Capitalismul a făcut din inflaţie un subiect de prosteală, neînţeles de marea majoritate a oamenilor şi neexplicat de nimeni

Se doreşte a ne arăta că sărăcia este o stare normală

De fiecare dată când deschidem o publicaţie sau un ziar capitalist, şi în special american, vedem aproape mereu scris cu litere mari cuvântul „INFLAŢIE”. Mai mult, observăm că există „aşteptări” ale economiştilor şi ale aşa-zişilor politicieni capitalişti cu privire la un procent specific pe care inflaţia îl va atinge, iar noi ştim şi simțim că această inflaţie nu este în avantajul cetățenilor obișnuiți. Pe de altă parte, trecând peste ocean, în Europa, vedem că se anunţă o ţintă a inflaţiei şi chiar se doreşte creșterea ei, pentru ca economia să arate mai sănătoasă… Totul este o minciună şi vedem pe zi ce trece că năzuința noastră de a evita efectele devastatoare ale acestei inflaţii este din ce în ce mai îndepărtată.

Bloomberg ne arată cu anticipație „aşteptările” prognozate legate de rata inflaţiei şi ne mai prezintă faptul că Rezervele Federale și Banca Centrală a Americii, au dificultăți în atingerea nivelului „estimat” al inflaţiei.

Oare contează aşteptările pe termen mediu și lung cu privire la indicele inflaţiei ale acestor manipulatori financiari? Poate că da, fiindcă ei studiază cum acţionează persoanele fizice şi companiile într-un mediu inflaţionist sau altul şi determină până unde să ducă inflaţia pentru ca băncile centrale capitaliste să aibă profit maxim iar noi, ca urmare acestui fapt, să o ducem de pe o zi pe alta şi să fie stringent necesar să ne împrumutăm pentru a supravieţui în condiții de trai decente. Când consumatorii aud că nu este suficientă inflaţie, ei renunță să mai cumpere bunuri şi servicii, neştiind ce se petrece şi ce vor să spună aceşti şacali economici.

Janet Yellen, șefa Rezervelor Federale, s-a lansat la un moment dat în explicaţii de o stupiditate nemaiîntâlnită legate de inflaţie şi fluctuaţiile ei periodice, fără să atingă „ţinta” propusă, fiind îngrijorată că indicele de consum al populaţiei a scăzut, ceea ce face dificilă tocmai ţinta ei inflaţionistă.

Pe grafice, inflaţia din SUA pe sectoare economice arată că ceea ce spunea Yellen era o minciună. Din total inflaţie, transporturile au reprezentat 5,89%, alimentele consumate acasă 8,23%, alimentele consumate în afara casei au reprezentat 5,79%, energia 2,78%, chiriile 7,75%, serviciile medicale 6,65%, ca să dăm numai câteva repere şi ponderea lor în inflaţia generală.

Este interesant modul în care gândesc economiştii americani de prim rang în privinţa aşteptărilor legate de inflaţie. Ei afirmă că atunci când consumatorii percep că preţurile vor merge în jos, ei vor amâna achiziţionarea unor produse, iar preţul acestor produse va scădea şi mai mult şi economia chipurile va colapsa, iar în cazul în care consumatorul gândeşte că inflaţia va creşte, el va merge în fugă la magazine şi va cumpăra o serie de lucruri fără utilitate imediată ci doar sub impulsul unor presupuse scumpiri viitoare, cauzând încălzirea excesivă a economiei. Dar hai să punem câteva întrebări şi să ne răspundem la ele după o logică economică simplă, ca să ne dăm seama cât de manipulate sunt cifrele şi gândirea unora.

Dacă oamenii gândesc că preţul alimentelor va scădea, se vor opri ei să mai mănânce? Nu, ei vor consuma mai mult, deci inflaţia mai mică va duce la un consum mai mare şi mai diversificat şi nu la colaps.

Dacă preţurile la alimentele consumate în afara casei vor scădea, se vor opri consumatorii să mai meargă la restaurant? Bineînțeles că nu… Ei vor merge mai des şi vor mânca mai mult, creând şi o atmosferă mai bună în familie datorită unei comunicări favorabile şi constructive cu cei dragi în timp ce iau frecvent masa împreună. Deci aceeași concluzie ca şi mai sus.

