează pe detecţia genomului viral (a acizilor nucleici virali). Infecţia HPV genitală trece de la sine în mod frecvent – acesta este un aspect îmbucurător întrucât nu s-a identificat nicio terapie alopată eficientă pentru eradicarea acestei infecţii. Netratate, condiloamele genitale pot dispare singure, pot rămâne la fel sau pot creşte ca dimensiune şi număr. Nu există date care să susţină faptul că prezenţa condiloamelor genitale sau tratamentul pentru acestea se asociază cu dezvoltarea cancerului cervical.

După cum arată datele de specialitate, infecţia HPV nu determină în mod imperativ apariţia cancerului de col, iar condiloamele sau papiloamele care pot apare datorită acestei infecţii se pot remite spontan, tratamentul neavând un rol absolut determinant în dispariţia HPV din organism. Dacă la aceste aspecte mai adăugăm şi faptul că doar 4,3% din cazurile de cancer sunt reprezentate de cel de col, ne putem pune întrebarea firească: de ce această campanie masivă de vaccinare anti-HPV? A apărut cumva o epidemie care seamănă cu gripa, dar e cu HPV? Există o rată de mortalitate aşa de mare la cei care contactează HPV? Doar în astfel de cazuri se poate porni o asemenea campanie masivă de vaccinare cu un vaccin care este contestat şi controversat.

Ce este tragic este că această campanie naţională de imunizare demarată de statul român este prima de acest tip din Europa. În nici o ţară europeană acest tip de vaccin nu este obligatoriu şi nu este inclus în planul naţional de vaccinare. Deşi ministrul sănătăţii a afirmat că 17 ţări din Uniunea Europeană au introdus campanii naţionale de vaccinare HPV, pe site-ul oficial al Comisiei Europene, la Euvac.net, nu există nici o ţară europeană care să fi demarat vreo campanie naţională de vaccinare împotriva cancerului de col uterin. Conform acestui site, singurele ţări care au recomandat vaccinările HPV sunt Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Spania şi Elveţia. Austria a interzis recent acest vaccin, după ce a provocat decesului unei tinere de 19 ani. În Canada şi unele state din SUA, vaccinul este interzis, după ce au fost sesizate 26 de decesuri după vaccinare. În SUA s-a încercat introducerea obligatorie a acestuia, dar din cauza protestelor vehemente ale populaţiei s-a renunţat la idee. În unele state din Europa vaccinul este gratuit, dar la dispoziţia cui îl cere. În Franţa, unde Gardasil a fost respins de către populaţie, reclama vaccinului a fost făcută de producător, nu de guvernul francez. În urma scandalurilor reclama nu mai apare la televizor. Irlanda, care trebuia să-l introducă în septembrie, a renunţat la el.

Efecte adverse grave

În mai 2007, Judicial Watch a trimis o cerere către FDA prin care solicita accesul la toate documentele legate de Gardasil. A fost nevoie de acţionarea în judecată a FDA-ului şi, in iunie 2008, FDA a trimis 4 seturi de documente. Ceea ce a reieşit din documentele respective este accesibil aici.
Gardasil, vaccinul anti-HPV produs de Merck, este promovat ca un vaccin care previne cancerul, „dar nu i-a fost evaluat potenţialul de carcinogenicitate (generator de cancere) şi genotoxicitate (toxic pentru genom)”. De obicei pentru a se putea evalua şi aproba de către FDA un nou vaccin sunt necesare aproximativ 10 luni. Gardasil a fost un vaccin „precoce” întrucât a trecut de grilele de aprobare în numai 6 luni. Gardasil a ieşit cu recomandarea de a fi utilizat pentru femei/fete între 9 şi 26 de ani.

Studiile afirmă că la acest moment nu se cunoaşte dacă Gardasil are efecte pe termen lung asupra fertilităţii. Din moment ce vaccinul a fost scos pe piaţă abia în 2006, s-ar putea să treacă ani buni până se vor observa efectele pe termen lung. Nu au putut fi ignorate aşa uşor reacţiile adverse apărute, unele chiar foarte severe. Câteva dintre cele mai grave sunt pierderile de sarcină (conform VAERS din 77 de femei care au primit vaccinul Gardasil în timp ce erau gravide, 33 au avut reacţii adverse, de la avort spontan pană la anomalii fetale), apariţia unei boli neurologice rare, sindromul Guillain-Barré şi moartea. În cazul sindromul Guillain-Barré, în câteva zile pacientul poate să ajungă de la nişte banale înţepături şi furnicături în degete la paralizia completă, fiind necesară internarea sa la o secţie de terapie intensivă pentru a-i putea fi asigurată în primul rând funcţia respiratorie. Urmează apoi o stare de platou de la câteva săptămâni la câteva luni în care pacientului trebuie să-i fie asigurate toate funcţiile vitale pe cale artificială. Dacă pacientul reuşeşte să depăşească starea de platou, el trece apoi în faza de recuperare, care poate să dureze de la câteva luni la câţiva ani, pacientul fiind nevoit să reînveţe să-şi folosească fiecare muşchi. În ce priveşte cazurile de deces, până în acest moment, în SUA s-au raportat 21 de decese asociate cu Gardasil. Alte 2 decese s-au constatat în Germania şi Austria.

