Ce este conştiinţa? Savanţii elveţieni au găsit răspunsul la o întrebare care a măcinat întotdeauna oamenii de ştiinţă şi filozofii

Întrebarea cum anume experimentăm lumea, din perspectiva conştiinţei, a măcinat întotdeauna oamenii de ştiinţă şi filozofii. Există două ipoteze divergente, care încearcă să ofere un răspuns.

Prima ipoteză: conştiinţa este un flux constant, neîntrerupt de percepţie, asemănător cu ceea ce se petrece când vizionezi un film – experimentezi filmul de la început până la sfârșit într-un flux continuu, fără a percepe nicio întrerupere sau segmentare.

A doua ipoteză reflectă ceea ce este un film din punct de vedere tehnic: conştiinţa este o serie de cadre individuale combinate, care sunt percepute ca un întreg.

Deci, până la urmă, ce este conştiinţa? Este un flux neîntrerupt sau este compusă din momente discrete?

Potrivit unui nou studiu realizat de cercetători elveţieni, niciuna dintre aceste ipoteze nu este corectă. Ei propun un nou model în două etape pentru modul în care sunt procesate informaţiile, reconciliind disputa între „continuu” versus „discret”.

În modelul lor, „feliile de timp” în care este realizată prelucrarea inconştientă a stimulilor durează până la 400 de milisecunde (ms) şi sunt urmate imediat de percepţia conştientă a evenimentelor.

„Motivul este următorul: creierul vrea să vă ofere ce este mai bun, informaţii cât se poate de clare, iar acest lucru necesită o cantitate substanţială de timp”, a declarat cercetătorul Michael Herzog, de la Universitatea École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL). „Nu este niciun avantaj în a deveni conștienți de prelucrarea inconștientă (a informațiilor, n.n.), deoarece aceasta ar fi ceva extrem de confuz.”

Potrivit lui Herzog şi colegului său, cercetătorul Frank Scharnowski de la Universitatea din Zurich, nici ipoteza „continuă” şi nici cea „discretă” nu pot descrie corect modul în care procesăm lumea din jurul nostru. Mai ales că numeroase studii care au testat conştientizarea percepțiilor vizuale ale oamenilor par să infirme ambele noţiuni.

Dar dacă elemente specifice ambelor ipoteze se combină într-o interacțiune continuă între gândirea conștientă și cea subconștientă?

„Conform modelului nostru, elementele vizuale dintr-o scenă sunt mai întâi analizate în mod inconştient. Această perioadă poate dura până la 400 ms şi implică, printre alte procese, analiza caracteristicilor de stimulare, cum ar fi orientarea sau culoarea elementului şi caracteristici temporale, cum ar fi durata şi simultaneitatea obiectului”, notează autorii în revista PLoS Biology.

După ce această analiză este completă, caracteristicile care au fost detectate sunt integrate în percepţia noastră conştientă, comprimând toată înregistrarea inconştientă în ceva de care suntem conştienţi. Echipa consideră că această prezentare a informaţiilor către conştientul nostru durează aproximativ 50 de milisecunde, timp în care ne oprim, de asemenea, din a acumula noi informaţii senzoriale. Iar apoi ciclul se repetă.

Cercetătorii afirmă că fiecare fereastră de înregistrare şi redare va dura un interval diferit de timp, în funcţie de tipul de informaţii care sunt prelucrate.
 

Dacă explicația oferită de savanți este corectă, înseamnă că, în mod uimitor, creierul nostru reuşeşte cumva să unească totul împreună, astfel încât noi să primim informaţia ca pe un flux continuu de evenimente, fără întreruperi.

„Metaforic vorbind, o astfel de reprezentare este asemănătoare cu răspunsul la întrebarea cum a fost vacanţa dumneavoastră: Ne-am bucurat de culorile peisajelor din Toscana timp de trei zile, apoi am mers la Veneţia timp de patru zile, apoi… Răspunsul este o descriere comprimată în ceea ce priveşte caracteristicile temporale ale călătoriei, chiar dacă evenimentul real a fost răspândit pe o perioadă lungă de timp”, afirmă cercetătorii.

Citiți și:

Conştiinţa – de la atom la fiinţa umană

Undele cerebrale şi stările de conştiinţă

yogaesoteric
30 mai 2016