Campania #MeToo a fost o strategie menită a acoperi scandalul Weinstein?

 

Adevărul: #MeToo: Campania prin care milioane de persoane îşi povestesc online propriile experienţe de hărţuire sexuală. Mişcarea a luat amploare şi în România

Scandalul sexual în care este implicat producătorul hollywoodian Harvey Weinstein (65 de ani) a generat o campanie online despre hărţuirea sexuală, la care participă milioane de femei pe reţelele de socializare, scrie News.ro. Astfel, femeile care participă la această campanie povestesc despre propriile lor experienţe de hărţuire sexuală şi abuz, prin numeroase mesaje publicate pe Facebook, dar şi pe Twitter, folosind hashtagul #MeToo (Şi eu). Mişcarea a fost pornită de actriţa americană Alyssa Milano (44 de ani), care le-a cerut persoanelor care îi urmăresc activitatea pe reţelele de socializare să publice comentarii cu mesajul „Me Too”, în cazul în care au fost vreodată hărţuite sau agresate sexual.

Campania reprezintă o reacţie la scandalul sexual în care este implicat Harvey Weinstein, producător care susţine că toate relaţiile sexuale pe care le-a avut au fost consensuale. Mesajul iniţial publicat de Alyssa Milano a primit peste 37.000 de comentarii, iar hashtagul Me Too s-a aflat între cele mai populare trenduri pe Twitter în Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Pe Facebook, aproximativ 7 milioane de persoane discutau, într-o după-amiază, despre această campanie. „Am trăit acest lucru, la fel ca multe alte persoane. Nu este în regulă. Este o problemă care trebuie să fie luată în serios şi oprită”, a scris un utilizator, pe Twitter.

La campanie au participat şi personalităţi din industria divertismentului, precum Lady Gaga, actriţa premiată cu Oscar Anna Paquin şi actriţa Evan Rachel Wood, cunoscută pentru apariţia sa în serialul Westworld, care au povestit că au fost violate. De asemenea, la campanie au participat bărbaţi care au spus că sunt victime ale agresiunii sexuale. Între aceştia se numără actorul Javier Munoz, cunoscut pentru apariţia sa în musicalul Hamilton, jucat pe Broadway. „Nu ştiu dacă are relevanţă, având în vedere că este o poveste spusă de un bărbat gay. Dar mi s-a întâmplat. De mai multe ori”, a scris el pe Twitter.


Cristina Popescu, Facebook:

Condamnarea oricărui tip de abuz sexual comis de bărbați asupra femeilor este justă și mereu binevenită.
Nu cred că este o noutate, însă, hărțuirea, abuzul de poziție ierarhică pentru favoruri sexuale, violul nu s-au născut ieri și nu vor înceta mâine, ci vor dăinui cât timp va exista pe lume instinct sexual; vor exista întotdeauna robi ai patimii sexuale, neputincioși în a-și controla instinctele sau pur și simplu căderi conjuncturale.

Elementul cheie în aceste abuzuri nu e, cred eu, „genul” victimei, ci exacerbarea instinctului sexual al agresorului combinată conjunctural cu un slab autocontrol și cu situarea sa într-o poziție de putere în raport cu victima (de la puterea fizică, în cazul violului, la cea morală, în cazul favorurilor pretinse și obținute prin poziția dominantă în raporturile de serviciu sau similare).

De altfel, nu lipsesc nici în istorie, nici în vremurile recente, cazuri în care femeile au fost cele care au profitat de poziția de putere în scopul obținerii unor favoruri sentimentale sau sexuale (săptămânal vom găsi în tabloide câte o istorioară cu vreo profesoară care își determină câte un elev să întrețină relații sexuale); apoi, în măsura în care, cu timpul, unele societăți se vor „elibera” total de rămășițele tabu-urilor homosexualității și de inhibițiile sociale aferente, vor apărea din ce în ce mai des (nu că nu s-ar fi petrecut și până acum), inclusiv hărțuirea sexuală a femeilor de către alte femei sau a bărbaților de către alți bărbați.

Condițiile care favorizează abuzul sunt întrunite mult mai frecvent în cazul bărbaților și mai rar în cazul femeilor, fie datorită trăsăturilor specifice fiecăruia dintre sexe (cred eu, fără a fi de specialitate psiholog), fie datorită tradiției culturale care impune femeii o „obligație de rezervă” în manifestarea instinctului sexual și faptului că bărbații sunt, încă, majoritari în poziții de conducere (cum cred progresiștii), fie dintr-o combinație a acestor factori.

