Câteva aspecte legate de influenţa procesului de rezonanţă asupra vieţii noastre (II)

de Marvin Atudorei

Citiţi aici prima parte a acestui articol.
 

Pentru cei înzestraţi cu inteligenţă şi bun-simţ este evident că, mai ales prin intermediul gândurilor, emoţiilor şi sentimentelor noastre ce sunt bazate pe credinţele şi convingerile dominante pe care le avem, noi interacţionăm  prin rezonanţă cu toate câmpurile energetice similare celor cu frecvenţa pe care o menţinem lăuntric în mod preponderent. Ca urmare, tot ceea ce vibrează la unison cu energia noastră specifică va fi automat atras către noi şi va deveni mai devreme sau mai târziu parte integrantă a vieţii noastre. Este însă important să subliniem că aceste aspecte se manifestă atât în bine cât şi în rău.
 
Tocmai de aceea, dacă generăm şi dezvoltăm în universul nostru lăuntric gânduri şi emoţii pozitive (gen iubire, compasiune, iertare, altruism, optimism, fericire), atunci aceste stări  vor rezona cu energii  de aceeaşi frecvenţă de vibraţie pe care le vor aduce în viaţa noastră. În mod analog însă, dacă vom genera şi vom dezvolta în universul nostru lăuntric gânduri şi emoţii negative (gen ură, mânie, ranchiună, pesimism, tristeţe), ele vor rezona cu energii de o frecvenţă foarte joasă, dar pe care de asemenea le vor atrage în viaţa noastră. Aceste energii pe care le atragem astfel prin rezonanţă vor determina în consecinţă un anumit tip de situaţii şi evenimente cu care ne vom confrunta, în strânsă legătură cu energiile pe care noi înşine le-am manifestat.
 

Astfel, atunci când gândim în mod preponderent că viaţa nu are niciun sens, că totul e în zadar şi că avem o existenţă ratată, exact acest lucru are cele mai mari şanse să ni se petreacă prin rezonanţă, într-un mod care în aparenţă confirmă aşteptările noastre pesimiste, dar pe care în realitate chiar noi l-am atras prin gândurile şi sentimentele noastre. Dacă însă noi credem, de exemplu, că ne aşteaptă o minunată relaţie de iubire, o stare de bogăţie spirituală şi o mare abundenţă exterioară, atunci avem toate şansele ca, prin intermediul Legii Rezonanţei, chiar aşa să fie şi să reuşim tocmai prin atitudinea noastră să ne simţim mai mereu conectaţi la fluxul miraculos al vieţii.
   
Un aforism latin spune că „Omul inferior este omul lui «tua culpa», iar omul superior este omul lui «mea culpa»“. În traducere, aceasta înseamnă că omul inferior are întotdeauna pe cine să dea vina unei nereuşite din viaţa sa şi el nu se consideră niciodată vinovat. Omul superior îşi asumă însă întotdeauna situaţiile în care încă nu a reuşit, pentru că ştie foarte bine că într-un sens mai profund totul depinde de el însuşi. Într-adevăr, tot ceea ce se produce în viaţa noastră depinde în ultimă instanţă de propriile noastre intenţii, gânduri şi reacţii, iar în acest context devine evident că nu are rost să mai „dăm vina“ pe alţii pentru nereuşitele noastre, ci să căutăm soluţia în noi înşine.
 
Prin prisma acestor aspecte putem de asemenea să înţelegem mult mai uşor că atunci când ceva ne deranjează în ceea ce se petrece în jurul nostru este sigur că de fapt avem încă în propria noastră fiinţă un element de rezonanţă cu acel aspect sau, cu alte cuvinte, putem spune că nu am rezolvat acea problemă în interiorul nostru. Mai mult decât atât, devine evident faptul că noi nici nu vom putea rezolva vreodată în mod eficient o problemă aşa-zis exterioară atâta timp cât nu o vom  soluţiona mai întâi în noi înşine. De exemplu, atunci când ceva din exterior ne enervează înseamnă că încă mai avem activă în noi rezonanţa furiei, cu care vibrăm la unison, şi bineînţeles că enervându-ne întreţinem şi chiar amplificăm această energie inferioară şi distructivă în fiinţa noastră.
 
