Câştigurile financiare ale CNN prevalează în faţa adevărului ştirilor

 

de Alex Ionescu

„În vremurile în care minciuna devine universală, a spune adevărul este un act revoluţionar” (George Orwell).

„Am văzut cu ochii mei că ceea ce pretinde acest regim (din Bahrain) sunt minciuni şi nu puteam să cred că CNN mă silea să includ în reportajul meu ceea ce ştiam că erau minciuni ale guvernului” – Amber Lyon.

„Celor care privesc la televizor sau pe internet li se oferă  puţine indicii referitoare la faptul că programele respective nu sunt ştiri, ci mai degrabă o exploatare infomercială a credibilităţii deja câştigată de CNN” – Myles Smith.

Probabil că mai există încă mulţi oameni care cred că ştirile care se difuzează la cele mai importante canale mass-media sunt imparţiale şi nu există în spatele lor nicio tendinţă de manipulare a opiniei publice. Există însă multe dovezi că nu este aşa. De curând, un fost reporter de investigaţii al CNN, Amber Lyon, a făcut public faptul că în ultima perioadă în care a lucrat la respectivul post TV a primit indicaţii să difuzeze ştiri false şi să excludă din reportaje ştiri reale pe care administraţia SUA nu le dorea, toate acestea cu scopul de a manipula opinia publică pentru a susţine declanşarea unei agresiuni împotriva Siriei şi Iranului. Ea a afirmat că principalele canale media din SUA acţionează în mod intenţionat pentru crearea unei propagande împotriva Iranului, şi a arătat că acelaşi scenariu a fost folosit şi înainte de invadarea Irakului. De asemenea, jurnalista a subliniat faptul că CNN primeşte bani de la guvernul SUA, precum şi de la alte guverne, în schimbul modificării conţinutului ştirilor care sunt transmise.  

Amber Lyon a demascat toate aceste manevre într-un interviu oferit unui post de radio american, arătând starea de degradare a eticii jurnalistice. În acest context s-a discutat şi episodul Bahrain, iar jurnalista a declarat că a existat o sumă care a fost plătită pentru modificarea conţinutului ştirilor referitoare la Georgia, Kazahstan şi alte state, şi a mai spus că aşa numita luptă împotriva terorismului a fost introdusă ca un pretext pentru a neutraliza jurnalismul investigativ în SUA. De asemenea, reportera a mărturisit că după ce a realizat reportajul despre Bahrain, departamentul ei de investigaţii a fost „reorganizat”, iar obligaţiile financiare pe care postul le mai avea faţă de ea după ce a fost concediată au fost folosite pentru a se obţine tăcerea ei.

Cine este Amber Lyon?

Amber este o tânără jurnalistă plină de curaj şi entuziasm care în 2010 a obţinut două premii importante pentru reportajele făcute. În iulie 2010, Amber Lyon a fost primul jurnalist care a transmis în direct modul în care era deversat petrolul în adâncime, petrol care nu mai putea fi curăţat din apele oceanelor. Acest reportaj din golful Mexic a contribuit la câştigarea de către CNN a unui premiu Peabody. Tot în 2010, Lyon a investigat un caz de trafic sexual de minori din SUA, pe site-ul restricţionat denumit Craigslist. Ca urmare a investigaţiilor realizate şi aduse la cunoştinţa publicului de către Lyon, procurorii generali din 17 state au trimis o scrisoare în care cereau acestui site desfiinţarea serviciilor pentru adulţi, citând în respectiva scrisoare fragmente din investigaţia lui Lyon. Ca urmare, Craigslist a închis secţiunea respectivă, iar reportera a primit un premiu Gracie pentru activitatea femeilor în mass-media.

