Ce este sionismul?

Cei care susţin sionismul o fac adesea dintr-un soi de naivitate romantică, fără să înţeleagă neapărat ce înseamnă asta cu adevărat. A devenit confortabil să o facă, aceasta este poziţia „moderată” acceptată la modul general, de susţinere a dreptului evreilor de a fugi de persecuţie şi a dreptului la autodeterminare, aceasta este opinia considerată normală şi acceptată de societate ca normală. Aceasta este poziţia adoptată de toate guvernele americane de la dreapta la stânga şi de majoritatea guvernelor „vestice”, precum şi de presa mainstream.

Consecinţa acestui consens este că cei care pun la îndoială supoziţiile de bază despre sionism devin automat „extremişti”, din moment ce se presupune că susţin periclitarea evreilor. Binomul „pentru sau contra” nu lasă o variantă de mijloc – fie eşti pentru sionism, adică îţi pasă de evrei (şi din moment ce evreii sunt oameni, înseamnă că eşti umanist), fie eşti împotrivă – adică nu-ţi pasă de evrei (adică urăşti evreii, eşti antisemit sau un om nepăsător).

Aceasta este natura demonizării ideii de opoziţie faţă de sionism. Chiar dacă opoziţia vine din partea evreilor, este redusă la dimensiunea unei periferii ciudate, indolente şi irelevante.

Dar această întreagă percepţie desconsideră complet un aspect: ce semnificaţie are conceptul pentru palestinieni. Acest aspect este privit de obicei ca unul secundar, în spiritul supremaţionist-colonialist al proiectului sionist; în cel mai bun caz este lăsat pentru „a fi rezolvat mai târziu”.

Sionismul este un prejudiciu. În primul rând este despre – chipurile – „a avea grijă” de evrei într-un loc în care au decis să se „reîntoarcă” după 2.000 de ani (de fapt, pentru a-l coloniza). Şi mai apoi, de „a avea grijă” de palestinieni, în sens sarcastic – prin purificare etnică şi apartheid.

Sionismul susţine că evreii sunt o „rasă”, o „etnie” – ceea ce este fals. Mai presupune şi că evreii vor fi mereu persecutaţi, chiar dacă există perioade de ne-persecuţie. Indiferent că majoritatea evreilor nu locuieşte în Israel, au mare succes pe plan internaţional, iar Israelul este cel mai periculos loc pentru evrei în ziua de astăzi, logica sionistă susţine că Israelul este o „bună poliţă de asigurare” – „într-o zi or să ne mulţumească ei toţi”.

Logica sionistă nu ţine cont nici de istorie. 2000 de ani zici că au fost alaltăieri, zici că săptămâna trecută evreii locuiau în Palestina şi acum gata, a venit momentul „reîntoarcerii” celor „aleşi”, a eternului popor al lui Dumnezeu. Şi dacă v-aţi gândit că asta este doar o credinţă religioasă care nu se reflectă în presupusul stat secular – uitaţi-vă la Legea reîntoarcerii din 1950. Da, chiar aşa se cheamă. De aceea se poate spune că Israelul este un stat religios.

Deci, aceste „drepturi” eterne le înlătură, le înlocuiesc pe cele ale oamenilor care chiar trăiesc în Palestina de multe generaţii.

Sionismul nu vrea să renunţe la trecut şi nici nu vrea să renunţe la noţiunea aceasta că, deşi acum poate fi relativ bine pentru evrei, cândva, undeva, în viitor, s-ar putea să nu mai fie. Aşa încât, din cauza acestui „potenţial hazard” în ceea ce priveşte „poporul” evreu, „poliţa de asigurare” trebuie păstrată – pe spinarea palestinienilor, cu preţul suferinţei lor. Aceştia pur şi simplu s-au nimerit să fie acolo, în locul nepotrivit, la vremea nepotrivită.

Persecuţia minorităţilor se petrece în lume şi este o consecinţă nefericită a naţionalismului şi a tribalismului. E o cauză pentru care trebuie să se lupte. Evreii ar putea să facă parte din lupta asta – au făcut parte.

Dar Israelul nu este un model al respectului faţă de minorităţi. Să nu mai vorbim despre cum au ajuns arabii să fie „minoritate”: prin purificare etnică. Deci, Israelul este de fapt un model de intoleranţă faţă de minorităţi. Brutalitatea cu care îi tratează pe palestinieni duce, în mod natural, la o oarecare animozitate faţă de evrei, intern și global (vorbim de statul evreiesc, vă aduceţi aminte?).aşa că se pune repede convenabila placă a „antisemitismului”.

Deci, ce să facem acum în legătură cu el? Semitismul, cu toate intenţiile şi scopurile lui, este promotorul practicilor ţipător de discriminatorii: epurare etnică, apartheid, genocid. Răspunsul la întrebarea ce e de făcut în legătură cu el ar trebui să fie mai mult decât evident şi deloc controversat pentru orice minte liberală de astăzi: abandonarea sa, renunţarea la el. Însă, vai, din cauza panicii trezite de orice are legătură cu anihilarea (din interiorul) şi din cauza îndoctrinării impuse de sentimentul de vină (din afara) hasbariştilor (propagandiştilor) sionişti israelieni, această soluţie evidentă a devenit „controversată”. Dar soluţia aceasta nu este doar simplă în esenţă – este şi foarte practică: Israelul să ofere drepturi egale tuturor şi să-şi corecteze crima purificării etnice, permiţând reîntoarcerea refugiaţilor palestinieni. Astfel, era sionismului ar apune, iar evreii şi non-evreii ar trăi în condiţii egale. Iudaismul şi-ar recăpăta locul de religie, nu de naţionalitate.

Abia apoi evreii vor putea juca un rol real în lupta pentru îmbunătăţirea drepturilor minorităţilor, justiţie, egalitate şi libertate în lume – lucru care ar fi „bun pentru evrei”, dar şi pentru restul oamenilor. În momentul de faţă, mulţumită sionismului, iudaismul este o pisică grasă ce ţine şoarecii în găuri şi păzeşte bucata de caşcaval, luptându-se pentru „drepturile” pisicilor grase.

Citiţi şi:

Cine sunt în realitate evreii khazari și o serie de afirmații șocante din Talmud

Un binecunoscut general israelian compară, pe bună dreptate, STATUL EVREU actual cu GERMANIA NAZISTĂ

yogaesoteric
28 iunie 2017