În acelaşi mod, atunci când constatăm că în vieţile noastre există foarte puţină iubire (ceea ce ne face să ne simţim goi şi seci sufleteşte), acesta este un reper foarte evident – prin prisma acestor aspecte pe care le evidenţiem aici – că de fapt rezonanţa noastră cu energia iubirii este foarte slabă şi că din acest motiv noi nu atragem evenimente, situaţii şi oameni care să ne aducă această energie vibrantă a iubirii. Ceea ce avem de făcut în acest caz este să iubim noi cât mai mult şi să dăruim iubire în mod necondiţionat, pentru că în mod cert dăruind iubire vom amorsa rezonanţa cu energia iubirii din Macrocosmos, care astfel se va amplifica în noi. În acest mod vom deveni capabili să iubim profund şi intens şi totodată vom putea să primim tot mai multă iubire şi să fim iubiţi în mod spontan de toţi aceia care sunt şi ei deschişi către această energie sublimă.
 

Atunci când avem acumulată (prin rezonanţa declanşată inconştient sau chiar conştient) în aura noastră o mare energie a iubirii, multe dintre fiinţele cu care venim în contact vor simţi în mod spontan pornirea să ne iubească. În felul acesta ne vom convinge că atunci când manifestăm şi dăruim multă iubire, primim apoi de la anumite fiinţe umane, iubirea pe care am dăruit-o. Înţelegem aşadar prin prisma Legii Rezonanţei că, de fapt, dăruind primeşti şi cu cât eşti mai „zgârcit“ în dăruire, cu atât vei primi mai puţin şi aceasta nu doar în iubire, ci în orice altă dimensiune a vieţii. Legea Rezonanţei face ca la nivel de cauză formatoare, atunci când dăruim, noi totodată să ne branşăm la un flux de dăruire mult mai vast, care ne face să primim chiar mult mai mult decât am dăruit. Simţind aceasta, pentru noi sentimentul de comuniune cu Energia Dăruirii ajunge să fie atât de împlinitor, încât el devine într-un anumit sens o bucurie în sine însuşi. Aceasta ne face să putem dărui într-un mod complet dezinteresat, fără să aşteptăm ca de obicei o „răsplată“, pentru că ceea ce primim deja este oricum cu mult mai mult.
 
Dintr-un punct de vedere mult mai concret şi practic, este important ca atunci când ne hotărâm să aplicăm într-un sens benefic în vieţile noastre Legea Rezonanţei şi observăm totuşi că încă mai suntem marcaţi de numeroase gânduri şi tendinţe negative, să urmărim să nu ne luptăm ori să ne încrâncenăm împotriva lor, ci dimpotrivă, exact în conformitate cu legile Rezonanţei, să urmărim să manifestăm cu perseverenţă gândurile şi tendinţele benefice opuse celor negative cu care încă ne mai confruntăm. Altfel, cu cât vom fi mai preocupaţi de tendinţele rele din noi înşine, cu atât ele se vor amplifica şi mai mult. De exemplu, dacă  ajungem în situaţia unui conflict cu o altă persoană şi să presupunem că aceasta ne jigneşte, atunci a-i răspunde acelei persoane cu o jignire şi mai mare nu ne va face decât să escaladăm un conflict care va tinde să ia proporţii şi să ne scape de sub control. Într-un asemenea caz este cu mult mai înţelept să ne abţinem de la a răspunde „cu aceeaşi monedă“ şi, chiar mai mult decât atât, este mai bine să începem să manifestăm o stare de calm şi cooperare prin care să dezamorsăm acel conflict şi să aducem gradat lucrurile la o stare de armonie.
De fiecare dată când vom răspunde unui lucru rău cu un alt lucru rău, se va produce prin rezonanţă un rău mult mai mare. Însă când unui lucru rău îi vom răspunde cu unul bun, dacă binele nostru este suficient de mare, răul iniţial se va stinge. Această cale – ce chiar este cunoscută sub numele de „calea non-violenţei“ – este însă din păcate foarte puţin înţeleasă şi urmată în societatea actuală. Este semnificativ să menţionăm în acest sens al aplicării greşite a Legii Rezonanţei că o linie de acţiune principală a mai multor guverne actuale este dată tocmai de sintagma „Lupta pentru pace“. Istoria demonstrează însă că întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, un război va atrage după sine un alt şi alt război şi nicidecum pacea. De asemenea, asistăm la o înăsprire tot mai mare a măsurilor de securitate, fiecare cetăţean fiind privit prin această mentalitate ca un potenţial infractor.
 