În 2011, Amber Lyon a făcut parte din echipa trimisă în Bahrain de către CNN pentru a examina utilizarea mass-media şi a tehnologiei bazate pe internet în vederea facilitării operaţiunilor „Primăverii arabe” şi a revoluţiilor din Bahrain, Tunisia şi Egipt. Materialul rezultat a fost intitulat iRevolution: luptători online ai Primăverii arabe. Documentarul a primit medalia de aur la Festivalul Internaţional de Televiziune şi Film de la New York. Amber Lyon, împreună cu producătorul Taryn Fixel, au fost nominalizaţi pentru premiul Livingston, secţiunea Tineri Jurnalişti, pentru munca lor la acest documentar. Dar acest documentar premiat nu a fost NICIODATĂ difuzat pe CNN Internaţional (CNNi).

Ce s-a petrecut în Bahrain cu echipa CNN

Înainte de a ajunge în Bahrain, echipa de filmare a făcut aranjamentele necesare pentru a beneficia de asistenţă şi suport din partea localnicilor pentru cele 8 zile de lucru planificate. Interviurile au fost stabilite cu diferite persoane care au fost de acord să participe la documentar, urmând să vorbească despre neliniştile populaţiei şi dorinţele lor de schimbare a guvernării în regiune. În timp ce se pregăteau pentru interviuri, după ce au ajuns la locul de filmare, cei din echipa CNN au descoperit că majoritatea persoanelor contactate se ascunseseră sau refuzau cu vehemenţă să participe la interviuri datorită fricii de represalii din partea regimului respectiv. Cei puţini care au acordat totuşi interviuri au fost ulterior persecutaţi de forţele de securitate ale regimului din Bahrain, persecuţiile incluzând acuzaţii criminale, pierderea serviciilor şi distrugerea locuinţelor prin incendiere. Activistul pentru drepturile omului Nabeel Rajab a fost acuzat de crime la puţin timp după ce a vorbit cu echipa CNN. Unui medic care a făcut un tur al oraşului cu echipa CNN şi a aranjat întâlniri cu opozanţi ai guvernului, Saeed Ayyad, i s-a dat foc la casă. Unul dintre localnicii care au lucrat cu ei a fost concediat la 10 zile după aceea.

Persoanele din Bahrain de la care s-au obţinut interviuri erau doctori, pacienţi şi civili. Aceştia i-au relatat lui Lyon cum au fost torturaţi de forţele de securitate din Bahrain în timpul unei reprimări severe a unor proteste şi în timpul asaltului realizat asupra spitalului principal la ţării. Lyon a făcut la rândul ei investigaţii şi a raportat utilizarea sistematică de gaze lacrimogene ca armă de control al populaţiei. Ea a afirmat că, deşi gazul lacrimogen este aprobat de ONU ca măsură de menţinere a păcii, utilizarea lui excesivă a produs sufocarea protestanţilor. În interviurile realizate după reportaje, Lyon a spus că se teme de faptul că răspândirea gazului lacrimogen şi ziua şi noaptea va avea consecinţe pe termen lung asupra sănătăţii oamenilor din Bahrain.

Dar nu numai localnicii care au acordat interviuri sau au ajutat în vreun fel echipa CNN au suportat represaliile forţelor de securitate, ci chiar şi echipa de televiziune, care a fost reţinută în mod violent de către agenţii regimului în faţa casei lui Rajab. Aşa cum descriau chiar ei la întoarcerea în SUA, „20 de oameni înarmaţi până în dinţi, ale căror feţe erau acoperite cu măşti, au sărit din vehicule militare şi au îndreptat mitralierele asupra noastră, forţându-ne să ne aşezăm la sol. Forţele de securitate ale regimului ne-au confiscat camerele şi ne-au şters fotografiile şi înregistrările video, apoi ne-au reţinut şi ne-au interogat timp de 6 ore”. În dimineaţa zilei următoare, ziarele din Bahrain scriau că ceea ce spunea Amber Lyon în legătură cu incidentul erau „scorniri inimaginabile”. „Aceasta a demonstrat cât de mult putea regimul să mintă.” – spunea Amber Lyon.

