Cazul România: UE a trecut de la Democrație la Manipulare Politică

Când rezultatele electorale depind de conformitatea lor cu discursurile aprobate de sus, alegătorii nu mai sunt cetățeni care își exercită drepturile constituționale – sunt doar pioni într-un proces supravegheat.

Timp de ani de zile, europenii s-au consolat cu o explicație simplă ori de câte ori alegerile au produs un rezultat considerat „indezirabil”. Vinovatul, ne-au asigurat politicienii și instituțiile deopotrivă, a fost întotdeauna aceeași forță externă: interferența Rusiei.

Însă evenimentele din jurul recentelor alegeri prezidențiale din România sugerează o tendință mult mai îngrijorătoare – nu din partea Kremlinului, ci din chiar inima Uniunii Europene.

Conform unui raport recent (Amenințarea cenzurii străine, partea a II-a: Campania Europei de un deceniu pentru cenzurarea internetului global și cum dăunează discursului american în Statele Unite), care documentează campania Uniunii Europene de un deceniu de control al discursului politic și al proceselor electorale, influența decisivă în cursa prezidențială a României nu a venit de la Moscova. Ci de la Bruxelles.

La începutul anului 2024, primul tur al alegerilor prezidențiale din România a fost anulat în urma unor acuzații de interferență străină. Conform declarațiilor oficiale europene, aceste afirmații sugerau implicarea Rusiei cu scopul de a manipula opinia publică și rezultatele electorale.

Totuși, când observatori independenți și de încredere – MCC Bruxelles – au examinat datele, aceștia au constatat o absență flagrantă a dovezilor făcute publice care să lege Rusia de operațiuni concrete de influențare.

În aprilie 2025, MCC Bruxelles a depus oficial o plângere la Ombudsmanul European împotriva Comisiei Europene pentru refuzul accesului la documentele complete referitoare la procedurile DSA (Digital Services Act) privind alegerile din România, după care UE a promovat narațiunea care susținea implicarea Rusiei – având în vedere că nu au prezentat dovezi clare din partea TikTok cu privire la o legătură directă între Rusia și influențarea electoratului român.

Plângerea a arătat faptul că Bruxelles-ul nu a furnizat datele solicitate în dosarul depus de TikTok pentru a susține acuzațiile de interferență străină.

Aceasta nu a fost o cerere retorică. A fost o solicitare pentru dovezile fundamentale care se află la baza propriului discurs al Bruxelles-ului privind interferența străină.

În ciuda faptului că UE se bazează în mare măsură pe mecanismele de aplicare a legii și pe structura narativă a protejării alegerilor din cadrul Legii privind serviciile digitale, Comisia Europeană nu a prezentat datele TikTok care ar demonstra legătura directă cu Rusia.

Bruxelles-ul a susținut în schimb că anchetele sunt în curs de desfășurare, respingând în același timp acuzațiile de lipsă de transparență ale MCC Bruxelles.

Dar acum s-a dovedit că criticile MCC Bruxelles nu erau vorbe goale.

Refuzul de a divulga sursele ridică întrebări profunde: dacă ar exista dovezi clare ale amestecului Rusiei, de ce să le ascundem? Și dacă nu, de ce să continuăm cu o narațiune care justifică resetarea unei întregi competiții democratice?

Democrația așteaptă aprobarea Bruxelles-ului

Interferența nu a venit sub forma unor atacuri cibernetice clandestine sau a unor tancuri la frontieră. A venit îmbrăcată în limbajul democrației: „protejarea integrității electorale”, „combaterea dezinformării” și „apărarea libertății de exprimare”.

Fiecare frază, aparent, sună nobil. Dar, în practică, ceea ce s-a petrecut în România a fost o acțiune de reglementare preventivă care a modelat comunicarea politică și a îngrădit legitimitatea electorală fără transparența pe care orice sistem democratic este necesar să o garanteze.

Prin exercitarea presiunilor cu mult înainte de orice hotărâre judecătorească și refuzând să facă publice datele cheie pe care se bazau afirmațiile sale, UE a demonstrat că înțelegerea sa asupra democrației se bazează mai puțin pe voința cetățenilor și mai mult pe validare.

În acest model, alegerile nu sunt doar o chestiune de alegere a cetățenilor; ele sunt un proces care este necesar să fie aprobat de Bruxelles.

