Cazul OSHO – episodul 2
Osho arestat abuziv în S.U.A. Colegii de celulă şi tot personalul închisorii îi devin discipoli. Lanţuri şi flori
Când a ajuns în S.U.A. în 1981 Osho (Bhagwan Shree Rajneesh) nu se afla la începutul activităţii sale de trezire şi elevare a conştiinţelor. Ţinuse deja multe conferinţe în India pe diferite subiecte de spiritualitate, inclusiv despre integrarea sexualităţii în spiritualitate. La Poona Ashram (centrul înfiinţat de el în India) veneau în fiecare an tot mai mulţi europeni şi americani aflaţi în căutare de Sine, dar şi foarte mulţi psihologi, psihoterapeuţi şi medici care se întorceau apoi în ţările lor şi aplicau cele învăţate în procesul de vindecare al pacienţilor cu care lucrau. În scurtă vreme Poona Ashram şi-a câştigat reputaţia celui mai bun centru de terapie şi creştere personală din acea epocă.
Citiţi aici o scurtă biografie a lui Osho (Bhagwan Sri Rajneesh) şi Cazul Osho – episodul 1, despre campania mediatică împotriva lui Osho.
Încă din India Osho a propagat concepţia tantrică conform căreia angrenarea pe calea spirituală nu implică deloc renunţarea la lume. Osho spunea că
nu la lumea materială este necesar să renunţăm, ci la trecut şi la condiţionările acestuia, la sistemul de convingeri greşite care ne înlănţuie şi pe care fiecare generaţie îl impune celor următoare
.
Este uşor să ne dăm seama că o astfel de concepţie eliberatoare a conştiinţelor, propagată de Osho, nu a fost deloc privită cu ochi buni de cei ce se străduiau (şi se străduie şi acum) să menţină un sistem de condiţionare a fiinţelor umane pentru a-i face mai uşor de controlat şi de manipulat. Deja activitatea lui din India era mult persecutată (au existat situaţii în care discipolii veniţi din întreaga lume erau agresaţi de populaţie, autorităţile le făceau mari greutăţi pentru obţinerea vizelor). Venirea lui Rajneesh în S.U.A. a încins şi mai mult spiritele. Ajuns în Oregon, el a întemeiat Rajneeshpuram care s-a dezvoltat rapid ca un orăşel prosper de 5.000 de locuitori acolo unde altădată era doar deşertul pustiu. Atacurile din partea guvernului Reagan nu au întârziat să apară.
Ce au în comun S.U.A. şi Vaticanul?
Preşedinţii anteriori lui Reagan, inclusiv Kennedy, păstraseră o distanţă considerabilă între guvern şi biserică. În guvernul Reagan toţi au privit apropierea bisericii ca pe o necesitate imediată, ca o dovadă de netăgăduit a convingerilor lor anti-comuniste într-o epocă în care Uniunea Sovietică era principalul adversar. Astfel că era necesară o apropiere neîntârziată a preşedintelui proaspăt ales de Papa Ioan Paul II, lucru ce a fost facilitat de consilierul pe probleme de securitate Zbigniew Brzezinski, care era polonez de origine. Şeful C.I.A. a început să se întâlnească tot mai frecvent cu Papa şi îi raporta direct lui Reagan despre aceste întâlniri. Toate acestea au culminat cu vizita în iunie1982 a lui Reagan la Vatican, cu ocazia căreia a avut loc o lungă discuţie între patru ochi între el şi Suveranul Pontif.
Am făcut această paranteză pentru a arăta cât de strânsă era colaborarea dintre Papă şi preşedintele S.U.A. întrucât există mărturii ale mai multor persoane ce atestă că acţiunile declanşate împotriva lui Osho au fost cerute de cardinalul Joseph Ratzinger, şeful Congregaţiei pentru Doctrină şi credinţă din Vatican şi al doilea om după Papă. Trebuie spus că Osho criticase în repetate rânduri în conferinţele sale instituţia papală şi vorbise despre faptul că creştinismul de astăzi nu mai are nimic în comun cu Iisus. Din aceste motive Osho era de multă vreme pe lista autorilor interzişi de Vatican, numită Index Librorum Prohibitorum.
,,Atât Congresul cât şi Casa Albă sunt interesate de activităţile acestui guru şi de ashramul său”
Acesta este conţinutul unei telegrame sosite la Consultatul American din Bombay sub semnătura lui Alexander Haig, prim secretar al S.U.A în urma cererii depuse de Osho pentru a obţine viză SUA. Este firesc să ne întrebăm de ce erau atât de interesate instituţiile S.U.A. de un om non-violent, care nu făcea altceva decât să îi înveţe pe semenii lui cum să facă pentru a se elibera de prejudecăţi şi condiţionări???Anvergura forţelor puse în mişcare pentru a-l stopa ne arată însă cât de important este pentru cei care guvernează lumea ca oamenii să rămână închistaţi în aceste condiţionări.