La întoarcere…

După întoarcerea din Bahrain, în aprilie 2011, Lyon a apărut la CNN de mai multe ori pentru a relata atât ceea ce li se petrecuse jurnaliştilor cât şi ceea ce li se petrece oamenilor din Bahrain, dorind să arate brutalitatea regimului faţă de propriii cetăţeni, chiar faţă de medicii şi asistentele care ajutau protestatarii. Ea a spus că nu a vrut să aştepte până ce documentarul va fi difuzat pentru a alerta lumea asupra a ceea ce se petrece în Bahrain.

Lyon nu a fost deloc susţinută de oficialii CNN, care au declanşat o presiune continuă asupra ei pentru a o forţa să includă în transmisiile pe care le realiza şi declaraţiile regimului din Bahrain care infirmau ceea ce Lyon văzuse cu ochii ei.

După ce echipa lui Lyon s-a întors din Bahrain, CNN nu a mai avut corespondenţi care să transmită regulat despre violenţa care creştea în regiune. În email-urile către producătorii şi executivii ei, Lyon a cerut în mod repetat să se întoarcă în Bahrain. Cererile sale au fost ignorate şi nu a mai fost trimisă acolo. Ea a urmărit să acopere această lipsă de informaţii de la faţa locului intervievându-i pe unii activişti pe Skype, în tentativa sa „de a menţine Bahrain-ul în rândul ştirilor”.
Documentarul realizat de Amber Lyon și echipa sa în Bahrain nu a fost difuzat nici măcar o singură dată pe CNNi, chiar dacă pericolul la care au fost supuşii jurnaliştii şi sursele lor a fost considerabil. Mai mult, CNNi nu a dat nicio explicaţie pentru aceasta, nici măcar propriilor angajaţi.

În martie 2012, Lyon a fost dată afară din CNN, cu justificarea că reţeaua doreşte externalizarea documentarelor de investigație.

Despre reportaj…

Într-un interviu realizat de ziarul britanic The Guardian, reporterul de investigaţie Glenn Greenwald observa cu obiectivitate problemele întâmpinate de Lyon atât în Bahrain, pentru a realiza reportajul, cât şi în ţară, pentru a se difuza pe post materialul, realizat de echipa CNN în condiţii grele. Redăm mai jos fragmente din articolul lui Glenn Greenwald.

„«Am realizat că era o corelaţie între amploarea atenţiei pe care activiştii o primeau de la mass-media şi abilitatea regimului de a le face rău, astfel că am simţit obligaţia de a arăta lumii ceea ce suportau sursele noastre riscându-şi viaţa pentru a vorbi cu noi.» (Amber Lyon)
Costul total al documentarului, intitulat în cele din urmă iRevolution: luptători online ai Primăverii arabe, a fost de 100.000 de dolari, o valoare neobişnuit de mare pentru un program de acest tip, cu durata de o oră. Porţiunea pe care Lyon şi echipa sa au realizat-o în Bahrain formează un segment de 13 minute. Acest segment, care mai era încă disponibil pe youtube, este o piesă de reportaj care prezintă regimul într-o lumină extrem de proastă.

În acest fragment Lyon intervieva activiştii care descriau în mod explicit torturile la care erau supuşi de către forţele guvernamentale, în timp ce membrii familiilor lor înregistrau dispariţia lor bruscă. Ea a întrebat oficiali ai guvernului referitor la justificarea acestor arestări. Segmentul este o înregistrare video a forţelor regimului care împuşcau demonstranţi neînarmaţi şi realizau arestări în masă ale protestatarilor paşnici. Pe scurt, segmentul de documentar CNN din Bahrain, 2011 prezenta o represiune evidentă realizată de regimul garantat de SUA.

Pe 19 iunie 2011, la 8 p.m., ştirile naţionale CNN din SUA au difuzat iRevolution pentru prima şi singura dată. Programul a primit premii jurnalistice prestigioase, incluzând o medalie de aur în 2012  la Festivalul Internaţional de Televiziune şi Film care s-a ţinut la New York. Lyon, împreună cu producătorul său, Taryn Fixel, au fost nominalizaţi pentru acordarea premiului Livingston la secţiunea Tineri Jurnalişti. O pagină facebook creată de activiştii din Bahrain, numită «Mulţumim Amber Lyon, reporter CNN, de la oamenii din Bahrain», a primit mai mult de 8000 de «like»-uri.

