Cancelarul Scholz are nevoie de un ministru al adevărului
„Nu există oameni uniți. Există doar oameni care conduc și cei care sunt conduși”[1]. Din păcate, majoritatea dintre noi ne numărăm printre cei din a doua categorie. Atât de mult „conduși” de prima, încât le permitem chiar să ne încovoaie sau să ne interzică opiniile. De obicei, germanul de rând cedează cenzurii fără rezistență – ca întotdeauna.
Un important politician ecologist a declarat recent: „Mai ales în aceste vremuri, Legea fundamentală este busola noastră”[2]. Aceasta are mai puțină valoare utilă decât o grămadă de saci de gunoi uzați. La urma urmei, elitele politice „democratice” din această țară, ca peste tot în „Vestul valorilor”, sunt cele care nu dau doi bani pe drepturile fundamentale.
„Drepturile fundamentale sunt în primul rând drepturi de apărare a cetățeanului împotriva statului”[3], a hotărât Curtea Constituțională Federală în 1958 cu privire la libertatea de opinie. Asta a fost cu mult timp în urmă. Majoritatea contractorilor noștri politici, în măsura în care au cunoștință de această hotărâre, au garanția că nu vor fi influențați de ea. Afirmațiile lor propagandistice continue privind drepturile omului nu fac decât să mascheze condescendența manifestată față de electorat. În plus, ele servesc la poziționarea lor în raport cu alte țări.
Site-ul web al ministerului Baerbock sună la fel de pompos:
„Legea fundamentală nu numai că garantează……. drepturile omului în Germania, dar ne obligă, de asemenea, să susținem protecția demnității umane și a libertăților fundamentale în întreaga lume.”[4]
Un balon cu aer cald, alimentat cu prezumție și zel misionar; o ipocrizie absurdă având în vedere nenumăratele activități extorcate ale politicii externe germane. Guvernele germane (la fel ca majoritatea țărilor occidentale, în special SUA) au provocat nenumărate conflicte, au sprijinit „revoluțiile colorate”, au purtat războaie și au contribuit la uciderea, mutilarea și răpirea demnității umane a milioane de oameni prin represiune economică și de altă natură. O declarație a lui Nelson Mandela, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, este potrivită:
„Când două țări vecine se luptă între ele, știi că SUA au vizitat una dintre ele”[5].
Unde erau drepturile omului în sfera de influență transatlantică?
Egon Bahr (1922-2015), un politician SPD foarte respectat, dezmințise deja, cu ani în urmă, într-un cerc de elevi, absurditatea aparent ineradicabilă a „politicii bazate pe drepturile omului”, servită în prezent din nou de Verzi:
„Politica internațională nu este niciodată despre democrație sau drepturile omului. Este vorba despre interesele statelor. Nu uitați asta, indiferent de ce vi se spune la lecțiile de istorie [6].”
Interferențe penale
Salvgardarea drepturilor omului este o obligație a Organizației Națiunilor Unite. Guvernul german nu are dreptul să interfereze cu alte state în această privință. Interferența sa în politicile presupuse a fi împotriva drepturilor omului ale statelor defavorizate, adesea combinată cu sancțiuni economice și de altă natură, este o încălcare flagrantă a dreptului internațional. Incitarea grupurilor de populație unele împotriva altora nu face decât să le destabilizeze și să le răstoarne. Această politică nu a funcționat în Siria, Venezuela, Hong Kong și Belarus, dar a funcționat în Ucraina și Libia. După cum știm, democrația și drepturile omului nu au intrat în joc. Națiunile afectate au fost scufundate în haos și mizerie.
Standarde duble tipic germane și, prin urmare, imoralitate: presiunea de a se conforma este exercitată numai asupra statelor dezagreabile.
Cu privire la Rusia, de exemplu. Se știe că trambulina din Ministerul de Externe de la Berlin vrea să „ruineze” vecinul nostru european.[7] Observația ei răutăcioasă și prostească a rămas în memoria colectivă ca una dintre cele mai grave gafe ale politicii externe germane. După ultimele alegeri prezidențiale din Rusia, Baerbock a răbufnit, ca de obicei la fel de prost informată pe cât era de obraznică:
„Procesul electoral arată comportamentul nefast al lui Putin nu doar față de propriul său popor, ci și împotriva Cartei Organizației Națiunilor Unite”[8].
