Când ni se pare că Dumnezeu nu ne aude

Cu câțiva ani în urmă, într-o dimineață, m-am pregătit să merg la frizerie, pentru că după-amiază urma să plec la Londra. Însă după ce am citit una dintre scrisorile primite, am aflat că nu mai este nevoie să merg acolo. Am decis să amân și vizita la frizerie.

Atunci am auzit în mintea mea cuvintele: „Du-te la coafor…” Nefiind în stare să le suport, am pornit într-acolo. Frizerul meu se confrunta cu numeroase probleme și câteodată reușeam să-l ajut. Nu am deschis bine ușa că a exclamat: „Cât de mult m-am rugat să veniți astăzi!”. Și într-adevăr, dacă aș fi ajuns cu o zi mai târziu, nu l-aș fi putut ajuta. 

Eram uimit; așa rămân și acum. Desigur acest fapt nu poate servi drept o dovadă incontestabilă. Există coincidențe. Probabil există și telepatie.

Am vegheat la patul unei bolnave care literalmente era devorată de cancer. Pentru ca să-i modifice cât de cât poziția trupului, era nevoie de ajutorul a trei persoane. Medicii i-au promis câteva luni de viață; surorile (care întotdeauna știu mai bine) – câteva săptămâni.

Un om bun s-a rugat pentru ea. Un an mai târziu, ea putea păși pe cărări abrupte, iar radiologul său a spus: „Este o adevărată minune”. Poate fi și o minune, însă nu și o dovadă.

Toți medicii sunt de acord că știința lor nu este exactă. Prognosticurile medicale nu se adeveresc și fără să se petreacă minuni. Într-un cuvânt, dacă doriți, aveți tot dreptul să nu credeți în legătura dintre rugăciune și vindecare.

Apare întrebarea: „Care dovadă este incontestabilă?”. Răspunsul este simplu: spre deosebire de știință, în cazul dat nu există și nici nu pot exista dovezi. Unele fenomene sunt dovedite de uniformitatea experienței noastre. Legea gravitației este o lege, pentru că nimeni dintre noi nu a văzut ca vreodată corpurile materiale să nu i se supună. Totuși, chiar dacă toate cele pentru care se roagă oamenii s-ar petrece, aceasta nu ar dovedi ceea ce se numește puterea rugăciunii.

Rugăciunea este o cerere, o rugăminte. Esența rugăminții, ce o deosebește de un ordin, este faptul că poate fi luată în seamă, sau nu. Când Atotştiutorul aude cererile prosteşti ale unor creaturi destul de egoiste, El, desigur, poate să nu le îndeplinească. „Succesul” permanent al rugăciunii nu este o dovadă în favoarea creștinismului. Mai degrabă este o magie, care reprezintă capacitatea unor oameni de a influența în mod direct evoluția evenimentelor.

Fără îndoială în Evanghelie există cuvinte care, la prima vedere, promit că toate rugăciunile noastre vor fi împlinite. Însă există și altceva. Cel mai Bun dintre toți rugătorii a cerut să treacă de la El „acest pahar”. Nu a trecut. Ar fi necesar să uităm ideea că rugăciunea ar fi un „remediu sigur”?

Multe fenomene și legi nu sunt dovedite prin experiență, ci prin experimente, verificări pregătite artificial, pe care noi le numim „experiment”. Am putea să experimentăm în cazul rugăciunii? 

Noi ne rugăm și cerem nu doar de la Dumnezeu, ci și de la apropiații noștri. Îi rugăm să ne transmită sarea, să ne mărească salariul, să ne hrănească pisica când suntem plecați, să răspundă dragostei noastre. Uneori reușim să-i facem să accepte, alteori – nu. Cu toate acestea, chiar și când avem noroc, nu ne va fi deloc ușor să demonstrăm cu rigoare științifică legătura dintre cerere și consimțământ.

Există posibilitatea ca vecinul și singur să fi hrănit pisica, chiar dacă ați uitat să i-o cereți. Sau șeful să vă mărească salariul de frică să nu plecați în altă parte. Cât despre dragoste, sunteți sigur că ați fi cerut, dacă minunata doamnă nu v-ar fi ales cu mult timp în urmă?

Șeful, prietenul, soția vă pot spune și chiar pot crede că au făcut respectivul gest anume că i-ați rugat; putem să nu ne îndoim că ar avea dreptate. Însă încrederea noastră nu se bazează pe experiența științifică. Ea apare în urma unei relații personale. Nu cunoaștem „ceva despre ei”, îi cunoaștem pe ei.

Convingerea că Dumnezeu ne aude întotdeauna și uneori ne îndeplinește rugăciunile este generată în același mod. Cel care cunoaște bine o persoană va înțelege mai bine dacă din cauza cererii sau din alt motiv acesta a făcut ceea ce-și dorea. Cel care-L cunoaște bine pe Dumnezeu va înțelege mai bine dacă El m-a trimis la coafor ca răspuns la rugăciune.