În ciuda pericolelor pe care proprii jurnalişti şi sursele lor l-au suportat pentru a produce acest documentar, CNN Internaţional (CNNi) nu a difuzat niciodată documentarul. Chiar în faţa numeroaselor îngrijorări şi plângeri de la proprii  angajaţi, CNN a continuat să refuze difuzarea programului şi chiar să dea o explicaţie pentru această decizie. Până în prezent, acest documentar nu a fost niciodată difuzat de CNNi.

Refuzul CNN de a difuza iRevolution

CNNi este de departe cel mai urmărit post de ştiri în limba engleză în Orientul Mijlociu. Refuzând difuzarea iRevolution, şefii acestui post media s-au asigurat de lipsa vizionării acestui documentar la TV atât în Bahrain cât şi în alte zone din regiune.

Decizia CNNi de a nu difuza iRevolution este foarte neobişnuită. Atât CNN, cât şi CNNi au avut limitări severe ale bugetului în ultimii ani. Un angajat vechi al CNN (căruia i-am promis anonimitatea pentru a evita repercusiunile datorită afirmaţiilor negative pe care le face la adresa managementului CNN) a descris iRevolution ca fiind un «material scump, bine făcut despre Primăvara arabă». Deoarece documentarul a fost deja plătit de CNN, ar fi trebuit să fie uşor de programat, nu să «stea la coadă» pentru difuzare la CNNi, fapt ce a făcut ca această nedifuzare să fie «foarte neobişnuită». Documentarul «a fost făcut pentru audienţă internaţională», a spus Lyon. Nicio parte din el nu a fost realizată pe teritoriul SUA. Iar subiectul era clar din gama celor difuzate de CNNi.

Refuzul CNNi de a difuza iRevolution a dobândit foarte curând statutul unui mic scandal printre producătorii şi reporterii CNN, care au început să o împingă pe Lyon să vorbească despre această decizie. În iunie 2011, un şef de la ştirile CNN i-a trimis un mesaj electronic lui Lyon: «De ce nu ar difuza CNNi un documentar despre Primăvara arabă, în mod evident cea mai mare poveste a deceniului? Ciudat, nu?»

Motivată de îngrijorările exprimate de jurnaliştii cu multă experienţă ai CNN, Lyon a solicitat o întâlnire cu vice-preşedintele executiv CNN, Tony Maddox, pentru a discuta refuzul difuzării documentarului. Pe 24 iunie 2011, s-a întâlnit cu Maddox, care s-a jurat să găsească motivul pentru care materialul nu a fost difuzat. Nu a făcut-o niciodată.

La o a doua întâlnire cu Maddox, pe care a solicitat-o la începutul lunii decembrie pentru a continua investigaţiile referitoare la lipsa difuzării documentarului, Lyon nu a primit în continuare niciun răspuns. În loc de aceasta, la întâlnire, Maddox, conform celor spuse de Lyon, a început cu ameninţări, cerând-i să nu dea declaraţii publice despre aceasta. (…)

Când am cerut CNN să comenteze întâlnirile lui Maddox cu Lyon, aceştia au refuzat să răspundă cu privire la detaliile specifice şi au spus că Maddox nu era disponibil pentru interviu. În schimb, au făcut următoarea declaraţie: «documentarul iRevolution a fost realizat pentru CNN SUA. Chiar dacă programul nu a fost difuzat în întregime, segmente din acesta au fost date pe post. Această utilizare diferită este normală în rândul platformelor noastre, iar asemenea decizii sunt luate din motive pur editoriale. CNN Internaţional a difuzat mai mult de 120 de documentare despre Bahrain în ultimele 6 luni, o mare parte din acestea având un ton critic şi fiind realizate la cele mai înalte standarde jurnalistice».