În contextul aplicării Legii Rezonanţei, este însă evident că starea de pace şi echilibru, atât la nivel individual cât şi la nivelul întregii societăţi, poate fi atinsă numai prin adoptarea, educarea şi cultivarea unei atitudini axată pe cooperare şi nu pe război, pe unitate şi nu pe separare, pe iubire şi nu pe suspiciune sau ură. 
De asemenea, din punctul de vedere al Legii Rezonanţei, gestul de a ierta este extrem de important pentru că el nu doar că ne eliberează de povara unei stări negative pe care altfel am fi menţinut-o în fiinţa noastră, dar totodată iertarea induce şi în cel iertat un proces de rezonanţă care dezamorsează conflictul creat. Tocmai de aceea este esenţial să iertăm într-un mod deplin şi total pe toţi cei care ne greşesc.
 

Tot ceea ce s-a petrecut fericit sau nefericit în vieţile noastre este consecinţa Legii Rezonanţei. Suntem adevăraţii creatori ai propriului destin. Întotdeauna însă, ceea ce alegem să avem în vieţile noastre trebuie – în sens figurat vorbind – să fi devenit mai întâi noi înşine, pentru a genera în felul acesta o cât mai puternică rezonanţă. De exemplu dacă vrei să fii iubit, trebuie să devii tu însuţi iubirea.
Prin urmare, pentru a împlini cu succes Legea Rezonanţei este necesar să credem că am obţinut deja ceea ce vrem şi trebuie să credem acesta cu tărie, pentru că aşa cum starea de credinţă este o rezonanţă foarte puternică, la fel şi starea de îndoială este o rezonanţă ce îndepărtează sau chiar anulează complet ceea ce ne dorim doar într-un mod anemic şi lipsit de încredere.
 
Aşadar, să reţinem câteva chei practice ale aplicării înţelepte a Legii Rezonanţei:
– Concentrează-te asupra aceea ce îţi doreşti şi nu asupra a ceea ce nu îţi doreşti, pentru că vei atrage prin rezonanţă exact ceea ce evoci şi menţii în câmpul conştiinţei tale.
– Trebuie să fii mereu convins, încă înainte de împlinirea concretă a dorinţelor tale benefice, că ele s-au realizat deja.
– Doar ceea ce crezi cu tărie, din profunzimile inimii tale, are o mare forţă de concretizare. 
– Trăieşte în mod anticipat o stare de fericire, mulţumire şi recunoştinţă pentru împlinirea scopului pe care ţi-l doreşti.
– Dacă vrei să trăieşti în pace, trebuie să devii tu însuţi pacea.
– Dacă vrei să fii iertat, trebuie să devii tu însuţi iertarea.
– Dacă vrei să fii iubit, trebuie să devii tu însuţi iubirea.

Citiţi şi:

Misterele dezvăluite ale simpatiei, patemiei şi empatiei

Yama şi niyama în lumina legii rezonanţei

yogaesoteric
15 martie 2013