Cazul Gregorian Bivolaru – un record al rezistenţei faţă de abuzurile autorităţilor statului român şi ale presei aservite
articol preluat de pe
Yoghinii MISA blog
De-a lungul ultimilor 65 de ani, abuzurile realizate de instituţiile statului împotriva cetăţenilor români au fost un lucru des întâlnit, cu precădere în perioada comunistă, dar din păcate şi după 1990. Crimele, tortura şi reprimarea a tot ceea ce avea România mai valoros din punct de vedere uman au înregistrat cea mai neagră perioadă între anii 1945 – 1965. A urmat o perioada de 25 de ani în care metodele represive aplicate celor care refuzau spălarea comunistă a creierelor sau colaborarea cu autorităţile, au devenit mai “rafinate”, mai atent aplicate, pentru a lăsa cât mai puţine urme şi dovezi. Torţionarii, politrucii şi securiştii acelor vremi n-au fost “deranjaţi” după 1990 pentru a da socoteală pentru crimele şi ilegalităţile făcute. Unii dintre ei fie continuă să ne conducă şi astăzi, fie ne râd în nas din vârful unor munţi de bani pe care i-au acumulat în afaceri oneroase, ori în cel mai rău caz beneficiază de nişte pensii nesimţite, mult mai mari decât cele ale deţinuţilor politici.
Totuşi multe dintre aceste scursuri umane ale regimului comunist nu s-au simţit niciodată prea confortabil ştiind că mai există printre victimele lor unele care sunt încă viaţă, libere, care pot oricând depune mărturie. Aşa se face că abuzurile, ameninţările şi teroarea au continuat în extrem de multe cazuri, uneori chiar prin intermediul aceloraşi indivizi. Continuitatea abuzurilor securiştilor care doar au schimbat stăpânii trecând de la activiştii comunşti la cei francmasoni, este evidenţiată foarte bine prin omniprezenţa procurorului Anton Chaborski în istoria abuzurilor realizate împotriva lui Gregorian Bivolaru. Este semnificativ faptul că acest procuror odios a fost atât cel care l-a arestat în timpul prigoanei securiste dinainte de 1990 cât şi în timpul atacului anti-MISA din martie 2004. Şi acesta nu este un caz singular.
Dacă am privi la modul superficial lucrurile, aşa cum face adeseori presa, am spune că Gregorian Bivolaru este una dintre personalităţile extrem de controversate din România. La o privire mai atentă putem constata că el este deţinătorul nedoritului şi neegalatului record de „cea mai atacată şi mai denigrată personalitate în presa din România”. Gregorian Bivolaru a fost de extrem de multe ori ţinta atacurilor calomnioase, a dezinformărilor, a ironiei şi nu mai puţin a unor atacuri la libertatea şi integritatea sa fizică. În încercarea de a-l reduce la tăcere împotriva sa au fost folosite, încă din perioada comunistă, cele mai abjecte mijloace: de la denigrare, blamare, mistificare, ridiculizare, instigarea opiniei publice şi discreditarea în cadrul mişcării yoghine din România, până la bătăi, tortură, încarcerare, izolare şi internare politică într-o instituţie psihiatrică. După anii ’90, pe lângă murdarele atacuri de presă, el a primit o serie de ameninţări cu moartea, i-au fost înscenate diverse „accidente”, a fost ţinta mai multor înscenări juridice şi a unor acuzaţii penale foarte grave, care nu au fost nici măcar o singură dată confirmate de justiţie.
În plus, mai observăm cel puţin un paradox în ceea ce priveşte imaginea publică a profesorului yoga Gregorian Bivolaru. El a fost descris de presă într-un mod cât mai abject cu putinţa şi acuzat, nu doar o dată, de cele mai năstruşnice sau mai cumplite lucruri, deşi niciuna dintre aceste acuzaţii nu a fost de fapt dovedită. Ba chiar din contra, astăzi există o serie lungă de decizii ale judecătorilor români şi suedezi care au confirmat nevinovăţia profesorului de yoga şi abuzurile la care a fost supus de către securişti, sereişti, procurori şi poliţişti. Presa a fost ani de-a rândul intoxicată cu tot felul de minciuni despre MISA şi Gregorian Bivolaru, iar ea plină de servilism, le-a furnizat opiniei publice, încălcând codul etic al profesiei, legislaţia în vigoare, precum şi drepturile elementare ale yoghinilor.
Acest fapte dovedesc cu prisosinţă, că anumite cercuri oculte, extrem de puternice şi influente, văd în Gregorian Bivolaru un personaj incomod, o potenţială ameninţare şi un adversar redutabil pe care l-ar vrea anihilat.