În ciuda faptului că Lyon a fost marginalizată de CNNi, ea a spus că anumite fapte au început să iasă la suprafaţă şi să scoată în evidenţă relaţia dintre regimul din Bahrain şi CNNi în ceea ce priveşte iRevolution. (…)

Ca răspuns, conform celor spuse atât de angajatul CNN (citat mai sus) cât şi de Lyon, purtătorii de cuvânt ai regimului (din Bahrain) s-au plâns de nenumărate ori la CNNi despre Lyon, la modul general sau particular, şi în legătură cu documentarul iRevolution.(…)

Email-urile interne din CNN reflectă presiunea continuă exercitată asupra lui Lyon şi a celorlalţi de a include în reportaj declaraţiile regimului din Bahrain care afirmau faptul că relatările despre violenţa cu care acţionează regimul respectiv erau false – chiar şi atunci când, afirma Lyon, ea ştia de la faţa locului că nu era aşa. Un email trimis lui Lyon în aprilie 2011 de către un producător CNN îi cerea să includă în documentar un text care să spună că «ministrul de externe din Bahrain afirmă că forţele de securitate nu trag asupra civililor neînarmaţi», şi un alt text acuzând că «activiştii ca Nabeel Rajab din pozele cu doctori (care îşi făceau datoria!) … fabricau răni». Abia întoarsă din Bahrain, Lyon a spus că  «am văzut cu ochii mei că declaraţiile acestui regim erau nişte minciuni, şi nu credeam că CNN mă sileşte să includ în reportajul meu ceea ce ştiam că sunt minciuni ale guvernului».

Ofensiva PR a Bahrain-ului

Întrucât apăreau tot mai multe istorisiri negative despre represiunea brutală în timpul Primăverii arabe, regimul din Bahrain a început o masivă şi bine finanţată campanie PR pentru îmbunătăţirea imaginii proprii. Aşa cum spunea Bahrain Watch, regimul a cheltuit mai mult de 32 de milioane de dolari pe PR de la începutul Primăverii arabe din februarie 2011, incluzând chiar anumite plăţi către firme sau politicieni din Washington DC, cum ar fi Joe Trippi, fostul manager de campanie a lui Howard Dean.

Unul din cele mai mari contracte pe care regimul l-a avut a fost cu firma Qorvis Communications. Aşa cum raporta Time, în noiembrie 2011, firma realizează o muncă de PR extinsă pentru aliaţii Bahrain-ului. (…) De multe ori, Qorvis dădea tonul în plângerile faţă de CNNi cu privire la acoperirea (CNN) din Bahrain. (…)

Angajatul pe termen lung al CNN a spus că iRevolution a fost  denigrat mult mai mult decât orice documentar tipic, «deoarece Amber era relativ nouă ca reporter în regiune şi, în special, datorită plângerilor din Bahrain. Documentarul a fost puternic revizuit. Dar nimeni nu a putut niciodată să spună despre materialul lui Amber, despre vreun aspect faptic sau jurnalistic, că nu ar fi aşa cum trebuie.»

Ca răspuns la multe cereri, Autoritatea pentru informaţii din Bahrain a refuzat să spună dacă s-au plâns la CNNi despre Lyon sau iRevolution. Un purtător de cuvânt, Fahad A. Albinali, a oferit în schimb doar o declaraţie generică: «Când este necesar, contactăm mass-media pentru a le furniza informaţii corecte sau o viziune echilibrată asupra subiectului», şi a susţinut că atunci când fac aceasta, doar încearcă «să arate că ceea ce se spune despre Bahrain este precis şi nealterat». Încercări ulterioare de a obţine răspunsuri specifice de la autorităţi referitor la plângerile regimului la CNNi despre iRevolution şi Lyon au rămas fără răspuns.

În martie 2012, Lyon a fost concediată de la CNN, ca parte a unei acţiuni a reţelei de a externaliza documentarele de investigaţie.

