Capitolul 220, vol. V. Scopul crucificării Domnului

MAREA EVANGHELIE A LUI IOAN de Jakob Lorber

1. (Domnul): „La fel ca voi, sunt şi Eu muritor trupeşte şi, prin urmare, şi Eu va trebui să părăsesc acest trup. Aceasta se va petrece la Ierusalim, pe cruce, ca mărturie împotriva iudeilor celor răi, a marilor preoţi şi a fariseilor şi pentru judecarea lor. Căci doar aceasta le va putea sfărâma pentru totdeauna puterea, iar Domnul Întunericului, care stăpâneşte acum lumea, va deveni neputincios şi nu-i va mai duce pe oameni în ispită şi la pieire la fel de mult ca până acum.
 
2. Acest domn poartă numele de «Satana» şi este minciuna, iluzia, amăgirea, mândria, avariţia, egoismul, invidia, ura, dorinţa de dominare, setea de sânge şi desfrâul.
 
3. Trufia cea mai mare poate fi nimicită doar prin umilinţa cea mai profundă. De aceea, este necesar să Mi se petreacă Mie aceasta. Dar voi să nu vă înspăimântaţi atunci, căci nu voi rămâne în mormânt, nici nu mă voi descompune, ci voi învia în a treia zi şi voi veni din nou la voi, exact la fel ca acum! Abia aceasta va fi mărturia cea mai mare şi mai adevărată pentru sufletele voastre a misiunii Mele divine şi ea vă va întări pe deplin în credinţa voastră. V-am spus aceasta acum pentru ca atunci când va veni momentul, să nu vă supăraţi pe Mine şi să nu părăsiţi învăţătura Mea. Ce părere ai despre aceasta, dragul Meu Epiphan?“
 
4. Epiphan a spus: „Domnul şi Învăţătorul meu, Tu eşti mai înţelept şi mai puternic decât toţi înţelepţii şi conducătorii de pe întregul pământ! Trebuie că ai un motiv întemeiat, pe care noi încă nu-l putem pricepe, pentru a lăsa să se abată asupra Ta aşa ceva. Dar cu siguranţă că, pentru cei foarte răi din Ierusalim, din întregul ţinut şi chiar din întrega împărăţie a iudeilor va fi o umilire deplină şi o pedeapsă extraordinară faptul că nu vor reuşi să-L ucidă, nici măcar pe crucea ruşinoasă, pe Acela pe care-l urăsc cel mai mult şi că El va fi din nou, după trei zile, exact Acelaşi care fusese înainte! De aceasta îmi dau foarte bine seama. Totuşi, având în vedere înţelepciunea şi puterea Ta, mi se pare că s-ar putea acţiona şi într-un alt mod, cu totul diferit!
 
5. Să presupunem că preoţii şi ceilalţi mai-mari ai Ierusalimului ar vedea un miracol săvârşit de Tine, asemănător cu cel pe care l-ai făcut aici. Doar dacă s-ar răscula toate furiile Tartarului ar putea să nu Te recunoască drept Cel care eşti. Ura lor împortiva Ta ar trebui să se transforme imediat în veneraţia cea mai profundă şi în iubirea cea mai arzătoare. E de la sine înţeles că atunci nu va mai fi necesar să Te laşi crucificat pe infama cruce, destinată doar celor mai mari răufăcători!“
 
6. Eu am spus: „Da, dacă ar fi aşa, ai avea dreptate. Dar, din păcate, este cu totul şi cu totul altfel! Crede-Mă: acest neam de năpârci, aceşti şerpi care sunt templierii din Ierusalim ştiu exact ce învăţătură răspândesc Eu şi ce săvârşesc. Dar aceasta nu face decât să mărească furia lor şi, cu fiecare ceas care trece, dorinţa lor de a pune mâna pe Mine creşte tot mai mult… Inimile lor sunt împietrite, oarbe şi surde, fiind pline de un orgoliu fără limite, de avariţie şi de o mare dorinţă de a stăpâni. Vezi, unei astfel de creaturi nu poţi să-i propovăduieşti nici o evanghelie şi nici nu trebuie să faci miracole în faţa ochilor ei! Căci învăţătura şi miracolele Mele distrug vechiul lor renume şi sursa bogăţiilor lor. Tocmai de aceea, templierii nu au nevoie de ele şi acesta este şi motivul pentru care ei sunt cei mai mari duşmani ai Mei.
 
7. Într-adevăr, aş avea puterea să-i nimicesc pe toţi într-o clipă, aşa cum a mai poruncit deja Spiritul Tatălui Meu care sălăşluieşte în Mine, odată, pe timpul lui Noe, precum şi în vremea lui Avraam, în cazul Sodomei şi Gomorei şi al celor zece oraşe învecinate lor. Dar ce folos a adus aceasta?!
 
8. Marea Moartă depune şi astăzi mărturie pentru acea pedeapsă, care în Scriptură este descrisă foarte clar. Însă cui îi mai pasă de aceste lucruri şi cine le mai consideră drept un avertisment? Spune-i unui fariseu ceva despre aceasta şi vei risca să fii batjocorit, mustrat şi chiar ameninţat cu o mare pedeapsă! Aşadar, nu se mai poate face nimic altceva decât ceea ce ţi-am spus mai înainte. Aceasta va constitui o judecată extrem de supărătoare pentru aceşti oameni răi şi îndărătnici, iar pentru ai Mei va reprezenta apogeul iubirii Mele, în timp ce învierea Mea va fi totodată o înviere pentru toţi cei care Mă urmează.“

Reveniţi la:
Capitolul 137. Vol. V. Principii ale cetăţii eseniene reorganizate

Citiţi în continuare:
Capitolul 246, vol V. Domnul ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca Fiu al Omului





yogaesoteric

aprilie 2007