Dacă privim retrospectiv ultimii 21 de ani putem spune că aceste forţe oculte au avut mare dreptate. În ciuda tuturor obstacolelor Gregorian Bivolaru s-a dovedit a fi un autentic deschizător de drumuri, de noi căi şi curente spirituale, atât în România cât şi la nivel mondial. Care ar fi fost astăzi răspândirea adevăratelor precepte Yoga fără bogata sa experienţă pe care a împărtăşit-o cu perseverenţă zecilor de mii de oameni timp de 40 de ani? Ar fi fost oare Yoga considerată ceva mai mult decât un simplu sport sau o gimnastică gen aerobic? Fără sinteza excepţională pe care a realizat-o atâtor tradiţii care celor lipsiţi de inteligenţă li se par contradictorii, cine ar fi auzit astăzi de Ayurveda, de Shivaisimul din Caşmir, de Tantra Yoga, Laya Yoga ş.a.m.d. sau de o mulţime de terapii neconvenţionale?
Bineînţeles ne mai putem întreba cum ar fi arătat astăzi România şi lumea dacă Gregorian Bivolaru n-ar fi dezvăluit în urmă cu 16 ani conspiraţia satanică a francmasoneriei şi n-ar fi acţionat cu ajutorul energiilor benefice acumulate prin practica Yoga, împreună cu zeci de mii de yoghini, pentru a neutraliza şi împiedica planurile criminale ale acestei kabale mondiale.
Primele dovezi ale prigoanei împotriva lui Gregorian Bivolaru identificate în arhivele Securităţii datează din perioada liceului. Datorită învecinării cu casa unui securist cu rang înalt este inclus în cercul de suspecţi ai unui caz de omucidere. Deşi situaţia a fost rapid lămurită şi bănuielile au fost complet eliminate, cu această ocazie, sub pretextul căutării unor arme furate dintr-un depozit, a avut loc prima percheziţie a Securităţii în casa unde locuia împreună cu părinţii. În cursul acesteia i-au fost confiscate toate cărţile care aveau legătură cu spiritualitatea, care erau evident în afara ideologiei materialismului dialectic, şi toată corespondenţa familiei.
În anul 1971 Gregorian Bivolaru a început să predea yoga sub titulatura de „gimnastică psihosomatică – yoga” la Clubul Sindicatelor Sanitare. Sonia Comişel, una dintre cursantele sale care era în relaţii amicale cu Mircea Eliade, i-a pus la dispoziţie adresa marelui scriitor şi istoric al religiilor. În urma unui schimb de scrisori în care Gregorian Bivolaru şi-a manifestat interesul pentru yoga, spiritualitate, paranormal şi subiecte conexe, Mircea Eliade îl invită la Paris, dispus să-l ajute pentru a aprofunda aceste domenii. În acelaşi an el a absolvit liceul şi s-a angajat la un oficiu poştal. (Presa a repetat timp de 20 de ani minciuna că el ar fi fost angajat din 1971 ca muncitor necalificat pe post de instalator la Metrou însă oricine poate verifica faptul că „Întreprinderea Metroul Bucureşti” a fost creata abia în februarie 1975!!!)
Securitatea care intercepta pe atunci întreaga corespondenţă, a descoperit în schimbul de scrisori cu Mircea Eliade şi cu alte persoane din străinătate, intenţia de a-l vizita pe marele scriitor la Paris, interpretată probabil ca o tentativă de emigrare. Drept urmare are loc prima anchetă la sediul Securităţii şi o nouă percheziţie la casa din strada Schitul Maicilor. În urma percheziţiei îi sunt confiscate din nou corespondenţa, toate fişele şi conspectele pe care le realizase cu multă trudă în decursul timpului în bibliotecile din Bucureşti, multe cărţi de yoga şi despre fenomene paranormale, pe care reuşise să le obţină cu mari eforturi. Gregorian Bivolaru este avertizat atunci de către anchetatorii Securităţii să nu mai corespondeze cu „duşmanul poporului” Mircea Eliade, dacă vrea să nu mai aibă probleme cu autorităţile.
În acelaşi an a mai fost anchetat la sediul Securităţii din strada Eforie de peste 7 ori cerându-i-se să dea tot felul de declaraţii şi fiind ameninţat că ar putea să fie trimis la închisoare. Securiştii insinuau că, în discuţiile pe care le-a avut cu anumite persoane, ar fi manifestat o „atitudine duşmănoasă la adresa orânduirii sociale”, această faptă încadrându-se la un anumit articol din codul penal. În finalul anchetei a fost pus să dea o declaraţie că nu va mai coresponda cu străinătatea şi că nu va mai realiza „propagandă duşmănoasă împotriva orânduirii sociale din România”. În februarie 1972 Gregorian Bivolaru a fost vizitat de două ori la domiciliu de către locotenentul de securitate Pisai Dan care a urmărit să-i sperie şi intimideze părinţii creând astfel asupra lui şi o presiune psihologică din partea familiei.