Primele presiuni au fost generate de construirea Rajneeshpuram în Wasco County şi de existenţa unui număr atât de mare de discipoli în zonă astfel că autorităţile se temeau că rajneesh-ii (cum erau numiţi, aşa cum şi noi, yoghinii de la şcoala M.I.S.A. suntem numiţi acum bivolari) puteau alege majoritatea consiliului local. Toate acţiunile lor, chiar şi cele mai nobile, cum a fost aceea de a oferi locuinţe la Rajneeshpuram oamenilor străzii (homeless), erau privite ca atacuri şi încercări de a exercita un control tot mai crescut în administrarea regiunii care putea să scape de sub controlul autorităţilor.
Strategii, zvonuri şi descindere în forţă
În 1985 aveau loc zilnic lungi conferinţe telefonice pe „tema Osho” între Procurorul General al S.U.A. Edwin Meese, Charles Turner, Procurorul pentru Portland, guvernatorul Oregonui, şeful poliţiei S.U.A. şi şeful F.B.I. Au fost implicate în aceste acţiuni concertate împotriva lui Osho instituţii importante ale statului american precum I.N.S. (Immigration and Naturalization Services), F.B.I, C.I.A şi D.E.A. Într-un interviu ulterior, Charles Turner a declarat pe faţă: ,,am încercat să utilizăm un proces penal pentru a rezolva ceea ce era în realitate o problemă politică”.LuiEdwin Meese (Procuror General şi totodată consilier general pe probleme de siguranţă naţională!) i-a revenit sarcina să găsească un pretext pentru a-l aresta pe Osho.
Mai întâi au început să circule tot felul de zvonuri fără nici o dovadă cu privire la acţiuni ilegale şi extrem de grave ale discipolilor lui Osho şi mai ales ale secretarei lui, Ma Anand Sheela: infestare cu salamonella a unui restaurant, incendiere de proprietăţi, interceptare de convorbiri şi tentativă de omor. Osho a invitat atunci autorităţile să investigheze comunitatea pentru a demonstra că aceste acuzaţii sunt false însă nu exista nici un interes în acest sens.În timpul Festivalului de vară din 1985, la o conferinţă de presă, Osho a atins probleme atât de delicate încât s-a luat decizia că trebuia stopat imediat.
În octombrie soldaţii Gărzilor Naţionale şi echipele speciale Swat au înconjurat zona pentru „a-l lua în custodie” pe Osho. Au fost trimise elicoptere, din care au fost lansaţi direct în apă scanfandrii aparţinând trupelor speciale pentru a-i lua prin surprindere pe cei de la Rajneeshpuram. (Da! Şi cei de la Rajneeshpuram au trecut prin experienţa descinderilor în forţă ale luptătorilor mascaţi acum mai bine de 20 de ani), dar Osho nici măcar nu se afla acolo! El plecase spre o staţiune montană însoţit de mai mulţi discipoli.
Osho este arestat, fără mandat
Pe 28 octombrie avionul cu care călătorea Osho aterizează la Charlotte în Carolina de Nord pentru a se realimenta. Acolo, el şi cei 6 însoţitori ai săi sunt arestaţi fără a li se prezenta nici un mandat.Iată ce povesteşte chiar Osho: „Câtă laşitate să arestezi un om care nu avea decât hainele de pe el sub ameninţarea a 12 soldaţi înarmaţi. I-am întrebat dacă ştiu ce fac: nu aveau nici un mandat, nu ştiau de ce mă arestează şi atunci au început să strige la mine. Le-am spus: „Nu este nevoie să strigaţi. Spuneţi-mi doar pentru ce mă arestaţi„ Si nu au spus nimic. Mi-au pus cătuşele. Le-am spus atunci: „Nu sunt un criminal şi nimeni nu m-a mai tratat aşa. Vin de bună voie cu voi unde doriţi iar dacă vreţi să mă întorc în Oregon, mă întorc în Oregon dar vreau să ştiu care este motivul„.
S-a aflat mai târziu că Procurorul General al S.U.A. a cerut Gărzii Naţionale să mă aresteze şi ei s-au mirat: „Fără nici o dovadă, fără nici un ordin al Curţii de Justiţie nu putem să facem asta„. Procurorul general E. Meese (care ulterior a fost acuzat de multe crime şi a trebuit în final să se retragă din funcţie), a cerut chiar comandantului şef al armatei să mă aresteze şi acesta a râs spunându-i că niciodată în istorie nu s-a pomenit să trimiţi o armată împotriva unui singur om.„Şi nu e numai atât, i-a mai spus şeful armatei, nu aveţi nici o probă! De ce nu cereţi înainte unui tribunal să emită un mandat de arestare?„ Nu au făcut însă nici un demers de acest gen. Şi când am fost arestat de 12 oameni cu arme încărcate am întrebat :Unde este mandatul? Nu aveau nici un mandat. Aveau doar o bucată de hârtie cu câteva nume scrise pe ea şi le-am spus : „Acestea nu sunt numele persoanelor pe care le arestaţi. Puteţi vedea paşapoartele noastre„. Erau şase sannyasini cu mine, nici unul din numele lor nu era pe acea hârtie. Nici atunci nu au vrut să audă nimic.