O democrație a permisiunii

Ceea ce s-a petrecut în România dezvăluie o schimbare fundamentală. Principiul suveranității populare – ideea că cetățenii, nu niște instituții birocratice, își stabilesc guvernul – este golit de sens.

În noua arhitectură a UE, discursul politic online este monitorizat și reglementat de cadre aliniate Bruxelles-ului, platformele sunt presate să acționeze înainte ca dovezile să fie făcute publice, acuzațiile de interferență sunt tratate ca adevăr până la proba contrarie, iar atunci când entități independente solicită să vadă dovezile – așa cum a făcut MCC Bruxelles – răspunsul este tăcerea.

Aceasta nu este transparență. Este legitimitate manipulată.

Când rezultatele electorale depind de conformitatea lor cu discursurile aprobate de sus, alegătorii nu mai sunt cetățeni care își exercită drepturile constituționale – sunt doar pioni într-un proces supravegheat.

Democrația există, dar numai în limitele stabilite de instituții nealese.

Din România în Ungaria: următorul test

Aici precedentul românesc devine cu adevărat periculos.

Dacă logica aplicată în România ar deveni normalitate europeană, atunci ar putea fi aplicată oriunde în UE. Orice stat în care alegătorii aleg în afara setului de rezultate „validate” ar putea fi supus acelorași mecanisme de control narativ și revizuire electorală – toate justificate sub pretextul „apărării democrației”.

În aprilie 2026, Ungaria va organiza alegeri parlamentare. Prim-ministrul Viktor Orbán rămâne cel mai persistent adversar politic al Bruxelles-ului – un lider acuzat în repetate rânduri că subminează „valorile europene”, se opune politicii UE în materie de migrație și contestă consensul ideologic privind suveranitatea, cultura și guvernarea.

În opinia Bruxelles-ului, Viktor Orbán este vinovat pentru că a refuzat să trădeze interesul național al Ungariei și bunăstarea cetățenilor săi.

Dacă România a fost cazul de testare, Ungaria ar putea fi foarte bine ținta.

Mecanismele sunt deja implementate: aplicarea Legii serviciilor digitale, „îndrumări” specifice alegerilor, presiune coordonată asupra platformelor și un cadru narativ care tratează victoriile populiste sau suveraniste ca amenințări inerente la adresa democrației. Tot ce este necesar este o acuzație – dezinformare, influență străină, risc sistemic.

Dovezile pot apărea mai târziu. Sau deloc. Lecția din România este clară: odată ce Bruxelles-ul decide că un rezultat este inacceptabil, democrația devine opțională.

Sufletul Europei este în joc

Uniunea Europeană a fost concepută ca o comunitate de națiuni libere dedicate democrației, statului de drept și pluralismului.

Însă atunci când integritatea electorală devine echivalentă cu respectarea criteriilor de la Bruxelles – mai degrabă decât cu încrederea în electorat – ideea fundamentală începe să se prăbușească.

România s-ar fi cuvenit să fie o poveste despre reziliența democratică. În schimb, a devenit un studiu de caz despre cum prerogativele instituționale pot prevala asupra voinței cetățenilor.

Nu este vorba despre teama de imixtiune străină – aceasta este o preocupare reală pentru toate democrațiile. Este vorba despre lipsa de transparență, controlul discursurilor și acceptarea puterii de reglementare fără responsabilitate publică.

Democrația nu poate fi un proces care există doar cu permisiunea birocrațiilor nealese. Și cu siguranță nu poate prospera într-un mediu în care dovezile sunt ascunse, iar disidența este tratată ca un risc.

Cazul românesc ne provoacă să ne întrebăm: Ce înseamnă democrația în Europa de astăzi?

Dacă democrația înseamnă că voința poporului este nevoie mai întâi să fie aprobată de Bruxelles, atunci am trecut deja linia de la uniunea democratică la manipularea politică.

Și aceasta este o problemă pentru toate statele membre ale Europei.

Citiți și:
„Stabilimentul” a făcut un pariu periculos atunci când a anulat alegerile, în sfidarea Administrației Trump. Candidatul preferat de stabiliment – așa îl numește Raportul SUA pe președintele în funcție al României
Gheorghe Piperea: Comisia Europeană a interferat în alegerile prezidențiale anulate din România și a încălcat „în mod agresiv” libertatea de opinie și alegere

 

yogaesoteric
26 februarie 2026