Ce făcea de fapt Șoigu în China

La conferința de presă a ministrului chinez de Externe, Wang Yi, din 7 martie, cu ocazia reuniunii Congresului Poporului de la Beijing, un jurnalist a întrebat despre starea relațiilor dintre China și Rusia. Literalmente: „Unii se întreabă dacă recentele discuții dintre Rusia și SUA vor afecta coordonarea strategică sino-rusă”. Înaltul diplomat chinez a răspuns fără ezitare: „Nimic nu va perturba relațiile mature, constante și stabile dintre China și Rusia”.

El a descris chiar relația dintre Moscova și Beijing drept un model pentru relațiile dintre marile puteri. Precizarea a dat încă o dată peste cap toate speculațiile persistente conform cărora o apropiere între SUA și Rusia ar însemna ca Rusia să întoarcă spatele Chinei.

Cu doar o săptămână înainte, pe 28 februarie, secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu, s-a întâlnit cu președintele chinez Xi Jinping la Beijing. La prima vedere, nu pare deosebit de neobișnuit. Cu toate acestea, s-ar putea crede că un general de armată, fost ministru al Apărării și oficial de securitate de rang înalt precum Șoigu ar fi cel mai probabil să se întâlnească cu omologul său. De ce tocmai cu șeful statului chinez? Unii comentatori din presa rusă au catalogat imediat evenimentul drept unul incisiv. Oficial, desigur, vizita a vizat probleme de securitate și politică internațională. Dar nuanțe importante au fost ascunse în spatele formulărilor lustruite, în funcție de tenor. Se spune că Șoigu i-ar fi declarat direct ministrului de Externe Wang Yi, care a luat parte și el la discuții, că a călătorit în numele președintelui rus Vladimir Putin.

Desigur, are sens, mai ales dacă luăm în considerare faptul că ministrul rus de Externe Lavrov și consilierul lui Putin, Ushakov, l-au informat cu siguranță anterior pe președintele rus cu privire la dezghețarea discuțiilor cu delegația americană de la Riad, Arabia Saudită. În acest sens, Șoigu nu a fost doar un reprezentant al aparatului de securitate sau al unui anumit segment al conducerii politice ruse, ci un emisar direct al lui Putin, care a dorit să îl informeze personal pe prietenul său Xi și conducerea chineză cu privire la stadiul negocierilor ruso-americane pentru a pune capăt războiului din Ucraina. Ceea ce a arătat clar, fără îndoială, că nivelul de încredere dintre Moscova și Beijing pe probleme strategice rămâne ridicat.

Potrivit diferitelor rapoarte de presă, Șoigu și Xi au subliniat importanța continuării eforturilor diplomatice pentru soluționarea conflictului din Ucraina. Ei este necesar să se coordoneze reciproc pe platformele internaționale. Coordonarea se referă în primul rând la BRICS și la Organizația de Cooperare de la Shanghai (OCS), cea mai mare alianță de securitate și dezvoltare din lume, cu cea mai mare și cea mai populată suprafață. În ultimii 24 de ani, OCS a crescut de la o organizație cu 6 membri la o comunitate semnificativă de 26 de țări. În acest an, China deține președinția. S-a anunțat recent că reuniunea la nivel înalt a șefilor de stat și de guvern din OSC va avea loc la începutul lunii septembrie în metropola portuară chineză Tianjin. Se preconizează că vor fi luate decizii importante și vor fi semnate documente. Până atunci, vor avea loc 40 de evenimente ca parte a mecanismului OCS.

Summitul OCS va coincide aproximativ cu cea de-a 80-a aniversare a comemorării războiului de rezistență al poporului chinez împotriva ocupației japoneze, pe 3 septembrie. Președintele Putin va fi principalul invitat de onoare la ambele evenimente. Cu toate acestea, a fost invitat și prim-ministrul indian Modi, deoarece India este membră a OCS și se va afla, de asemenea, în Tianjin în acea perioadă. Călătoria până la Beijing durează o jumătate de oră cu trenul expres. Vizita lui Modi în China va avea cu siguranță o importanță geostrategică enormă, întrucât cei doi giganți asiatici au convenit recent să își calmeze disputele frontaliere. Dezghețul politic ar putea fi o oportunitate pentru aspecte mai importante. În timpul discuțiilor sale, Șoigu va fi discutat, fără îndoială, și despre coordonarea vizitei lui Putin la summitul OCS și aniversarea sfârșitului războiului. Din partea Rusiei, marea paradă de Ziua Victoriei va avea loc la Moscova între 7 și 9 mai. Președintele chinez Xi este așteptat să participe, alături de numeroși alți șefi de stat.