Bârfitoarea cu aspect imatur nu a avut nicio justificare sau dovadă, măcar pe jumătate sofisticată din punct de vedere intelectual, de oferit pentru calomnie. Tagesschau a difuzat totuși aberațiile ei. Avertismentul jurnalistic al lui Wolf Schneider, de „a nu ridica minciunile tipice ale politicienilor la statutul de adevăr”[9], este ignorat în mod obișnuit de echipa editorială a ARD-aktuell. Bolile profesionale ale jurnaliștilor – curbura coloanei vertebrale și bursita – sunt tratate la ARD-aktuell cu loialitate față de guvern.
O dovadă a lipsei de principii și de caracter: conducătorii noștri de la Berlin și subordonații lor jurnaliști fac doar comentarii pastorale despre Arabia Saudită. Baerbock, în germana ei stricată:
„Nu este un secret că există încă multe aspecte care ne despart în domeniul drepturilor omului”[10].
Faptul că ea își prezintă omagiile unei „dictaturi islamiste, cu capul plecat”[11] nu este transmis telespectatorului.
Imperii sângeroase
Terorismul de stat al Israelului este, desigur, complet tabu. Nici guvernul nostru, nici presa conducătoare și corporatistă nu au folosit vreodată acest calificativ adecvat, nici măcar atunci când armata israeliană a organizat execuția extralegală a libanezului Nasrallah cu o bombă de 900 de kilograme[12] (!), distrugând simultan mai multe clădiri înalte din Beirut și ucigând cel puțin 600 dintre locuitorii acestora. În ciuda genocidului israelian din Gaza, Germania continuă să furnizeze arme de mari dimensiuni Israelului[13]. Drepturile omului…….?
O forță de ocupație americană prădătoare[14] rămâne în Irak, deși parlamentul și guvernul de la Bagdad le-au cerut în mod repetat americanilor să plece[15]. În SUA, „țara celor liberi, patria celor curajoși”[16], este încă în vigoare un sistem electoral putred[17] care își bate joc de standardele democratice. Titlul „Statele brutalizate ale Americii”[18], referindu-se la pedeapsa cu moartea (scoasă în afara legii de ONU[19]) și la practica ei plină de cruzime[20], lovește în plin. Am auzit vreodată de apelurile lui Baerbock sau chiar ale cancelarului ei „nu-mi amintesc” – ursuleț de gumă – ca SUA să înceteze și, în primul rând, să închidă lagărul lor de tortură de la Guantanamo? Drepturile omului?
Elitele lumii occidentale stabilesc ce este și ce nu este împotriva drepturilor omului în funcție de nevoile lor. Atitudinea lumpen cinică a guvernului german de a acuza Rusia că duce un „război de agresiune” împotriva Ucrainei, încălcând dreptul internațional, în timp ce, în același timp, face tot ce îi stă în putere cu bani și arme pentru a se asigura că acest război nu se încheie, nu mai poate fi îmbunătățită.
Privind în jos la propriul nas
Care este situația aici, în Germania, în ceea ce privește drepturile omului? De exemplu, dreptul garantat prin Constituție la libertatea de informare? Pentru a afla, să îngenunchem, să ne împreunăm mâinile și să-i ascultăm pe legiuitorii noștri europeni și germani:
„Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de exprimare și libertatea de a primi și de a răspândi informații și idei, fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere”
este formularea exactă din articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene[21] și din Convenția Europeană a Drepturilor Omului[22]. Și în Legea fundamentală germane se stipulează:
„Orice persoană are dreptul de a-și exprima și disemina liber opinia…….și de a se informa fără obstacole din surse general accesibile…….Nu există cenzură.”[23]
Guvernul „semafor”, autoritățile judiciare, presa mainstream și Oficiul pentru Protecția Constituției suflă în tămâie. Capcana ascunsă a nobilei legi:
„Exercitarea acestor libertăți……. poate fi supusă unor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni……. necesare pentru securitatea națională……. sau……. pentru menținerea ordinii.” [24]
Această formulare este atât de vagă, încât ar putea fi folosită pentru a umfla castelele gonflabile ale tuturor grădinițelor din Berlin. În viața de zi cu zi a cetățeanului adult, limitarea legală a libertății de informare echivalează efectiv cu abolirea acesteia. Paternalismul statului și dirijismul opiniei conduc la o gândire supravegheată, de preferință în rândul jurnaliștilor.
