Cât de importantă este relaţia noastră cu liniştea?

Dacă trăieşti într-un oraş modern, să găsești un crâmpei de linişte este o provocare. Zgomotul traficului, al avioanelor, al sirenelor şi cel de la construcţii sunt probabil sunetul de fundal al vieţii dvs. zilnice. Chiar şi când te afli în fața unui computer, cu căştile pe urechi, navigând pe internet, vei fi întrerupt de diferite reclame care se deschid singure sau diverse bip-uri anunţând un nou mesaj. Majoritatea oamenilor par să se adapteze la acest vacarm, dar nu se plăteşte oare și un preţ pentru aceasta?

În Căutarea Liniştii (In Pursuit of Silence) este un film documentar realizat de Patrick Shen, care a avut premiera la festivalul Sheffield Doc, în anul 2015. Acest film explorează relaţia noastră cu liniştea şi impactul zgomotului asupra vieţilor noastre.
Începutul este îndrăzneţ, cu patru minute de „linişte”, ca o odă adusă piesei de muzică „tăcută” a lui John Cage, în care membrii orchestrei întorc pagini şi îşi dreg glasul, dar fără să cânte. Din fericire, în frumoasa filmare scenele calme nu sunt plictisitoare şi sunt acompaniate de unele dintre sunetele liniştite ale acestor locaţii.

Producătorii peliculei contestă ideea că ar exista vreun loc care să fie complet silențios. Chiar și dacă nu există oameni într-o anumită zonă, mediul nu este tăcut. Pe pământ, în aer şi în apă, întreaga lume a naturii este îmbibată de sunete. Dar unele tipuri de sunete pot fi perturbatoare.

Nu se vorbeşte

Filmul îl urmează pe Greg Hindy, un tânăr care a depus un jurământ de tăcere şi urmăreşte să scape de sursele de zgomot care îl pot distrage, reprezentate de aparatura electronică şi de diverse activităţi distractive. „Intuiţia mi-a indicat că ar fi bine să fac acest lucru” (menținerea tăcerii), scrie el, arătând camerei aceste cuvinte scrise.

Viziunea lui ar putea să fie corectă. Cu câţiva ani în urmă, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a declarat că zgomotul excesiv şi sunetele neplăcute aduc un risc pentru sănătate în vestul Europei. Din punct de vedere biologic, zgomotul are rolul de a ne pune în gardă asupra unui pericol, iar atunci când auzim sunete, nivelurile hormonilor de stres şi presiunea sângelui cresc.

Expunerea cronică la zgomot poate avea un impact pe termen lung asupra sănătăţii, spre exemplu, prin afectarea somnului, şi la extrem această expunere poate ucide, contribuind în mod tipic la apariţia atacurilor de cord.

De asemenea, zgomotul ne poate face rău în multe moduri subtile. În film, bioacusticianul Kurt Fristrup de la Universitatea Statului Colorado din Fort Collins menţionează apariţia gradată a pierderii auzului pe care o observă mulţi oameni.
Putem de asemenea să pierdem abilitatea de a auzi sunete la distanţă, abilitate pe care înaintaşii noştri o aveau, când locuiau în liniştea relativă a naturii.

Sunete în minte?

Mai există și efectul pe care îl au sunetele asupra minţii noastre. Muzica ne poate modifica starea psihică şi chiar poate să îndepărteze anxietatea, dar sunetele insidioase pot afecta abilitatea noastră de a înţelege ceea ce auzim. Iar unii consideră că nivelul în creştere de zgomot din spitale poate conduce la anumite erori medicale.

Într-un studiu de largă circulație, publicat în 1975, Arline Bronzaft, specialist în psihologia ambientală, a descoperit că elevii din clase care se află în apropierea liniilor de tren rămân cu un an în urmă în ceea ce priveşte cititul – fapt ce a determinat oficialii responsabili să pună amortizoare la vagoane şi tavane izolate fonic la şcoli.

În Căutarea Liniştii sugerează alte soluţii posibile pentru valul de zgomot în creştere. O fundaţie numită Quiet Mark din Hove (Marea Britanie), de exemplu, lucrează cu producători pentru a crea tehnologii mai silenţioase. Iar liniile aeriene stabilesc niveluri de zgomot care să nu fie depăşite. Compania Virgin Atlantic, de exemplu, doreşte să reducă zgomotul avioanelor cu 75% în următorii patru ani. Designerii de maşini, pe de altă parte, urmăresc de asemenea să creeze modele mai silenţioase.

Să apreciem liniştea

În Japonia, o soluţie recentă sunt terapiile pentru destresare organizate în pădure.

Cultura modernă ne împiedică să avem un stil de viaţă liniştit, întrucât oamenii petrec majoritatea timpului liber procurându-şi stimulente din lumea digitală (internet, jocuri pe computer, telefon etc.).

O ceremonie a ceaiului, prezentată în film, ilustrează aprecierea pe care cultura Japoniei o are pentru linişte. Prin comparaţie şi opoziţie, în vest se acordă mult mai multă importanţă exteriorizării şi exprimării de sine într-un mod zgomotos.

Documentarul este antrenant şi provoacă la reflecție asupra acestor aspecte. Ne-ar putea lua ceva timp, totuși, până să ne obişnuim cu stilul lui meditativ, deoarece suntem foarte obişnuiţi cu adrenalina filmelor de acţiune care ne ţin în priză, iar reconectarea cu partea noastră tăcută poate fi o sarcină solicitantă.
 

Citiţi şi:

Mauna – un izvor de linişte şi energie

Importanţa procesului de conştientizare în practica YOGA şi în viaţa de zi cu zi (4)

Jean Klein – Martorul eternităţii

yogaesoteric
26 septembrie 2016