Pe 16 august Lyon a postat trei mesaje referitor la acest episod. (…)  Legat de clipul pe youtube a fragmentului din Bahrain, a adăugat că «cenzura a fost devastatoare pentru echipa sa şi pentru activiştii care şi-au riscat vieţile pentru a fi intervievaţi». A postat o poză cu ea şi Rajab şi a scris: «un susţinător al păcii, Nabeel Rajab, şi-a riscat siguranţa pentru a-mi arăta cum regimul oprimă populaţia».

În ziua următoare, un reprezentant CNN l-a contactat pe agentul lui Lyon, George Arquilla de la Octagon Entertainment, şi l-a ameninţat că asigurările ei şi ce mai avea de primit ca bani (după expulzarea sa de la CNN) vor fi imediat sistate dacă va mai vorbi public despre aceasta, sau dacă va vorbi negativ despre CNN.

Când am întrebat CNN-ul despre această ameninţare, compania a evitat să confirme sau să nege, comentând: «la fel ca şi alte companii, nu discutăm probleme interne de personal». (…)

Este adevărat că CNNi poate difuza numeroase reportaje recente care descriu violenţa împotriva protestatarilor de către regimul din Bahrain. Dat fiind scopul violenţei şi cât de mult a fost mediatizată, va fi practic imposibil pentru CNNi să nu transmită niciodată asemenea reportaje dacă doresc să-şi păstreze credibilitatea ce o pretind. Dar asemenea reportaje necesitau mult mai mult decât curaj jurnalistic pentru a fi transmise în prima jumătate a anului 2011, când atât de puţini ştiau despre brutalitatea la care regimul a recurs, decât acum, când este cunoscută în lumea întreagă. Mai mult, reportajele CNNi despre violenţa din Bahrain au un ton mult mai moderat decât cele despre regimurile care nu sunt bine văzute de SUA, cum sunt cele din Iran şi Siria.

Relaţia CNN cu guvernele

Glenn Greenwald a realizat ulterior o investigaţie referitoare la relaţia pe care CNN o are cu diferitele guverne străine. El consideră că „relaţiile CNN cu guvernele ar trebui supuse unei examinări mai atente. CNNi a urmărit în mod agresiv o strategie tip business, de aranjamente financiare consistente, cu faţete multiple, între reţea (CNN) şi unele dintre cele mai represive regimuri din lume pe care reţeaua intenţionează să le acopere. Aranjamentele financiare cu Bahrain-ul ascund multe dedesubturi şi sunt de lungă durată.”

Tot el afirmă într-unul din articolele sale: „căutarea obţinerii unei susţineri financiare a CNNi de către regimurile Orientului Mijlociu a luat în mod semnificativ amploare  după criza financiară din 2008, care a cauzat pierderi semnificative de sponsorizări corporatiste pentru CNN. Astfel s-a căutat într-un mod cu totul nou, dubios din punct de vedere jurnalistic, să se câştige sponsorizări de la guvernele din întreaga lume. Bahrain a fost unul din guvernele cele mai agresive în ceea ce priveşte exploatarea oportunităţilor prezentate de CNNi.” (…)

Aceste aranjamente sunt extinse mult peste acordurile standard de sponsorizare pentru publicitate a majorităţii emisiunilor din mass-media. CNNi produce aceste programe într-un aranjament pe care îl descrie ca fiind «în asociere cu» guvernul unei ţări şi oferă regimului posibilitatea de a plăti pentru programe specifice despre ţara sa. Aceste programe sunt apoi difuzate ca parte a aşa-numitelor seriale «Un ochi aţintit asupra» – «Eye on» («Un ochi aţintit asupra Georgiei» – «Eye on Georgia», «Un ochi aţintit asupra Filipinelor» – «Eye on Phillipines», «Un ochi aţintit asupra Poloniei» – «Eye on Poland»), sau «Piaţa din Orientul Mijlociu», toate fiind destinate să arate trăsăturile pozitive din punct de vedere economic, social şi politic ale ţării respective. (…)

Observarea acestor aranjamente este rareori posibilă. (…) Pentru privitorul obişnuit, care nu are nicio informaţie în legătură cu aceste sponsorizări guvernamentale, acestea par a fi reportaje «standard» ale postului.
 