O serie de informaţii despre vaccin nu au fost oferite publicului larg. De exemplu:
– Gardasil nu dă rezultate la persoanele infestate cu virusul HPV! Ba chiar conform rapoartelor VAERS obţinute de Judicial Watch, există 78 de cazuri separate în care, după vaccinarea cu Gardasil, pacienţii au suferit erupţii masive de negi. Erupţiile nu s-au limitat doar la negi genitali. Unii pacienţi au suferit erupţii de negi pe mâini, faţă şi picioare, cauzaţi de alte tulpini ale HPV decât cele împotriva cărora este făcut vaccinul.
– Vaccinul nu implică renunţarea la metodele de screening a cancerului de col uterin.
– Sunt necesare chiar şi după vaccinare precauţii legate de expunerea la HPV, deci nu este corect să spunem vaccinul este împotriva HPV, ci doar împotriva câtorva tulpini.
– Perioada estimată a eficacităţii este de aproximativ 5 ani. Deci dacă se face la vârsta de 10-12 ani, înseamnă că la vârsta de 15-17 ani, tocmai când fetele îşi încep activitatea sexuală, vaccinul îşi pierde eficienţa şi nu mai sunt protejate.
– Vaccinul a fost testat pe femei mature, nu pe fetiţe de 10-12 ani.

Premiul Nobel acordat prin mituire şi corupţie

Pentru a contrabalansa suspiciunile legate de acest vaccin şi rumorile stârnite de toate efectele adverse raportate în legătură cu Gardasil, s-a decis ca vaccinului creat de Merck să i se acorde premiul Galien, echivalentul premiului Nobel în domeniul farmaceutic. În tentativa de a închide gura publicului, din 2006 până în 2008 Gardasil a primit premiul Galien naţional în: Belgia, Franţa, Olanda, Elveţia. În Anglia acest premiu s-a acordat ambelor vaccinuri anti-HPV: Gardasil produs de Merck şi Cervarix produs de GlaxoSmithKlein. În plus, Gardasil a primit şi alte premii incluzând Scrip Award în 2006 în Anglia pentru „cel mai bun şi nou produs biologic” şi premiul Medec în 2007 – în Franţa.  

Totuşi, premiul cu cel mai mare renume mondial legat de aceste două vaccinuri controversate este premiul Nobel pentru medicină acordat în 2008 germanului Harald zur Hauser, pentru descoperirea HPV şi legăturii sale cu cancerul de col uterin. Pentru acordarea acestuia, comitetul premiului Nobel se confruntă cu o investigaţie de mituire şi corupţie, după ce a primit o imensă sumă de bani de la o companie farmaceutică care beneficiază direct de munca laureatului Nobel în medicină din 2008.

Două corporaţii afiliate comitetului de acordare a premiilor Nobel – Nobel Media şi Nobel Webb  – ar fi primit „multe milioane” de dolari de la gigantul american de produse farmaceutice AstraZeneca. AstraZeneca deţine brevetele şi colectează redevenţele pentru ambele vaccinuri papilomavirus uman (HPV) disponibile în prezent – Gardasil şi Cervarix. AstraZeneca este de aşteptat să câştige între 30 şi 50 de milioane de dolari anual din vânzările celor doua vaccinuri.

Pomul se cunoaşte după roade, omul după fapte şi … organizaţiile mondiale după tipul de acţiuni asupra maselor pe care le susţin
 
Să lărgim puţin imaginea peisajului descris mai sus, mergând cu câţiva ani în urmă. La începutul anilor 90 Organizaţia Mondială a Sănătăţii a supervizat mai multe campanii de vaccinare anti-tetanos în diferite ţări, printre care şi Filipine, Mexic, Nicaragua. Amintim faptul că în ţările respective nu au fost semnalate date referitoare la o posibilă epidemie de tetanos şi nici alte aspecte alarmante care să necesite o astfel de campanie de vaccinare în masă. Câţiva ani mai târziu, în 1994, prin anumite înştiinţări pertinente care au condus la verificarea vaccinurilor utilizate în respectivele campanii s-a arătat că unele probe, în număr mare, conţineau alături de antigenul tetanosului şi gonadotrofină corionică umană (GCU) – hormon esenţial pentru menţinerea sarcinii. În mod normal, organismul nu poate secreta anticorpi faţă de o substanţă pe care o secretă chiar el – cum este hormonul GCU în acest caz.