Nu cred, însă, într-o rezolvare ideologică a problemei: s-ar putea ca, eliminând aceste condiționalități, fie ele naturale, psihologice, culturale sau combinate, fie prin „eliberarea sexuală” a femeii până la a fi „aidoma bărbatului”, fie prin a interzice bărbaților pozițiile de conducere etc, dincolo de alte efecte sociale neașteptate, să ne trezim că abuzurile vor exista în continuare, doar că o parte din ele vor trece, în alte forme, din contul de debit al bărbaților în cel al femeilor. Nimic nu se pierde, totul se transformă. Sau se transferă.

În orice caz, pornind de la premisa că problema de bază sunt patimile omenești, în speță sexualitatea necontrolabilă (de către unii) – neînfrânarea, cum ar spune Biserica – iar nu „genul”, aș vrea să remarc, în trecere, ipocrizia unei societăți care deplânge abuzurile dar stimulează până la exacerbare senzualitatea; provoacă neînfrânarea și acuză urmările ei; deplânge efectul, dar elogiază cauza. Și se amuză atunci când un oarecare reclamă afișajul indecent, cu femei „obiectificate”, expus în stațiile de metrou, în văzul copiilor.

O societate care, pe de o parte, stimulează așa numita „eliberare sexuală”, încurajează exprimarea liberă a oricărui nărav, premiază nuditatea și dezinhibiția, încurajează, vrând-nevrând, și manifestările unor instincte pe care încearcă, simultan, să le castreze. Oricâte #metoo ar apărea pe Facebook ori Twitter, cu moravurile astea vom eșua fie în ipocrizie, fie în schizoidie.

Poate că toată această campanie #metoo este destinată să mute atenția de la semnificațiile politice ale scandalului Weinstein pentru stânga progresistă americană, însă chiar și așa este binevenită. Cine va avea ochi să vadă va vedea.

A scoate în văzul tuturor gunoiul băgat până acum sub preș nu poate fi decât benefic, depinde de noi să tragem bine concluziile asupra provenienței lui; iar dacă niște vinovați vor fi puși să plătească pentru niște datorii mai vechi, pe care le înnoiesc constant și stau exemplu și pentru alții să facă asemenea lor, nu strică nimănui.


Sorin Faur, Facebook:

Sigur, nu e decât o coincidență că mituismul haștagat coincide cu detonarea cazului Weinstein. Sigur, nu e o contaminare de rețea ce a decurs din imitarea în masă a rețetei de memorie recuperată brusc de vedetele de Hollywood, trezite din amnezia lungilor ani când muțenia a fost foarte rentabilă.

În paranteză fie zis, și în scandalul Weinstein statul ar trebui să se îndrepte cu osebire către recuperarea banilor, adică să confiște prejudiciul rezultat prin activitatea infracțională a hărțuitorului, care era libidinos, hărțuia, dar, din câte înțeleg, plătea. Deci, a se confisca toate sumele obținute din activitatea cinematografică a hărțuitelor care și-au barterizat cu sexul cariera artistică, monetizată ulterior din încasări. Sau nu ne mai plac astfel de deducții când e vorba despre altcineva decât dușmanii indicați în gazetele de perete ale Codruței?

Ieșind din paranteză, sigur că mituismul haștagat nu e, deci, manifestarea turmiferizată virtual a tentației ultracomune de a te identifica cu destinul (îndeobște tragic) al vedetei de pe ecran, deși faci mișto de bunica sau mama care se ceartă cu oamenii răi din telenovelă. Nu, nimic din toate astea.


Ildiko Csoke, Facebook:

Văd că acum e campania cu #MeToo… Probabil nu există femeie care să nu fi fost hărțuită sau abuzată sexual, deci cred că e destul de clară magnitudinea problemei pentru toată lumea. Şi nu zic că nu e o problemă reală, dar avem probleme mult mai mari, de care îi doare pe români în hashtag. Cum ar fi, de exemplu, legea vaccinării obligatorii în care cetăţenii români îşi vor pierde dreptul de a dispune de propriul trup, vor fi injectaţi fără consimţământul lor, ca vitele şi vor pierde şi dreptul de a lua decizii medicale pentru copiii lor.