Mai mult decât atât, însăși întrebarea este pusă incorect, ca și când rugăciunea ar fi o vrăjitorie sau un fel de automat. În realitate reprezintă fie o auto-înșelăciune pură, fie o comunicare personală între o creație incompletă, asemenea unui embrion, și un Creator perfect. Rugăciunea ca cerere, ca rugăminte reprezintă doar o mică parte a acestei comunicări. Smerenia este pragul ei, evlavia – altarul, bucuria întru Dumnezeu, hrana sa. Când comunicăm cu Dumnezeu, răspunsul său la rugăciune este doar o consecință, nu și cel mai important aspect.

Cu toate acestea rugăciunea de cerere este permisă și chiar poruncită: „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Totuși nu este atât de simplu. S-ar părea că Atotştiutorul n-are nevoie de sfaturile noastre, Atotmilostivul, de îndemnurile noastre. Însă în mod similar El n-are nevoie de intermediari, nici vii și nici neînsuflețiți. El ar putea să ne întrețină viața fără hrană sau să ne dea pâine, ocolind fermierii și brutarii, să ne ofere cunoștințe, ocolind profesorii, să ne dăruiască credință, ocolind predicatorii.

Cu toate acestea, El permite atât pământului, vremii, animalelor, cât și gândurilor și voinței noastre să conlucreze cu El. „Dumnezeu”,spune Pascal, „a rânduit rugăciunea pentru a-i dărui creației Sale o cinste deosebită: să reprezinte cauza”. Și nu doar în rugăciune, El ne oferă această cinste în toate acțiunile noastre. Este uimitor faptul că rugăciunea mea poate afecta viața; nu mai puțin (și nici mai mult) surprinzător că ea poate fi influențată de acțiunile mele.

Mi se pare că Dumnezeu nu face ceea ce ne poate încredința nouă, oamenilor. El ne spune să facem neîndemânatic și încet ceea ce ar putea face rapid și deosebit de bine. El ne îngăduie să ignorăm voința Sa și ne rabdă dacă nu reușim să o îndeplinim. Probabil că ne închipuim foarte vag cum conlucrează faptul că El ne rabdă aşa cum suntem cu voia Celui Atotputernic. S-ar părea că Dumnezeu mereu Se reține, de parcă ar renunța într-una la tron.

Nu suntem doar consumatori sau spectatori, am fost onorați să participăm la jocul Domnului. Poate că e doar o faptă a Creației care se petrece înaintea ochilor noștri? Astfel, anume așa creează Dumnezeu ceva – chiar creează „dumnezei”! – din nimic.

Tind să cred că aceasta este realitatea. Însă în cel mai bun caz, este doar un model sau un simbol. Indiferent de ce ni s-ar spune, toate sunt doar o asemănare, doar o pildă. Adevărul așa cum este, este inaccesibil minții noastre. Să ne bucurăm și de puțin, să îndepărtăm pildele și asemănările rele.

Rugăciunea nu este o mașină. Nu este nici magie. Rugăciunea nu este un sfat oferit lui Dumnezeu. Ca și oricare altă acțiune a noastră, ea este legată de acțiunile lui Dumnezeu, fără de care toate cauzele pământești nu înseamnă nimic. Este și mai periculos să credem că cei ale căror rugăciuni sunt îndeplinite sunt favoriții lui Dumnezeu, care au influență la curtea Sa. Rugăciunea lui Iisus de a-i fi îndepărtat paharul calvarului prin care urma să treacă ne dovedește că nu este așa.

Un bun și experimentat creștin mi-a spus următoarele cuvinte: „Am văzut multe rugăciuni îndeplinite și multe minuni, însă de obicei li se petrec începătorilor, înainte sau imediat după convertire. Cu cât mai mult vei înainta pe calea creștină, cu atât mai rar ți se va petrece.”

Reiese că Dumnezeu îi lasă fără răspuns pe cei mai buni prieteni ai Săi? Ei bine, Cel mai bun dintre cei mai buni a exclamat: „De ce M-ai părăsit?” Când Dumnezeu a devenit Om, Omul acesta a fost mângâiat mult mai puțin decât noi, mai puțin decât toți. E o mare taină și chiar dacă aș putea, nu aș îndrăzni s-o dezleg.

Vom face altceva: când, contrar probabilității și speranței, se îndeplinesc rugăciunile celor asemenea nouă, să nu ne mândrim. Dacă deveneam mai puternici și mai maturi, nu mai eram tratați cu aceeași blândețe și grijă.

Clive Staples Lewis

Citiţi şi:

Știința confirmă puterea de vindecare a rugăciunii

Minunea uluitoare a rugăciunii unei bătrâne către Dumnezeu

yogaesoteric

17 noiembrie 2019

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More