Dar cuplarea în mod deliberat şi criminal a antigenului tetanosului cu acest hormon poate determina organismul să secrete anticorpi şi faţă de acesta. Astfel, după vaccinare, s-a depistat în sângele femeilor vaccinate prezenţa anticorpilor anti-GCU şi, prin urmare, a apărut imposibilitatea de a duce o sarcină la termen pentru aceste femei. Amintim faptul că aceste campanii de vaccinare din Mexic şi Filipine au vizat doar femei cu vârsta între 15 şi 45 de ani iar protocolul de vaccinare consta în primirea a cinci doze de vaccin, dintre care trei într-o perioadă de trei luni. Se cunoaşte că vaccinul anti-tetanos, făcut în doză unică, oferă protecţie pe cel puţin zece ani. Atunci, de ce s-au realizat mai multe doze? De ce doar la femei aflate în perioada maximă procreativă? Ce căuta GCU în vaccinuri?

Iniţial, de la negarea situaţiei OMS a trecut la varianta „cantitatea insignifiantă de hormon GCU prezent în vaccin este insuficientă să producă anticorpi anti-GCU”. Aspect total fals, deoarece probele de ser de la femeile imunizate în acest mod au arătat în cazul multora un titru foarte mare de astfel de anticorpi.

Astfel de agenţi sterilizatori au fost depistaţi şi în vaccinurile utilizate în campaniile de vaccinare anti-rubeolice din Argentina în 2006 şi antipoliomielitice din Nigeria în 2004. Aceste campanii de vaccinare au fost susţinute de UNICEF. Alte acţiuni anti-procreative realizate de UNICEF au fost:
– în 1987 au promovat „serviciile de bună calitate pentru avorturi”  în mod oficial la Conferinţa Internaţională pentru o Sănătate Mai Bună pentru Femei şi Copii susţinută în Nairobi, Kenya,
– în 1993 a ieşit la suprafaţă contribuţia tacită a UNICEF la susţinerea dată de UNFPA pentru politica „un copil pe familie” din China – programul instaurat de Beijing pentru reducerea populaţiei prin sterilizări forţate, avorturi la termen înaintat şi chiar infanticid.

OMS şi UNICEF implementează programe de depopulare sub forma unor programe de vaccinare

Dr. Mark Randall susţine că Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) este lancea intereselor de depopulare. Dr. Mark Randall este pseudonimul unui cercetător în vaccinuri care a lucrat mulţi ani în laboratoarele unor companii farmaceutice mari şi la Institutul pentru Sănătate al SUA (NIH). În ultima decadă Mark s-a pensionat şi a afirmat că „este dezgustat de ceea ce a descoperit despre vaccinuri”. Mark este conştient de scopul cartelului medical şi de „obiectivele de depopulare, control al minţii şi obţinerea unei populaţii debile,” care sunt urmărite în mod tacit de anumite organizaţii.

Să mergem pe firul evenimentelor oficiale şi să vedem cum anume au fost implementate aceste campanii de vaccinare. Scopul acestor campanii, după cum aţi observat din exemplele date mai sus, este foarte precis. Dar întrucât aceste acţiuni trebuie realizate într-un mod oficial la nivel internaţional, motivaţiile care sunt date şi diferitele rezoluţii care sunt adoptate par a fi susţinute de cele mai bune intenţii. Aspect total fals, după cum arată aspectele concrete de sănătate care au apărut la cele/cei care au fost vaccinaţi în cadrul diferitelor programe de vaccinare similare celor expuse mai sus.

 – În 2005 Adunarea Generală OMS a stabilit strategia pentru sănătatea reproductivă globală (WHA 57.12) şi rezoluţia asupra prevenţiei şi controlului cancerului (WHA 58.22). În cadrul rezoluţiei WHA 58.22 se precizează că „iniţial, vaccinurile HPV vor fi documentate pentru a fi utilizate la fete şi femei cu vârste cuprinse între 9 şi 26 de ani”.
Cu ocazia acestei Adunări Generale OMS din 2005 s-a stabilit şi „strategia şi viziunea imunizării globale UNICEF – OMS pentru 2006-2015” (GIVS – global immunization vision and strategy 2006-2015). Aşa cum se afirmă în actele GIVS „în timpul perioadei 2006-2015, ţările se vor confrunta cu o paletă de vaccinuri noi fără precedent de largă şi cu noi tehnologii de introducere.“

– Pregătirea introducerii vaccinurilor HPV: politica şi ghidul programelor pentru ţări – a fost clar stabilită în cadrul consultului WHO-UNFPA asupra programelor de sănătate reproductivă şi sexuală şi asupra vaccinării HPV, care a avut loc în martie 2006.

