Capitolul 16, vol. III. Despre Înălţarea lui Iisus

MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN de Jakob Lorber

1. Domnul: „Vă spun însă vouă că nu va fi deloc uşor ca oamenii să se păstreze mereu la înălţimea adevărului pur; căci mintea lor, chiar de va ajunge uneori la o mare ascuţime, nu va putea cuprinde totuşi faptul că Eu aş putea fi, prin spiritul Meu, Acela care odinioară – pe muntele Sinai – i-a dat lui Moise legile, printre fulgere şi tunete şi care, prin înţelepciunea şi puterea Lui, menţine şi guvernează întregul univers nemărginit! Chiar şi unora dintre voi vă vine greu să credeţi, deşi sunteţi martorii a tot ceea ce se petrece şi s-a petrecut şi în alte locuri, că Eu sunt întru totul una cu Tatăl din ceruri. Dar ce vor spune oare aşa-zişii înţelepţi ai lumii despre toate acestea, când vestea va ajunge la urechile lor din a mia gură!?

2. De aceea, doar celor săraci cu duhul li se va da vestea, nu şi aşa-zişilor înţelepţi ai acestei lumi; căci ceea ce este măreţ în faţa lumii, este o năpastă în faţa lui Dumnezeu!

3. Omul simplu, modest, cu inima încă de ajuns de curată, are şi un suflet mai liber, iar în sufletul său are un spirit mai puţin învăluit, şi de aceea înţelege repede şi uşor ceea ce este al spiritului. Un aşa-zis înţelept însă, al cărui suflet este înţesat cu tot felul de probleme materiale şi care nici nu mai are habar de spiritul divin din lăuntrul său, cu siguranţă că nu va mai putea cuprinde cu mintea ceea ce voi înţelegeţi în mare parte destul de uşor şi în adevărata sa profunzime. Şi totuşi, nici chiar voi nu puteţi cuprinde încă multe cu mintea; însă, după Înălţarea Mea, le veţi cuprinde pe toate, de de-a-ntregul!”

4. La aceste vorbe, Cyrenius a întrebat degrabă: „La ce înălţare Te referi de fapt? Ai să fii cumva înălţat la rang de rege pe pământ şi încoronat ca atare?”

5. Eu: „Încoronat, da, însă nu ca un rege pământean şi nici cu o coroană de aur! N-aş avea Eu oare puterea să-Mi iau un regat al pământului, care să se întindă chiar şi dincolo de capetele acestuia? Cine M-ar putea împiedica să o fac?

6. Nu se află oare esenţa tuturor lucrurilor şi, de asemenea, viaţa tuturor oamenilor, în mâna Tatălui Meu, care este în Mine, aşa cum Eu sunt în El? De câte ori ţi-ai putea trage răsuflarea fără vrerea spiritului divin care este în Mine, care singur însufleţeşte totul şi vă ţine pe toţi în viaţă?!

7. Căci la ce le-a folosit oamenilor pe timpul lui Noe toată puterea lor şi arta războaielor? Vezi tu, acelaşi spirit divin a dezlănţuit furia apelor deopotrivă asupra regilor şi supuşilor lor, şi toţi au pierit sub ape!

8. La ce i-a folosit puternicului faraon măreaţa sa armată? Spiritul Meu divin i-a trecut pe fiii lui Israel nevătămaţi prin Marea Roşie, iar oştile faraonului, care-i urmăreau, au pierit înghiţite de ape!

9. Dacă aş fi vrut aşadar să devin un rege pe acest pământ, ce putere M-ar fi putut oare împiedica să o fac?

10. Dar departe de Mine acest gând şi departe şi de toţi aceia care vor să calce pe urmele Mele. Pe Mine Mă aşteaptă o cu totul altă înălţare şi încoronare, despre care vei afla mai multe abia când ea se va fi petrecut. Unele semne însă ţi le-am dat deja chiar la începutul întâlnirii noastre şi, dacă ţi le vei aminti, îţi vei putea imagina tu singur restul!”

11. Cyrenius a spus: „Bine, Doamne, ştiu de-acum prea bine cine şi ce eşti, şi toate câte le poţi face – dar tot nu pot să pricep încă prea bine de ce Tu, cu toată puterea Ta cea mare, eşti nevoit – după cum se ştie – să fugi de prigoana lui Irod şi a Templului?”

12. Eu i-am răspuns: „Prietene, puteai să nu te mai osteneşti cu întrebarea aceasta! În primul rând, pentru că ţi-am explicat în amănunt încă din Nazaret, iar în al doilea rând, ar fi trebuit să fi înţeles de-acum, din toate cuvintele Mele, că am venit în această lume nu pentru a-i face pe morţi încă şi mai morţi decât sunt ei deja, ci pentru a-i readuce pretutindeni din nou la viaţă. Căci Eu sunt aici pentru a lua asupra Mea toată judecata hotărâtă pentru întreg pământul, astfel ca prin această judecată luată asupra Mea, oamenii să îşi găsească mântuirea de moartea cea veşnică.

13. Totodată, sunt aici nu pentru a lovi, ci doar pentru a vindeca toate rănile omenirii împovărate cu rele de tot felul, şi nu pentru a-i provoca acesteia răni încă şi mai mari, şi mai adânci.

14. Ţi se pare oare că, de teama prigonitorilor Mei, sunt Eu oarecum un fugar? O, dacă aceasta crezi într-adevăr, atunci te afli în mare greşeală! Ei bine, după Moise şi după legile voastre, ei îşi merită însutit moartea. Şi totuşi, Eu nu voi lăsa ca ei să fie ucişi, ci voi face astfel încât şi ei să aibă parte de îndurarea cerească. Dacă vor şti să profite de îndurarea aceasta, atunci vor avea şi ei parte de Împărăţia Mea; de vor cădea însă înapoi în păcat, atunci ei înşişi vor fi vinovaţi dacă mâna legii îi va ajunge din nou şi-i va ucide! Căci, vezi bine, legea are mereu putere, pe când îndurarea vine doar din timp în timp, în ajutorul celor oropsiţi. Iar atunci când nu mai este îndurare trebuie să te supui din nou legii.”

Reveniţi la: Capitolul 247, vol V. Taina Golgotei

Citiţi în continuare:Capitolul 255, vol. IV. Venirea Domnului
 

yogaesoteric

aprilie 2007