Securitatea a continuat să-l hărţuiască şi la locul de muncă. În urma presiunilor, a fost dat afară din postul de oficiant la serviciul de mesagerie pe care îl ocupa la oficiul poştal de lângă Gara de Nord, dirigintele poştei considerând că este cazul să scape de un „element” luat în vizor de către Securitate. În paralel cu serviciul Gregorian Bivolaru ţinea cursuri ca instructor de yoga, în cadrul unor cluburi şi case de cultură, pe baza unor contracte de colaborare, regimul comunist nerecunoscând această calificare în nomenclatorul meseriilor.
Datorită faptului că avea dosar la Securitate, el a fost refuzat în mai multe rânduri atunci când a încercat să-şi găsească un loc de muncă. De îndată ce depunea o cerere de angajare undeva, cei de la serviciul personal cereau informaţii de la Securitate, iar apoi când aflau că era considerat o persoana „cu probleme” de către această odioasă instituţie, îi refuzau sau amânau indefinit angajarea. În mod paradoxal, datorită acestei situaţii Gregorian Bivolaru risca să fie arestat, deşi avea o ocupaţie ca instructor de yoga, pentru că în acea vreme exista o lege care prevedea că dacă nu ai un loc de muncă stabil (cu carte de muncă) poţi să fi arestat şi condamnat pentru parazitism.
În ciuda tuturor presiunilor, ameninţărilor şi a piedicilor puse de Securitate, Gregorian Bivolaru a continuat să ţină cursuri de yoga, la mai multe centre din Bucureşti: Casa de Cultură Mihai Eminescu, Clubul Sindicatelor Sanitare şi Ecran Club. Grieg a reuşit apoi să se angajeze ca pedagog-supraveghetor de noapte la internatele unor şcoli de defectologie.
În anul 1977 Gregorian Bivolaru este din nou anchetat de Securitate. Pentru a-şi pune în practică ameninţările, securiştii îi fabrică un dosar penal sub acuzaţiile de răspândire de materiale obscene, practicarea fără drept a unei profesii şi difuzarea unor publicaţii fără autorizaţie. Ce reprezenta un „material obscen” în viziunea Securităţii? Procesele verbale ale percheziţiilor enumeră printre lucrările confiscate renumitul tratatul indian „Kama sutra”, cartea filozofului şi ezoteristului italian Julius Evola – „Metafizica sexului” (publicată după 1990 şi în limba română la editura Humanitas), precum şi alte cărţi sau tratate de Tantra Yoga. O practică des întâlnită a Securităţii de acoperire a urmelor şi dovezilor abuzurilor în cazul persecuţiilor politice, era instrumentarea unor acuzaţii de drept comun. O dovadă al acestui mod de operare este o notă de analiză din aprilie 1989, semnată de colonelul Raţiu Gheorghe, şeful Direcţiei I a Departamentului Securităţii Statului, în care deşi se constată că Gregorian Bivolaru „a continuat să desfăşoare activitatea în mod clandestin pe linia «Meditaţiei Transcendentale», cu accent pe latura erotică – «Tantra Yoga», de natură să anihileze influenţa educativă a culturii şiştiinţei”, pentru rezolvarea cazului sunt enunţate „documentarea activităţii şi cercetarea celor în cauză, sub acoperirea organelor de miliţie, cu implicarea Direcţiei de Cercetări Penale şi Procuraturii”, iar „în cazul numiţilor Bivolaru Gregorian, Mîrtz Eugen şi Catrina Nicolae, împreună cu organele de miliţie şi procuratura, se va acţiona pentru documentarea unor activităţi şi fapte de drept comun, în vederea trimiterii acestora în justiţie.”
Este trimis în judecată şi în cele din urmă, condamnat la un an de închisoare, prin sentinţa penală nr. 68 din 20 ianuarie 1977, pronunţată de Judecătoria Sectorului 7, însă nu face nicio zi de închisoare datorită unei amnistii colective dispuse după câteva zile de Ceauşescu, cu ocazia zilei sale de naştere. Caracterul politic al acestei condamnării dispuse prin sentinţa penală nr.68/1977, precum şi al celorlalte condamnări ale lui Gregorian Bivolaru dispuse în perioada comunistă, a fost confirmat de o instanţă a Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa în Dosarul nr. 48765/3/2010, comunicată public la data de 4 iulie 2011.
(va urma)
Citiţi şi:
Mărturia unui prieten din copilărie al lui Grieg
yogaesoteric
9 ianuarie 2012
Also available in:
Français