În lucrarea care a apărut pentru a susţine public această campanie mascată de depopulare, sunt arătate contribuţiile pe care programele naţionale de imunizare, programele de sănătate reproductivă şi sexuală, şi programele de control al cancerului le aduc în pregătirea pentru introducerea la scară naţională a vaccinurilor în contextul Strategiei şi Viziunii de Imunizare Globală.

În actele scrise care legiferează aceste rezoluţii şi hotărâri modul de implementare a  campaniilor de vaccinare este foarte precis descris. Astfel, în legătură cu controversatul vaccin anti-HPV se precizează: „când se pregăteşte introducerea vaccinului HPV, cei ce realizează aceasta va fi important să influenţeze politica şi luarea de decizii (…).”

Cine sunt de fapt marile firme producătoare de vaccinuri?

Clanul Rockefeller a monopolizat medicina americană în 1920. Împreună cu I.G. Farben deţinea monopolul industriilor chimică şi farmaceutică. Aceste două puteri economice au lucrat împreună atât înaintea cât şi în timpul celui de-al doilea război mondial. Martin Bormann a fost omul principal care s-a ocupat de banii Reich-ului în timpul lui Hitler, conducând astfel întreaga economie germană. Acest om era puntea de legătură între Reich şi clanul Rockefeller. Când Hitler şi Martin Bormann şi-au dat seama că vor pierde războiul, au investit fondurile în peste şapte sute de corporaţii pentru a produce un monopol asupra industriilor chimică şi farmaceutică.  Hitler şi Bormann au investit puternic în Merck şi alte companii farmaceutice. Ei ştiau nu numai că aceste investiţii vor fi o importantă sursă de venit în viitor dar mai ştiau, din experienţa dată de lagărele de exterminare, că poţi extermina populaţia în masă cu ajutorul substanţelor chimice, a gazelor şi a medicamentelor. Poţi astfel să elimini oameni, mulţi, fără să fii bănuit.

Merck este una dintre cele mai mari zece companii farmaceutice din lume, cu un profit de peste 4,6 miliarde de dolari anual şi 61.500 de angajaţi în anul 2005. Ultimul medicament „minunat” de la Merck, Vioxx, a fost retras de pe piaţă în 2002, după o estimare de 88.000 – 140.000 de reacţii adverse atribuite medicamentului. Vioxx, la fel ca şi Gardasil, a fost aprobat în regim de urgenţă de către FDA, fără ca studiile de siguranţă să fie complete şi fără perioada de analizare a efectelor pe termen lung. Vioxx era un medicament anti-inflamator destinat să aline suferinţele persoanelor suferind de artrită, crampe menstruale şi durere acută. Merck a retras singur de pe piaţă Vioxx-ul şi studiile de siguranţă au fost întrerupte din pricina faptului că „există un risc crescut de complicaţii cardiovasculare serioase, precum infarctul sau accidentele cerebrale”. Vioxx a fost retras de pe piaţă după ce a contribuit la 27.785 de infarcte şi decese, fără a lua în considerare alte evenimente, conform estimărilor FDA. Analiştii estimează că retragerea Vioxx a scăzut dramatic valoarea de bursă şi a costat compania între 3 si 20 de miliarde de dolari. La mai puţin de 2 ani după această severă scădere, compania a lansat Gardasil, cel mai scump vaccin de pe piaţă, iar vaccinul a fost aprobat de FDA.

O ecuaţie tragică

În rezumat putem spune că ecuaţia este foarte simplă: 1* + 1** = 2, unde
1* = populaţia este vaccinată aşa-zis preventiv faţă de un agent patogen care de fapt nu este aşa de agresiv şi nu determină în mod neapărat afecţiuni mortale şi care nu se răspândeşte ca gripa;
1** = vaccinul este produs de firme al căror fundament moral este dubios, vaccinul conţinând în unele cazuri chiar substanţe anti-reproductive;
2 =  numărul populaţiei este redus fără să fie acuzat nimeni de genocid.
Fundalul acestei ecuaţii este alcătuit de păienjenişul de acte normative date de organizaţiile mondiale al căror scop nedeclarat este depopularea planetei.

Citiţi şi:
Plătim pentru propria moarte: vaccinurile care îmbogăţesc companiile producătoare pot să ne ucidă
Vaccinarea – o afacere bănoasă pentru companiile farmaceutice, dar păguboasă pentru sănătatea noastră

yogaesoteric

ianuarie 2009