O critică recentă de pe website-ul Atlantic cu privire reportajele «Un ochi aţintit asupra Kazahstanului» menţiona că «există anumite aspecte neobişnuite cu privire la episoadele CNN Internaţional despre Kazahstan», dar «ar trebui să cunoşti ţara destul de bine pentru a-ţi da seama».

În mod specific, după cum observa Myles Smith, consultant specializat pentru Asia Centrală, într-un material intitulat «Kazahstan: CNN estompează linia dintre ştiri şi reclamă»(«Kazakhstan: CNN Blurs Line Between News and Advertising»), «celor care privesc la televizor sau pe internet le sunt oferite puţine indicii referitor la faptul că programele respective nu sunt ştiri, ci mai degrabă o exploatare infomercială a credibilităţii deja câştigată de CNN».“

Chiar şi aşa, povestea editorialului CNNi referitor la Bahrain, combinată cu preocuparea agresivă de a dobândi bani de la regimul respectiv ridică serioase întrebări cu privire la abilitatea sau dorinţa de a se menţine independenţa jurnalistică.

Tratativele financiare ale CNNi cu regimul din Bahrain

„În timpul în care CNN acoperea regimul, Bahrain devenise un participant agresiv la diferitele oportunităţi de sponsorizare a CNN. (…) Peste aceasta, există multe exemple cu privire la CNNi care produce în principal o acoperire propagandistică a regimului, adeseori fără nicio minimă dezvăluire a intereselor celor care finanţează emisiunile.“ (Glenn Greenwald).

Prima agenţie a regimului care exploatează aceste oportunităţi de finanţare a CNNi este Consiliul pentru Dezvoltarea Economică a Bahrain-ului (Bahrain Economic Development Board – BEDB). Acesta se autodescrie ca „responsabil pentru marketingul regatului Bahrain peste graniţe”. Agenţia este condusă de înălţimea sa regală prinţul Salman bin Hamad Al Khalifa, prinţul moştenitor. În raportul anual pe 2010, BEDB în secţiunea intitulată „Răspândind vestea – acasă şi în lume” („Spreading the Word – at Home and Abroad”), se descria cu mândrie implicarea extinsă a consiliului în relaţiile cu CNN.

Un exerciţiu de logică….

Tot ceea ce s-a petrecut ar putea fi pus într-o simplă ecuaţie logică. Termenii ecuaţiei:

1. O echipă CNN merge la faţa locului şi este agresată, dar realizează un reportaj adevărat despre ceea ce se petrece în Bahrain;
2. Guvernul din Bahrain care doreşte să-şi menţină imaginea;
3. Oficialii CNN care cunosc acordurile financiare dintre regimul din Bahrain şi CNNi, şi acţionează în conformitate cu acestea – nu difuzează reportajul şi fac presiuni asupra reporterei ca să spună ce vor ei.

Cum se rezolvă ecuaţia? Reportera, Amber Lyon, este dată afară şi CNNi nu prezintă reportajul. Care era necunoscuta în această ecuaţie? Acordul comercial între CNNi şi guvernul din Bahrain.
 
Aşadar, dacă Amber Lyon ar fi ştiut aceste lucruri, cu siguranţă nu i s-ar mai fi părut deloc suspect că oficialii CNN o puneau să mintă pentru a arăta o faţă curată a regimului care o agresase chiar şi pe ea, prin forţele de ordine, dar care dădea bani CNN-ului exact pentru prezentarea unei imagini impecabile.

În loc de încheiere…

„Trei lucruri nu pot fi ascunse pentru mult timp: soarele, luna şi adevărul“ (Buddha).

 
 

Citiți și:

Tehnici de propagandă mediatică folosite în cazul războiului din Irak

Mass-media şi prostituţia intelectuală


Ştirile despre situaţia din Afganistan sunt manipulate de televiziunile franceze prin intermediul traducerilor

 

yogaesoteric
12 iulie 2013