Dacă preţul la gazele naturale pentru consum va scădea, vor opri consumatorii consumul de gaze sau îl vor reduce şi nu vor mai găti acasă? Din contră, ei vor consuma mai mult, vor fi mai fericiţi şi vor găti mai mult pentru diferite evenimente.

Dacă benzina ar înregistra o scădere a preţului, se vor opri oameni din a mai conduce automobilele şi nu vor umple rezervorul la maxim? Dimpotrivă, ei vor conduce mai mult, vor face deplasări mai lungi, vor petrece mai mult timp în afara casei şi vor elimina un grad ridicat de stres; vor consuma mai multă benzină şi vor umple mai des rezervoarele la un preț rezonabil.

Dacă automobilul unei persoane se strică, acea persoană nu va aştepta niciodată o eventuală scădere de preț pentru repararea acestui automobil.

Dacă preţul chiriilor se presupune că va scădea în viitorul apropiat, vor amâna potențialii chiriaşi să închirieze un apartament? Fără discuţie că mulți vor închiria şi vor beneficia inteligent de o scădere de preț.
Dacă preţul chiriei unui apartament va fi pe un trend estimativ ascendent, va închiria el două apartamente de frica unei creşteri și mai mari a chiriei? Aşa ceva este greu de crezut.

Dacă oamenii vor percepe că preţurile biletelor de avion, de autobuz şi taxiul vor scădea, credeţi că ei vor amâna să îşi procure aceste bilete? Fără discuţie că le vor procura şi se vor bucura că au scăzut, deci inflaţia ar fi mai mică şi ar fi greu de crezut că economia ar intra în colaps.
Dacă aceste bilete ar avea un preț pe un trend crescător, se vor duce ei să achiziționeze mai multe bilete sau mai multe excursii, în final ducând preţurile şi mai sus prin atitudinea lor?

Dacă oamenii vor avea nevoie de o intervenţie medicală chirurgicală, o vor amâna gândindu-se că tarifele la serviciile medicale vor fi mai mici luna sau anul viitor? Greu de crezut. Dacă oamenii vor avea nevoie de o intervenţie chirurgicală, crede cineva că ei vor dori să aibă două intervenţii medicale de acest gen, pentru că preţurile sunt mai mici acum şi vor putea creşte mai târziu?

Aceasta este o altă potenţială utopie economică trâmbiţată de economiştii americani arondaţi la politica monetară a Rezervelor Federale.

Întrebările de mai sus vizează elemente economice flexibile, care reprezintă, după cum am iterat la sus, peste 80% din „elementele participante” la inflaţie. Alte elemente esenţiale vieţii, în afara alimentelor şi energiei, reprezintă 19,74% dintre factorii afectați de inflaţie şi le aduce în discuție în continuare.

Dacă cineva are nevoie de un obiect electrocasnic, strict necesar în gospodărie, ca de exemplu, un frigider, un cuptor de gătit sau o chiuvetă pentru a o înlocui pe cea din baie care este spartă, crede cineva ca acea persoană va aştepta săptămâni sau luni, în ideea că preţurile vor scădea datorită unei inflaţii mai mici ? Greu de crezut.
Dacă cineva nu are nevoie de aceste obiecte electrocasnice, vitale oricărei gospodării, poate crede cineva că acea persoană va merge la magazin pentru a le achiziționa, chiar dacă le deține deja în gospodărie, în ideea că preţurile vor creşte? Este la fel de greu de crezut.

Putem analiza astfel toate coordonatele vieţii economice de familie şi sociale, cu cele mai multe elemente afectate de inflaţie într-un sens sau altul, pentru a demonstra că această „inginerie financiară” a inflaţiei trâmbiţată de Rezervele Federale, denumită deflaţie periculoasă, nu poate să ducă întotdeauna la o schimbare de mentalitate dorită de aceşti „controlori ai economiei”, după calculele estimate sau bunul lor plac.

Observăm în magazine că acelaşi produs electronic, cu aceleaşi caracteristici, cum ar fi un televizor sau un frigider, repetăm, cu aceleaşi caracteristici, are un preț din ce în ce mai scăzut, ceea ce arată că o afacere mai bună există mereu undeva pe piață şi acest fapt se poate petrece chiar mâine sau săptămâna viitoare. Crede cineva că va aştepta consumatorul ziua de mâine sau câteva săptămâni, în ideea de a putea cumpăra acelaşi produs mai ieftin? Cu siguranţă nu o va face şi va cumpăra când are nevoie.