În lanţuri…
Am fost arestat cu câtuşe la mâini, un lanţ la mijloc şi lanţuri la picioare. Nici nu puteam să merg. Şi se temeau că aş puteau să îmi ridic mâinile astfel că mi-au mai pus un lanţ care unea cătuşele cu lanţul de la mijloc astfel ca să nu îmi mai pot mişca mâinile. (Aduceţi-vă aminte cum a fost adus domnul Gregorian Bivolaru de la Arad cu cătuşe la mâini, sub ce escortă impresionantă de soldaţi din trupele speciale înarmaţi până în dinţi, ceea ce a făcut pe mulţi să constate că nici criminalul grec deosebit de periculos Pasaris nu a fost păzit cu atâta străşnicie când a fost arestat de poliţia română n.r.) Au condus nebuneşte prin oraş pentru că erau fotografi peste tot şi dacă ar fi văzut că mă arestaseră fără mandat toate poveştile lor depre democraţie ar fi părut un non-sens.
Şeriful care stătea pe scaunul din faţă al maşinii care mă ducea în închisoare mi-a spus: „acolo vei fi protejat în totalitate„. I-am răspuns: ,,Dacă a fi încătuşat cu lanţuri înseamnă protecţie atunci de ce nu îl protejezi aşa pe preşedinte sau pe guvernatori pentru că vieţile lor sunt într-un pericol continuu. În America 20% dintre preşedinţi au fost asasinaţi. Nu este un număr prea mic. De ce nu vă ţineţi preşedinţii în închisoare?”.
Magistraţii americani i-au negat lui Osho dreptul de a fi eliberat pe cauţiune. Osho şi-a exprimat disponibilitatea de fi dus cu propriul avion, sub escorta poliţiei, în Oregon unde ar fi trebuit să fie instrumentat cazul. A fost însă refuzat, iar ceea ce ar fi trebuit să fie o călătorie banală de cel mult 5-6 ore s-a transformat într-o peregrinare de 12 zile, timp în care Osho a trecut prin 6 închisori americane.
Prin închisorile americane…
După primele trei zile de închisoare, şeriful a venit să îl vadă pe Osho, întrucât cei cu care era închis în aceeaşi celulă îi deveniseră discipoli. Lor li se alăturaseră medicul şi asistentele medicale din spitalul închisorii şi în final chiar şi şeriful îşi aduce soţia şi copiii să îl cunoască pe Osho. Întrucât celula în care fusese închis era prea mică pentru atâta lume care dorea să vorbească cu el şi să petreacă cât mai mult timp în compania lui, doctoriţa închisorii a cerut ca el să fie mutat cu totul în cabinetul ei.
Unuia dintre avocaţi care a venit să îl viziteze şi care a rămas uimit de cât de mare impact a avut Osho asupra oamenilor de acolo, Osho i-a spus:,,nu am mai avut de multă vreme timp să mă odihnesc atât, toată lumea are grijă de mine. Şi toţi sunt preocupaţi de un singur lucru: când voi fi eliberat şi mă voi întoarce în comunitate, toţi vor să vină să petreacă acolo măcar câteva zile„. I-au adus chiar fotografii decupate din ziare pentru a le da autografe spunându-i: „asta ne va aminti că ai fost aici timp de 3 zile. În aceste zile locul acesta nu a mai fost o închisoare”.
Într-adevăr venirea lui Osho a făcut ca până seara la închisoare să sune atâtea telefoane şi să sosească atâtea telegrame, încât a fost nevoie să se aducă mai mulţi operatori care să se ocupe de ele. Unul dintre gardieni i-a spus lui Osho : „Am avut în această închisoare persoane foarte importante: miniştrii, candidaţi la preşedenţie, dar nu am mai văzut până acum aşa ceva. Poţi fi sigur că acum nu au cum să îţi facă ceva, toată lumea este cu ochii pe tine. Pot să te hărţuiască, dar nu îţi pot face nici un rău, nu îşi asumă riscul ăsta”. I s-au trimis atât de multe flori încât nu mai exista loc pentru ele şi atunci el a cerut ca florile să fie împărţite şcolilor şi universităţilor din oraş, astfel că în ziua când a fost dus sub escortă spre aeroport străzile erau pline de tineri care aruncau flori spre maşina sa. Osho a reuşit să realizeze un lucru nemaiîntâlnit până atunci, a organizat chiar o conferinţă de presă din închisoare.
ianuarie 2005