„Ne confruntăm în mare măsură cu o sincronizare a mass-media pe care nu am mai văzut-o niciodată în Germania. Este pură modelare a opiniei. Și nu în numele statului, așa cum se știe din regimurile totalitare, ci din pură auto-împuternicire”[25].
Dacă nu chiar „în numele statului”, atunci cel puțin în îndeplinirea așteptărilor statului.
Cum s-a ajuns la această situație? Să ne reîmprospătăm memoria: Bătălia acerbă a opiniilor a început cu dezbaterea privind coronavirusul, care a pus sub presiune viața de zi cu zi. A fost urmată de disputa privind Ucraina. Pentru că:
„Una dintre cele mai mari și mai periculoase minciuni mediatice [26] din această perioadă este că Putin a început un «război neprovocat» în Ucraina”.
O minciună mediatică inițiată și impusă de SUA și vasalii săi. În februarie, când acest război s-a mutat în centrul geopoliticii, elita UE a blocat mass-media rusească, într-o acțiune fulger și fără nicio implicare parlamentară. Ei au ținut cont de una dintre teoremele lui Montesquieu:
„Supunerea necondiționată presupune ignoranța celor care se supun”[27].
Rossiya Segodnya este cel mai important grup public rus de radiodifuziune. Acesta operează șase canale de televiziune (RT Group), agenții de știri (Sputnik, RIA-Novosti) și site-uri web (Vocea Europei). Programele sale sunt în prezent complet interzise în Europa de Vest transatlantică[28]. Publicația Russia Today în special (în prezent încă accesibilă prin https://dert.online [29]), care este încă populară în Germania (600.000 de abonați pe YouTube, de exemplu, înainte de interdicție), a fost întotdeauna un ghimpe în coasta celor de la putere. De asemenea, aceasta relatează despre evenimente și puncte de vedere ascunse de publicațiile mainstream – care sunt sincronizate cu guvernul.
Curtea Europeană de Justiție a decis că interdicția impusă de Consiliul Uniunii Europene[30] a fost justificată de o „amenințare gravă la adresa păcii la frontierele Uniunii Europene”.……. „Federația Rusă a manipulat faptele și a lansat o campanie de propagandă pentru a legitima atacul asupra Ucrainei”[31].
O hotărâre scandalos de conformistă, obținută pentru Consiliul UE, un club al șefilor de guvern din UE care este scutit de orice control parlamentar. Aceasta arată clar, în caz că vă îndoiați, că – la fel ca în vremurile autoritare și fasciste – libertatea presei depinde exclusiv de grația puterilor aflate la putere – și că numai cei care se încadrează în sistemul politic devin judecători ai UE. Dovada: Faptul că guvernul german a jucat un rol principal în războiul criminal de agresiune împotriva Iugoslaviei[31], încălcând dreptul internațional, nu a fost niciodată adus în fața instanței și nu a fost niciodată abordat în programul de știri al Tagesschau.
Mereu aceeași poveste veche
Iată un pic de satiră adevărată: Tagesschau & Co. sunt obligați prin lege să respecte principiile obiectivității și imparțialității, dar au voie și pot să obțină informațiile doar din surse „occidentale”, deoarece sursele rusești sunt interzise. Dumnezeu știe cum ar putea să funcționeze toate acestea împreună.