Dacă oamenii percep fenomenul economic la modul că în următoarele săptămâni sau luni, prețul obiectelor electronice, cu aceleaşi caracteristici, va creşte, credeţi că ei vor cumpăra mai multe pentru a avea un avantaj, în eventualitatea în care mai târziu în timp, unul dintre ele se va strica? Foarte greu de crezut, economic vorbind, dar şi ca mentalitate a potenţialului client.

Fără discuţie că vor exista şi excepții care întăresc regula, în cadrul atitudinii consumatorului, dar marea majoritate a lor nu vor urma traseul prevăzut de aceşti economişti şi aceasta este „sursa” dezechilibrului din reţeaua comercială capitalistă şi a falimentelor pe scară largă a magazinelor şi lanţurilor comerciale naționale, care s-a crezut că pot influenţa prin politica lor, sincronizată mai mult sau mai puţin cu cea a Rezervelor Federale, comportamentul potenţialului consumator.

Există un grad ridicat de infantilism economic la acești economişti vestici care cred că, lovind o tastă de computer, pot influenţa decisiv un anumit nivel al inflaţiei, făcând abstracție de tabloul general al economiei. Aceşti așa-ziși specialişti în economie sunt ancoraţi la un nivel ridicat de stupiditate economică şi nu vor să renunţe la el pentru a gândi analitic, ei continuă cu noţiunea de „aşteptări raportate la inflaţie”, care se observă că nu reprezintă un fenomen economic controlabil sub această formă.

Ironia este că oamenii vor cumpăra stocuri în timpuri economice tulburi, dacă ei vor gândi că preţurile vor creşte, şi vor amâna să cumpere dacă vor anticipa că preţurile respectivelor bunuri vor scădea. Oamenii vor cumpăra o casă sau vor închiria un apartament, dacă vor gândi că preţurile acestora vor creşte în viitor, şi vor amâna achiziţionarea acestora, dacă preţurile vor fi în scădere.

Prin urmare, aceste lucruri, foarte puţine, pot face subiectul aşteptărilor inflaţioniste şi în privința lor mentalitatea consumatorului poate fi influenţată printr-o apăsare de tastă, însă după cum vedem, media ignoră total aceste aspecte şi nu le abordează pentru a oferi oamenilor o viziune mai largă asupra existenţei lor. Deci, nu se poate, așa cum acreditează unii specialişti vestici în economie, ca un factor sau doi să influenţeze decisiv dinamica achizițiilor sau să ofere o măsurătoare a aşteptărilor raportată la inflaţie.

Ceea ce este interesant, este faptul că se imprimă în gândirea populaţiei o noţiune absurdă a încrederii că o cădere a preţurilor este distructivă pentru economie şi ar fi necesar ca ceva să fie făcut pentru a împiedica această deflaţie sau cădere a preţurilor, pentru că ea ar antrena o cădere abruptă a economiei, cu mare impact nefast în departamentele vitale ale statului, ca de exemplu, Sănătate, Educaţie, Asigurări Sociale şi altele, dar şi la nivelul forţei de muncă şi angrenării ei în economie – ceea ce nu poate fi real, chiar dacă unele momente inerţiale pot exista, însă acestea nu pot influența situaţia pe ansamblu în mod distructiv, pe perioade lungi de cicluri economice.

Istoria economică şi logica au arătat că aceste îngrijorări asupra deflaţiei, scăderii preţurilor, sunt total greşit tratate sau sunt tratate constructiv pentru o gaşcă de infractori financiari internaționali care vor să influenţeze comportamentul nostru în avantajul lor, inoculând ideea de utilitate a inflaţiei, care pentru cei mai mulţi dintre noi este una confuză.
Este necesar să fie înţeles că o scădere a preţurilor este de natură să crească consumul şi mai mult, să ofere agenţilor economici posibilitatea de a pune mai multe mărfuri pe piaţă, dar, după cum vedem, în acest moment se preferă speculaţiile „Blitz” pentru câştiguri facile obținute pe termen scurt şi nu producţia şi gândirea procesului economic în toate etapele lui.

