Câteva concluzii revelatoare desprinse la o evaluare lucidă asupra atacul chimic de la Khan Shaykhun, Siria

Subiectul nu mai este unul tabu, nici măcar pentru elitele politice ale statelor vestice. Pe zi ce trece, apar noi opinii și dovezi care discreditează scenariul promovat de rebelii din Idlib. La sfârșitul lunii aprilie, însăși administrația președintelui Trump a susținut că înlăturarea lui Bashar al-Assad nu reprezintă singura cale de rezolvare a conflictului sirian. Să fie aceasta o recunoaștere subtilă a breșelor scenariului anti-Assad?

De fapt, ce s-a întâmplat la Khan Shaykhun, în Idlib, Siria, pe 4 aprilie 2017?

Credem că a fost un simulacru trist. Un plan bine ticluit și relativ bine îndeplinit. Iată că încep să se vădească imperfecțiunile sale. Un „false flag” clasic în termenii consacrați ai acestui concept, tot mai folosit în ultimii ani. În conflictul sângeros și îndelungat din Siria, acest presupus atac a inflamat reacția comunității internaționale și a determinat o operațiune militară controversată.

Autorii dramei sunt asociații și sponsorii grupărilor armate din siajul Al-Qaida din Siria, al organizației Căștile Albe ce are un statut juridic neclar și ai canalelor media asociate acestora.

Atacul a survenit pe fondul înaintării armatei siriene înspre pozițiile rebelilor din provincia Idlib. Cu o zi înainte, oficialii americani au susținut că înlăturarea președintelui al-Assad nu ar mai constitui o prioritate pentru SUA în conflictul sirian. O astfel de atitudine i-a îngrijorat puternic pe rebelii asediați în Idlib, ce s-au văzut lipsiți de motivul principal al continuării conflictului: înlăturarea președintelui și a regimului loial acestuia. Este plauzibil că acest atac a fost minuțios pregătit de ceva timp, posibil câteva luni sau chiar ani, deoarece urmează în linii generale tiparul atacurilor chimice din vara anului 2013. Scopul a fost evident: o discreditare suplimentară a regimului de la Damasc și mult dorita reacție militară a occidentului împotriva regimului. Scopul a fost atins parțial și temporar – reacția militară a fost foarte limitată iar rebelii au riscat și au obținut propria lor discreditare.

Fără îndoială, au fost victime în rândul populației civile. Fără îndoială, au fost cadavre reale în materialele video emanate de așa-numitele Căști Albe. Desigur, a fost folosit un gaz sarin sau un derivat cu efecte asemănătoare. Dar cine i-a ucis pe acei nevinovați? Cum au ajuns acele trupuri neînsuflețite să fie materiale didactice ideale pentru camerele video ale asociaților Al Qaida? Unde și când mai exact a fost emanată acea substanță gazoasă? Cine a manipulat gazul? Acestea sunt întrebările legitime la care trebuie să se caute și să se găsească răspunsurile adevărate.

Despre Căștile Albe sunt publicate on-line mai multe informații și ipoteze. Conform unui articol postat de ceva timp pe internet, entitățile de mai jos ar avea cunoștință mai mult sau mai puțin despre Căștile Albe din Siria:

S-a susținut recent de către diplomația franceză că mostrele de gaz sarin de la fața locului sunt neîndoielnic de fabricație siriană. În regulă, dar asta nu probează peremptoriu bombardamentul aviației regimului. Secretul fabricării și manipulării gazului sarin nu mai este demult atât de secret nici pentru rebelii sirieni și nici pentru alte forțe armate.

De asemenea, cum se explică prezența celor două avioane Su-22 siriene deasupra localității respective în aceeași dimineață, dar la un interval orar diferit de cel comunicat de rebeli? Răspunsul poate rezida în comunicatul oficial al ministerului rus al apărării, exprimat de generalul Igor Konashenkov, a doua zi după incident, 5 aprilie. Aceasta a confirmat că aviația siriană a trebuit să intervină după producerea presupusului atac chimic.

O altă posibilă variantă, pe care nimeni nu o poate confirma, este că sirienilor (aviației siriene) li s-a întins o capcană clasică sau că ei ar fi urmărit o anumită țintă reală. S-au „furnizat” deliberat informații false despre iminența înscenării unui atac chimic de către rebeli și s-a „oferit” o locație anumită unde ar fi fost depozitate aceste substanțe chimice. Posibil să fi fost un motiv ademenitor pentru un raid aerian în zonă.

Studiul coordonat de profesorul american Theodore Postol de la MIT, specialist în securitate internațională, redactat pe 17 aprilie și care a fost publicat integral de mai multe site-uri internet, demontează evaluarea publicată cu câteva zile înainte de Pentagon. Studiul oficial, cam sumar, incrimina cu relativ puține dovezi regimul de la Damasc. Pentru cei interesați, analiza profesorului Postol se poate citi aici. Și alți demnitari și-au manifestat neîncrederea că regimul sirian ar fi fost cu certitudine vinovat de atacul chimic, de exemplu: fostul inspector ONU Scott Ritter, ambasadorul britanic Peter Ford, fostul agent CIA Philip Giraldi, precum și câțiva parlamentari americani în exercițiu.

Totodată, a atras atenția un comunicat recent, voluminos, semnat de circa 24 de experți americani în materie de securitate internațională (printre care și unii din cei enumerați mai sus), care critică maniera pripită de a răspunde la acest eveniment tragic. Acest material se poate consulta aici.O anchetă oficială sub egida OIAC – Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice – a început abia mai târziu, după lungi și grave schimburi de replici între marile puteri în cadrul reuniunilor Consiliului de Securitate al ONU.

Mai rămâne o întrebare legitimă. Cine a profitat de pe urma acestei crize?

Citiți și:
Atacul chimic din Siria, o operațiune steag fals pentru discreditarea lui Assad
Bashar al-Assad: Trump este marioneta «statului profund» din SUA
Adevărul cel necunoscut despre Siria

yogaesoteric
10 mai 2017