Cetățenii sunt privați de dreptul lor de a se informa din toate sursele general accesibile, prin intermediul cenzurii. Ei sunt nevoiți să se hrănească cu gunoiul stereotip al propagandei transatlantice și cu asta basta. Dorința de a suprima sau de a ridiculiza opiniile și punctele de vedere divergente nu mai caracterizează doar știrile despre Rusia și China. Ea poate fi simțită clar și în discursul politic intern. Acesta este îndreptat împotriva mass-mediei conștient critice și, în egală măsură, împotriva concetățenilor cu spirit de opoziție. Dezbaterea despre AfD, de exemplu, prezintă deja semne de isterie. Ea provoacă în societatea noastră o diviziune care cu greu poate fi depășită[33].
De ceva timp, serviciile secrete interne, denumite în mod fals „servicii de informații interne”, încearcă să orienteze dezbaterea prin defăimare și denunț, fără niciun temei juridic. De exemplu, Oficiul de Stat bavarez a publicat recent un raport în care susținea că instituții media precum Nachdenkseiten, Berliner Zeitung și Freitag publicau în mod deliberat conținut „care aparent se potrivea în principiu cu narațiunea rusă”.
După ce au fost criticați masiv, obscurantiștii perfizi s-au declarat „neînțeleși”. Raportul lor a fost corectat[34]. Cu toate acestea, acuzația că Nachdenkseiten difuzează „narațiuni rusești” a rămas. Critica lipsei statului de drept în Ucraina este, prin urmare, o „narațiune rusă” în ochii agenților serviciilor secrete germane: nu putea să existe ceva mai nerușinat și mai inept.
Vicepreședintele Bundestagului și politicianul FDP Wolfgang Kubicki a declarat recent că este inacceptabil[35] „ca guvernul federal și autoritățile subordonate să ajungă să definească «binele» și «răul» pentru oamenii din țară”.
Aceasta nu diminuează însă dirijismul de opinie al guvernului „semafor” – „Cenzură verde, ipocrizie galbenă”[36].
Critica este denunțată
Instituțiile media de stat, finanțate în principal din taxele de licență pentru radiodifuziune, iau acum măsuri și împotriva presei cu spirit critic, cu „taxe de procesare” de până la 800 de euro pe caz. De la cel mai recent amendament la Tratatul interstatal privind mass-media, acești supervizori ai guvernelor de stat au început să examineze contribuțiile nepopulare de pe internet pentru a verifica dacă respectă „diligența jurnalistică” – evident, pentru a intimida publiciștii critici de pe internet, pentru a-i pune în dificultăți financiare și pentru a-i reduce la tăcere[37]. Incompetență profesională, dar bazată pe o lege a cenzurii care se aplică numai mijloacelor de informare pe internet, nu și tuturor celorlalte. În consecință, o lege specială extrem de problematică[38], a cărei construcție este cunoscută din vremuri întunecate.
O altă variantă, destul de dezgustătoare, a influenței statului asupra discursului de opinie este susținerea financiară masivă a organizațiilor private care și-au făcut o meserie din a discredita și contracara opiniile indezirabile. Mita pentru organizația de supraveghere a blocurilor media CORRECTIV, de exemplu, s-a ridicat la peste 430.000 de euro[39] în 2023. Zentrum Liberale Moderne, fondat ca societate cu răspundere limitată de cuplul verde-rusofob Marieluise Beck și Ralf Fücks, a avut un succes deosebit în accesarea banilor statului: Potrivit răspunsului guvernului german la o anchetă a Partidului Stângii[40], acesta a primit peste 4,4 milioane de euro[41] ca finanțare începând cu 2018. Unul dintre cele mai importante proiecte ale sale, numit „Opponent Analysis” (Analiza oponenților), este dedicat criticii agresive a presei critice din opoziție.[42] Constatări: muncă murdară de denunțare, finanțată de guvernul german.
Majoritatea se îndoiește de libertatea de opinie
Presiunea omniprezentă asupra opiniilor a făcut ca în prezent doar 40% dintre germani să mai creadă că își pot exprima liber opinia. Teama de a fi pedepsit pentru gândurile liber exprimate nu a fost niciodată atât de mare în Germania. Doar susținătorii Verzilor mai cred în libertatea de exprimare[43]. Nu este de mirare.