În urma apropierii dintre administrația Trump și Rusia, presa liberală din SUA și-a frecat deja mâinile în speranța că încrederea de nezdruncinat dintre China și Rusia s-ar putea să fi oscilat puțin. Asta se datorează faptului că mass-media și grupurile de reflecție de la Washington sunt complet prinse în gândirea jocului geostrategic cu sumă zero. În același timp, totuși, se observă cu reticență că China și Federația Rusă nu numai că au o bază bilaterală și instituțională puternică, ci și că promovează împreună forumuri multilaterale precum BRICS și Organizația de Cooperare de la Shanghai, potrivit radiodifuzorului american CNN, printre altele. China chiar a salutat în mod repetat începerea discuțiilor de pace între SUA și Rusia. Cât de absurd și tragic este faptul că Bruxelles-ul, Londra, Berlinul și Parisul doresc să se agațe cu orice preț de înfrângerea militară și economică a Rusiei.

Europa nu a iertat China pentru că nu s-a alăturat sancțiunilor împotriva Rusiei, în ciuda presiunilor masive. Amintiți-vă: China a fost pusă la grea încercare pentru că ar fi menținut în viață economia rusă și sectorul său de apărare. China a fost acuzată în mod repetat că furnizează Rusiei așa-numitele produse de înaltă tehnologie cu dublă utilizare. UE a publicat mai multe liste de bunuri care nu mai pot fi importate în Rusia. Dar nu depinde de mașinile folosite în industria auto, în producția de petrol și gaze sau în construcția de rachete. Evident, pachetele de sancțiuni din Occident nu au fost gândite cu adevărat până la capăt. Europa a suferit acum ea însăși pagubele, atât din punct de vedere economic, cât și diplomatic.

În orice caz, presiunea asupra Chinei nu a funcționat, iar Rusia și China nu au permis să fie puse una împotriva celeilalte. Dimpotrivă: retorica sancțiunilor și a altor măsuri a apropiat și mai mult Moscova și Beijingul, astfel încât volumul schimburilor lor comerciale a crescut rapid și a devenit tot mai rezistent la sancțiuni. China a beneficiat chiar de pe urma eșecului sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei. Modul în care Moscova a făcut față sancțiunilor Occidentului a fost analizat până în cele mai mici detalii la Beijing. Politica monetară stabilă, securizarea lanțurilor de aprovizionare, extinderea sistematică a relațiilor internaționale, în special în sudul lumii, reducerea dependenței de dolar și de alte monede occidentale.

În ciuda tuturor tensiunilor, conflictelor și drumurilor istorice diferite, Rusia și China au continuat să se apropie din punct de vedere strategic în 1996, prin înființarea Shanghai Five, organizația predecesoare a Organizației de Cooperare din Shanghai, și prin Tratatul de prietenie din 2001. În 2021, Tratatul de prietenie ruso-chinez a fost prelungit pentru încă 20 de ani. La începutul lunii februarie 2022, când președinții Putin și Xi s-au întâlnit la deschiderea Jocurilor Olimpice de iarnă din China, aceștia au publicat un document strategic de mare anvergură. În acesta se afirma că sunt în mare parte de acord în ceea ce privește politica externă, inclusiv evaluarea nefavorabilă a NATO în apariția conflictelor. La Washington, documentul de poziție comună sino-rusă a zguduit zidurile ordinii mondiale transatlantice unipolare. Rusia a venit cu o serie de alternative strategice care fac imposibilă izolarea și ostracizarea de către Washington, Londra și Bruxelles.

Una dintre cele mai importante noi orientări strategice ale Rusiei este apropierea de regiunile cu cea mai rapidă creștere din lume. Aceasta se aplică în special statelor ASEAN. Prin urmare, era logic ca președintele Consiliului de Securitate, Șoigu, să viziteze câteva state-cheie din Asia de Sud-Est cu puțin timp înainte de vizita sa la Beijing. Printre întâlnirile sale s-au numărat președintele indonezian Subianto și șeful statului malaezian Anwar Ibrahim. În Jakarta și Kuala Lumpur, aceștia au discutat despre „numeroasele posibilități de cooperare viitoare”, după cum se arată în majoritatea declarațiilor de presă. Ambele țări urmăresc o politică externă neutră și o strategie multipolară nealiniată. Indonezia a devenit membru cu drepturi depline al BRICS abia la începutul lunii ianuarie, iar Malaezia a primit statutul de țară parteneră BRICS.

Dacă luăm toate aceste elemente la un loc: parteneriatul strategic dintre Rusia și China, moștenirea lor comună ca apărători împotriva ocupației în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, funcția lor de tandem în cadrul BRICS ca motoare ale unei noi ordini mondiale non-occidentale, punctele lor forte ca puteri economice și militare și orientarea lor strategică către Sudul global, atunci imaginea care se conturează este una a unei reorganizări complete a structurii globale în care statele G7, inclusiv Germania, vor juca un rol din ce în ce mai puțin dominant dacă vor continua pe cursul lor actual eronat. În birocrația europeană și în redacțiile celor mai multe instituții media, noua realitate nu pare să fi fost încă pe deplin asimilată. Majoritatea oamenilor, în special în Europa de Vest, sunt astfel ținuți într-o bulă de ignoranță. Dar, ca toate bulele, aceasta se va sparge mai devreme sau mai târziu.

Un punct de vedere de Stephan Ossenkopp

Citiți și:
Trump, Vance și NOUA nouă ordine mondială
Mirajul BRICS și Noua Ordine Mondială

yogaesoteric
28 martie 2025