Este foarte simplu să fie gândită, de către economiştii de duzină occidentali, o influenţă în direcţia creşterii preţurilor, dar ei refuză întotdeauna să gândească şi să vadă întregul tablou economic al societăţii şi să creeze din deflaţie un element favorabil şi de perspectivă pentru economie și societate, un motor al dezvoltării economiei şi, din acest motiv, vedem stocuri imense de mărfuri blocate şi o influenţă fiscală total distructivă a statului capitalist, care este de departe un element preponderent dereglator în economiile crony capitaliste. Un manager politic sau lider economic poate fi considerat a fi de calitate, dacă găseşte soluţiile de a întoarce pierderile în câştig, pentru comunitatea economică sau etnică în care îşi desfăşoară activitatea. Soluţii… dar nu numai pentru unii…

Preţurile mai mici prin scăderea inflației și a cursului de schimb valutar pot creşte veniturile şi bogăţia unei ţări, dacă sunt privite în mod constructiv. Ele vor duce la un volum al exporturilor mult mai mare şi la o competiţie benefică consumatorului, care se află acum la cheremul butoanelor tastaturilor de pe Wall Street, ceea ce este valabil şi în cazul agenţilor economici care muncesc din greu şi în final se trezesc că intră în faliment.

Dezechilibrul deflaţie-inflaţie, generat de la tastatură, şi crearea de bule economice duc inevitabil la situaţii dificile în economie, tocmai datorită faptului că piaţa nu este lăsată să lucreze liber şi este influenţată şi controlată major de corporaţiile bancare şi Wall Street, cu banii populaţiei şi în avantajul unui grup infracţional din finanţe şi din structurile statului capitalist, care obține profituri imense din aceste speculații zilnice.

A fost o perioadă în care oamenii trăiau bine fără prognoze de „aşteptări” asupra inflaţiei, iar piaţa era lăsată să funcţioneze liberă şi sub auspiciile cererii şi ofertei, economiile capitaliste funcţionând în acea fază, după care, odată cu îndreptarea către falsitatea economică în vederea creşterii profiturilor unor grupuri de mafioți capitaliști de la vârf, inclusiv prin interconectarea și dependența economiilor naționale la organisme financiare internaționale și globaliste, vedem care este rezultatul. Iar aceşti „răspândaci”, numiţi economişti şefi sau sfătuitori economici, au dus economiile naționale în zona speculativă favorabilă lor, care reprezintă ireversibil faza actuală a capitalismului pe care din păcate suntem nevoiți să îl trăim, şi mulţi dintre noi nici nu mai încearcă să îl înţeleagă. Păcat… pentru că el ne îngreunează şi ne distruge vieţile şi, cu siguranţă, și pe cele ale copiilor noştrii. Deci, cea mai mare dereglare economică nu o constituie deflaţia ci „bubble”-ul la nivelul deflaţiei, ruptura economică periodică, artificial creată şi promovată între deflaţie şi starea economiei reale.

Ce rezultă din acest proces economic distructiv? Datoriile enorme pe fond de… deflaţie, folosite de mafioții din finanţe pentru a ne convinge de „elasticitatea şi turbulenţa” procesului economic generat de… noi, dar care în realitate este creat de speculațiile internaționale ale marilor actori economici globali.

Băncile centrale naționale, care de asemenea sunt membre obediente ale unor instituții financiar-bancare internaționale, ne ghidează zilnic, cu perfidie și în mod premeditat în direcţie greşită, încercând să învingă ideea constructivă a deflaţiei preţurilor şi mai ales să deturneze atenţia oamenilor de la efectul distructiv al bulelor financiare şi economice create de ei şi care vor duce la un colaps economic de proporţii foarte curând… dacă vom accepta ca acest sistem să îşi continue viaţa la reanimare, în favoarea unui grup restrâns, animat de interese politico-financiare oculte.

Citiți și:

Dezvăluirile unui asasin economic confirmă punerea în practică a directivelor trasate de Protocoalele maeştrilor francmasoni 

Dictatura financiară, soluţia dictată de grupul Bilderberg pentru rezolvarea crizei actuale

 

yogaesoteric
16 februarie 2018