Nicio poveste fără o savoare specială: Fundația Bertelsmann, cunoscută pentru conceptul de înjumătățire a paturilor de spital în urmă cu cinci ani, a înarmat-o recent pe ministra noastră de interne, Nancy Faeser, împreună cu obscurul Consiliu al Cetățenilor[44] (în principal lobby-iști) pentru lupta lor împotriva libertății de exprimare[45]:
„Înainte de postare (= publicarea unui text pe internet, autorul) e necesar să existe o perioadă de reflecție corespunzătoare (2-5 minute) ……. În timpul acestei perioade de reflecție, o IA (= inteligență artificială, nota autorului) verifică conținutul pentru o posibilă dezinformare ……. Dacă există o suspiciune de dezinformare, va apărea un avertisment ……. Dacă autorul decide să posteze totuși, conținutul este reținut și verificat în final de angajații platformei. Dacă postarea este clasificată drept dezinformare, aceasta nu va fi publicată.”[46]
Bertelsmann propune chiar ca difuzarea dezinformării presupuse/oferite să fie penalizată[47]. Prin urmare, acești domni dau dovadă de o înțelegere a democrației care se ridică la nivelul celei a regelui hunilor, Attila.
Bundestagul pregătește în prezent un proiect de lege pentru protejarea activităților care servesc binele comun. Principalul său scop este de a-i dota pe funcționarii noștri politici, deja cu pielea groasă, cu săgeți otrăvite împotriva criticilor[48]. Lupta împotriva opiniei „greșite”, devenită urmărire penală, este în plină desfășurare. Alunecarea spre fascism nu mai poate fi negată.
Autori: Friedhelm Klinkhammer și Volker Bräutigam
Surse:
[1] https://www.textlog.de/tucholsky/glossen-essays/der-mensch
[2] https://www.fr.de/meinung/75-jahre-grundgesetz-demokratie-und-freiheit-verteidigen-93083362.html
[3] https://www.bundesverfassungsgericht.de/SharedDocs/Entscheidungen/DE/1958/01/rs19580115_1bvr040051.html
[4] https://www.auswaertiges-amt.de/de/aussenpolitik/menschenrechte/01-menschenrechte-fundament
[5] https://www.threads.net/@mutombonate/post/DAs2moXi3ZV
[6] https://zitate-fibel.de/zitate/egon-bahr-in-der-internationalen-politik-geht-es-nie-um-demokratie-oder-menschenrechte-es-geht-um-die-interessen-von-staaten-merken-sie-sich-das-egal-was-man-ihnen-im-geschichtsunterricht-erzaehlt
[7] https://www.rnd.de/politik/ukraine-krieg-baerbock-ueber-sanktionen-das-wird-russland-ruinieren-RZDYS2DEPRK5OST7ZGGRZ6UN4I.html
[8] https://www.tagesschau.de/ausland/asien/russland-wahl-reaktionen-100.html
[9] https://www.thalia.de/shop/home/artikeldetails/A1015441758
[10] https://www.tagesschau.de/inland/innenpolitik/saudi-arabien-baerbock-100.html
[11] https://www.sevimdagdelen.de/keine-weitere-beihilfe-zum-morden-der-saudischen-diktatur/
[12] https://apnews.com/article/lebanon-hezbollah-beirut-nasrallah-israel-airstrike-dahiyeh-7ebf675d75e4d49c7b307864cdbc7dc1
[13] https://www.tagesschau.de/inland/innenpolitik/deutschland-israel-waffenexporte-100.html
[14] https://www.pressenza.com/de/2022/01/auspluenderung-syrischer-erdoelressourcen-durch-usa-schreitet-voran/
[15] https://www.businessinsider.de/politik/irakisches-parlament-fordert-abzug-der-us-soldaten-aus-dem-land/