Copiii vor fi ai statului, ca şi adulţii, de altfel… „Când cedăm guvernului puterea de a lua decizii medicale în locul nostru, noi în esenţă acceptăm că statul ne deţine trupurile.” (Ron Paul)

Vor fi cu toţii sclavii statului, clienţii captivi ai concernelor farmaceutice şi în plus violaţi pe banii lor. Sume de neconceput vor fi cheltuite din bani publici pe vaccinuri într-o ţară în care spitalele sunt aşa cum ştim cu toţii, nişte focare de infecţie unde ai toate şansele să intri cu o problemă minoră şi să ieşi cu picioarele înainte. Dar na, voi copiaţi şi publicaţi mesajul de conştientizare a hărțuirii sexuale a femeilor. De violarea prin vaccinare forţată a întregii populaţii de ce v-ar păsa?
#VaccinareaCuForțaEsteViol


Gabriel Bintia, Facebook:

Scandalul de la Hollywood, în loc să scoată la iveală cazurile de hărțuire și traiul pe favoruri sexuale din lumea de media, cinematografie, televiziune și divertisment, s-a finalizat într-o campanie de scris #MeToo pe Twitter și Facebook. Asta rezolvă problema tot așa cum terorismul se combate cu inimioare și campanii de #prayfor.


Roxana Munteanu, Facebook:

Subiectul inițial ăsta a fost, de-aici s-a plecat.
Că ne-am procopsit cu un val emoțional de dezvăluiri intime – momente extrem de jenante, în opinia mea, dar fiecare își varsă amarul unde, cum și cui consideră – asta e mecanismul de propagandă al corectitudinii politice.
Din suferință nu faci bravada, nu faci stindard. Părerea mea.

Nu rezonez nici măcar un centimetru nici cu metoo nici cu hertoo. Pentru că deşi presărate cu oameni şi povești sincere, grosul se situează la opus.

Repetat sau nu, dacă presupusul abuz a adus foloase şi avantaje materiale presupusei victime pe care aceasta le-a asumat, le-a îmbrăţişat şi de care s-a folosit de-a lungul timpului, atunci nu mai vorbim de „abuz și victimă” ci de o înţelegere, un compromis eventual.

„Hollywoodul este un loc în care îți vor plăti o mie de dolari pentru un sărut și cincizeci de cenți pentru sufletul tău”, a spus Marilyn Monroe – și cine poate argumenta cu o femeie a cărei stea strălucise odată mai tare decât oricare alta din lumea poleită, doar pentru ca ea apoi să cadă sub greutatea zdrobitoare a exploatării brutale pe care a suferit-o, hrănindu-i demonii din interior care au distrus-o în cele din urmă?


Anghel Buturugă, Facebook: Problema Weinstein sau Weinstein ca simptom

Înainte de a trece la chestiunea generală a abuzării vulnerabililor, chestiunea Weinstein trece prea repede pe lângă noi.

Abuzul sexual şi abuzarea există și trebuie denunțate. Dar ele există într-un anumit fel, sunt practicate în anumite reţele de putere, se petrec din anumite motive culturale, sociale, care ţin de natura (căzută) umană – însă întotdeauna agresiunea, mai ales când e sistematică, are nişte manifestări specifice şi cauze particulare.
Nu, Weinstein nu este doar un caz de abuzator sexual printre altele. Şi nu societatea patriarhală l-a născut pe Weinstein.

Hollywood l-a născut pe Weinstein, l-a crescut şi l-a ridicat pe firmament. Acolo există o industrie care, ne spune J. Wight care a scris o carte despre experienţa sa acolo, nu doar că fabrică astfel de monştri, dar le şi ridică soclu, îi cultivă, îi venerează.
Iar Weinstein a fost un om puternic prin legăturile sale cu lumea politică liberală americană.


Citiți și:

Replică la ipocrizia fenomenului #metoo. #120db, mișcarea «fiicelor Europei» contra violențelor comise de migranți și a deschiderii granițelor 

Atac fără precedent la adresa vedetelor de la Hollywood: «Vă daţi violate după ce aţi câştigat faimă şi bani» 

 

yogaesoteric
12 decembrie 2018

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More