[16] https://www.the-german-american.com/land-und-leute/symbole-und-slogans-der-usa/land-of-the-free-home-of-the-brave/
[17] https://www.tagesschau.de/faktenfinder/usa-wahlsystem-101.html
[18] https://www.herder.de/cig/cig-ausgaben/archiv/2021/20-2021/verrohte-staaten-von-amerika/
[19] https://amnesty-todesstrafe.de/2020/12/un-bekraeftigt-forderung-nach-weltweitem-hinrichtungsstopp/
[20] https://rsw.beck.de/aktuell/daily/meldung/detail/erste-stickstoff-hinrichtung-in-den-usa-vollzogen
[21] https://fra.europa.eu/de/eu-charter/article/11-freiheit-der-meinungsaeusserung-und-informationsfreiheit
[22] https://www.menschenrechtskonvention.eu/informationsfreiheit-9346 /
[23] https://www.gesetze-im-internet.de/gg/art_5.html
[24] https://www.menschenrechtskonvention.eu/informationsfreiheit-9346/
[25] https://weltwoche.de/daily/wir-erleben-weitgehend-eine-gleichschaltung-der-medien-ex-brigadegeneral-vad-kritisiert-den-westen-der-im-ukraine-krieg-in-eine-militaerische-eskalation-schlafwandelt/
[26] https://www.zerohedge.com/geopolitical/propaganda-model-has-limits
[27] https://beruhmte-zitate.de/zitate/130175-charles-de-montesquieu-unbedingter-gehorsam-setzt-unwissenheit-bei-den-ge/
[28] https://www.voltairenet.org/article221287.html
[29] https://dert.online/
[30] https://european-union.europa.eu/institutions-law-budget/institutions-and-bodies/search-all-eu-institutions-and-bodies/council-european-union_de
[31] https://www.derstandard.de/consent/tcf/story/2000137802816/eu-gerichtshof-bestaetigt-sendeverbot-fuer-russische-medien-kreml-droht-mit
[32] https://www.kosmo.at/24-03-1999-nato-luftangriffe-gegen-jugoslawien/
[33] https://www.songtexte.com/songtext/medium-terzett/ein-loch-ist-im-eimer-h2be30442.html
[34] https://www.nzz.ch/feuilleton/ist-die-afd-eine-nazipartei-ein-gespraech-mit-dem-historiker-wolfram-pyta-ld.1775521
[35] https://www.nachdenkseiten.de/?p=121174
[36] https://www.welt.de/politik/deutschland/article250876942/Wolfgang-Kubicki-kritisiert-Haldenwang-Merkwuerdiger-Schritt.html
[37] https://www.tichyseinblick.de/meinungen/meldestellen-im-netz-gruene-zensur-gelbe-heuchelei/
[38] https://multipolar-magazin.de/artikel/landesmedienanstalten
[39] https://verfassungsblog.de/sonderrecht/
[40] https://de.statista.com/statistik/daten/studie/1445707/umfrage/ertraege-aus-zuwendungen-von-correctiv-nach-spendern/
[41] https://dserver.bundestag.de/btd/20/033/2003386.pdf
[42] https://archive.ph/x7B24#selection-4353.190-4353.331
[43] https://overton-magazin.de/hintergrund/politik/libmod-weder-liberal-noch-modern/
[44] https://www.zeit.de/politik/deutschland/2023-12/meinungsfreiheit-zensur-studie-freiheitsindex-deutschland-2023
[45] https://www.bundestag.de/buergerraete
[46] https://archive.ph/1SLAY#selection-2.0-417.10
[47] https://www.zlv.lu/db/1/1417825069959/0
[48] https://www.achgut.com/artikel/forum_gegen_fakes_bertelsmann_buergersowjet
[49] https://www.unsere-zeit.de/mein-tanzbereich-dein-tanzbereich-4796135/
Citiți și:
Gheorghe Piperea: „Libertatea de exprimare apără și ideile care șochează, rănesc sau neliniștesc”
Legea privind „prevenirea difuzării conținutului terorist” amenință direct libertatea de exprimare
yogaesoteric
24 octombrie 2024